5,279 matches
-
Germaniei, nu transformarea ei Într-un paria aservit. Pentru a evita repetarea tragică a evenimentelor din anii ’20 - când tentativa eșuată de a obține reparații de război de la o Germanie distrusă a provocat, până la urmă, nesiguranța Franței, resentimentele Germaniei și ascensiunea lui Hitler -, americanii și aliații lor au conceput Planul Marshall ca pe o parte dintr-un acord politic mai amplu, În care francezii și nemții deopotrivă găseau avantaje reale și durabile. Nu era un mister: rezolvarea situației din Germania era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a distruge experimentul comunist. Anii 1941-1945 au fost doar un interludiu În lupta internațională dintre democrațiile occidentale și totalitarismul sovietic, o luptă ale cărei contururi au fost mascate, dar nu modificate fundamental, de amenințarea comună: fascismul și nazismul În ascensiune În inima continentului. În 1941, Germania a reușit să unească din nou Rusia și Vestul, așa cum făcuse și Înainte de 1914. Dar alianța era condamnată din start. Între 1918 și 1934, strategia sovietică În centrul și vestul Europei - scindarea stângii, Încurajarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau eroda serios legitimitatea statului „muncitoresc și țărănesc”. În primii ani, Însă, democrațiile populare nu erau deloc nepopulare În rândul celor pe care pretindeau că Îi reprezintă. Dimpotrivă: distrugerea claselor de mijloc și expulzarea minorităților etnice au deschis perspective de ascensiune socială pentru țărani, muncitori și copiii lor. Oportunitățile abundau, mai ales pentru săraci și pentru funcționari: posturi de ocupat, apartamente de Închiriat la prețuri reduse, locuri În școli rezervate copiilor de muncitori și refuzate copiilor de „burghezi”. Competența conta mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a coagulat În „Grupul 47” la doi ani după Înfrângerea lui Hitler - avea numai 28 de ani când războiul a luat sfârșit. În Europa de Est, unde elitele intelectuale din anii interbelici erau mânjite de ultraconservatorism, naționalism mistic sau chiar mai rău, ascensiunea socială a tineretului a fost și mai frapantă. Czes³av Mi³osz, al cărui celebru eseu Gândirea captivă a fost publicat În 1951, când avea doar 40 de ani și se afla deja În exil, nu era deloc un caz atipic. Jerzy
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deputații săi În Bundestag (camera inferioară, ai cărei membri sunt aleși prin vot direct) nu aveau drept de vot În sesiunile plenare. Pe de o parte, puterea guvernului central era considerabil redusă În comparație cu cea din trecut, Întrucât Aliații au pus ascensiunea lui Hitler pe seama tradiției prusace a guvernării autoritariste și au acționat În așa fel Încât istoria să nu se repete. Pe de altă parte, Bundestagul nu-l putea Înlătura cu ușurință pe cancelarul ales și guvernul său; pentru aceasta, parlamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mod ce amintea de marile trusturi și carteluri ale deceniilor precedente. Acest corporatism de facto nu fusese probabil preconizat de factorii de decizie americani pentru noua republică germană, având În vedere opinia generală că trusturile și puterile lor contribuiseră la ascensiunea lui Hitler și erau oricum potrivnice unei piețe libere. Dacă economistul Ludwig Erhard - lider al Partidului Liber-Democrat, al treilea partid al Germaniei - și-ar fi putut aplica ideile, economia vest-germană și, implicit, relațiile sociale vest-germane ar fi arătat cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naziștilor În 1933 (când a fost Îndepărtat din postul de primar al orașului Köln) și, din nou, În ultimele luni ale războiului, când a fost Întemnițat pentru scurtă vreme ca opozant al regimului. Aliații vestici nu i-ar fi sponsorizat ascensiunea politică dacă biografia sa n-ar fi conținut aceste evenimente. Liderul socialist Kurt Schumacher, În schimb, fusese dintru Început un antinazist ferm. Au rămas faimoase cuvintele cu care, În Reichstag, la 23 februarie 1923, el a catalogat național-socialismul drept „un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o agendă reformistă și moderată, PSD și-a Înstrăinat elementele radicale ale stângii. S-a creat astfel o arenă extraparlamentară pentru noua generație destabilizatoare de extremiști politici. Liderii politici din Germania de Vest nu aveau de ce să se teamă de ascensiunea unui succesor direct al naziștilor, deoarece orice asemenea partid era interzis explicit prin Constituție. Existau totuși milioane de alegători care fuseseră naziști, Împărțiți Între principalele partide de pe scena politică. Mai exista și un nou grup electoral format de Vertriebene - etnici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aliate postbelice erau mai grei decât viața sub regimul nazist. În timpul Războiului Rece America era acuzată că a pus Germania În centrul conflictului „său” cu Uniunea Sovietică, expunând-o astfel riscului confruntării. Mulți conservatori, În special din sudul catolic, atribuiau ascensiunea lui Hitler influențelor laicizante ale Vestului și susțineau că Germania ar trebui să adopte o cale de mijloc Între cele trei rele ale modernității - nazismul, comunismul și „americanismul”. Iar importanța crescândă a Republicii Federale la extremitatea estică a alianței amintea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Germania sau Austria, nici chiar În Italia, unde mulți oameni În vârstă Încă Îi mai priveau pe americani drept eliberatori. Invers, antiamericanismul era mai frecvent Îmbrățișat În Anglia și Franța, cele două foste puteri coloniale, scoase din cursă de ascensiunea Statelor Unite. După cum Îi informa Maurice Duverger pe cititorii săptămânalului francez L’Express În martie 1964, comunismul nu mai reprezenta o amenințare: „Există un singur pericol imediat pentru Europa, iar acela este civilizația americană” - „o civilizație de căzi și frigidere”, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
organele oficiale ale unui Partid Comunist aflat la putere, ele au provocat un seism politic. Era Începutul Primăverii de la Praga. Evenimentele din primăvara și vara anului 1968 din Cehoslovacia pivotau În jurul a trei iluzii contemporane. Prima, frecventă În țară după ascensiunea lui Dubček și mai ales după publicarea Programului de Acțiune, era că libertățile și reformele aflate În discuție puteau fi integrate În proiectul „socialist” (comunist). Ar fi greșit să credem, privind retrospectiv, că studenții, scriitorii și reformiștii din partid voiau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
durată asupra societății și economiei rurale angoleze, planul nu a izbutit să Înăbușe rebeliunea. A reușit În schimb să-i alieneze pe soldații chemați să-l execute: de la ofițerii de carieră scăpătați, care intraseră În armata colonială În speranța unei ascensiuni sociale, până la civilii mobilizați și trimiși cu sila În Africa pentru a le veni de hac rebelilor. În Angola, insurgenții erau divizați În câteva facțiuni, iar armata portugheză a reușit să-i stăpânească, cel puțin o vreme. În Mozambic, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
laptele gratuit din școli pentru a atinge obiectivul reducerii bugetului. Decizia (luată după multe ezitări) i-a adus porecla „Maggie Thatcher Milk Snatcher”, o prefigurare a traiectoriei viitoare. Dar această imagine publică evident defavorabilă nu a fost un impediment pentru ascensiunea doamnei Thatcher - faptul că nu se sfia să frizeze și să Înfrunte nepopularitatea nu i-a dăunat În cadrul partidului, ba chiar a contribuit la farmecul ei. Iar farmecul era indubitabil. O gamă surprinzător de largă de politicieni experimentați din Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
laburiști rămâneau vag dedicați „societății”, grupul lui Blair era la fel de alergic la „stat” ca și thatcheriții cei mai fanatici. Tocmai aceasta este măsura realizărilor doamnei Thatcher. Ea nu numai că a distrus consensul postbelic, dar a creat unul nou. Înainte de ascensiunea ei, premisa standard În politica britanică era că sursa firească a legitimității și inițiativei este statul. Când ea a ieșit din scenă, această concepție devenise minoritară chiar și În Partidul Laburist, altminteri profund atașat de stat. Pentru Întâia oară În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Comitetul Central la 41 de ani. Apoi, În numai 13 ani, ajunsese conducătorul partidului. Nu numai că Gorbaciov era cu douăzeci de ani mai tânăr decât predecesorii săi, el era mai tânăr și decât toți președinții americani până la Bill Clinton. Ascensiunea sa rapidă fusese Încurajată și Înlesnită de Andropov și mulți vedeau În el un potențial reformator. Un reformator, dar nu un radical. Mihail Gorbaciov era un apparatcik tipic. El urcase treptele ierarhiei partidului, fiind pe rând prim-secretar al Tineretului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o realizare remarcabilă și fără precedent, imposibil de anticipat În 1984, la moartea lui Cernenko. Cum spunea unul dintre consilierii săi apropiați, Gorbaciov a fost „un defect genetic al sistemului”16. Cu trecerea timpului a devenit tentant să concluzionezi că ascensiunea lui a venit la un moment extraordinar de potrivit - chiar atunci când sistemul sovietic Începuse să se clatine, iată că a apărut un lider care a Înțeles ce se Întâmpla și a reușit să găsească o strategie pentru renunțarea la imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acel an - și unica revoltă populară Încununată de succes din istoria Germaniei 24. Deși s-a desfășurat simultan, cu totul alta a fost căderea comunismului În Cehoslovacia Învecinată. În ambele țări partidele comuniste aveau o conducere rigidă și opresivă, iar ascensiunea lui Gorbaciov era la fel de neplăcută pentru regimul de la Praga pe cât era În Pankow. Dar asemănările se opresc aici. În Cehoslovacia, ca și În Ungaria, regimul comunist trona peste amintirea tăcută a unui trecut furat. Dar, În vreme ce Kádár și partidul său
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
singurele care l-au Înălțat pe un piedestal; el s-a distins și prin dispoziția apolitică. Concetățenii lui Havel s-au Îndreptat spre el nu În ciuda preocupărilor sale legate de teatru, ci datorită acestora. După cum observa un comentator italian al ascensiunii lui Havel pe scena social-politică cehoslovacă, vocea sa distinctivă l-a ajutat să dea grai sentimentelor unei națiuni reduse la tăcere: Se un popolo non ha mai parlato, la prima parola che dice è poesia 27. Tocmai din aceste motive
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Adunarea provinciei Kosovo, plasând regiunea sub controlul direct al autorităților de la Belgrad. Evenimentele din sudul țării afectau direct deciziile luate În republicile din nord. Deși soarta albanezilor le stârnea cel mult o compasiune moderată, Zagrebul și Ljubljana erau Îngrijorate de ascensiunea autoritarismului sârb. În alegerile din Slovenia din aprilie 1990, s-a văzut că majoritatea votanților preferau rămânerea În Iugoslavia, dar Îi favorizau pe candidații necomuniști, care se opuneau fățiș aranjamentelor federale În vigoare. Luna următoare, un nou partid naționalist a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
majoritate croato-musulmană a stârnit temeri asemănătoare. Poate că independența Bosniei nu era inevitabilă: ea era cea mai integrată dintre republici și avea cel mai mult de pierdut prin separararea forțată a comunităților constituente, răspândite și amestecate pe tot teritoriul; Înainte de ascensiunea lui Miloševiæ, nici una dintre minoritățile etnice sau religioase nu manifestase o dorință susținută de a avea instituții separate. Dar, când republicile nordice s-au desprins de federație, chestiunea a revenit la ordinea zilei. După 1991, era firesc ca musulmanii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dușman comun - capitalismul sau „Vestul” -, iar succesorii lor au manipulat cu măiestrie egalitarismul generalizat al invidiei („Măcar pe vremea aia eram toți săraci”), punând problemele perioadei postcomuniste pe seama imixtiunilor străinătății. Prin urmare, nu era nimic din cale-afară de ilogic În ascensiunea unui Corneliu Vadim Tudor, sicofant literar notoriu la curtea lui Nicolae Ceaușescu, specializat În ode Întru gloria Conducătorului, care a trecut de la național-comunism la ultranaționalism. Cu sprijin financiar din diaspora românească, el a fondat În 1991 Partidul România Mare, a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bugetar”, „creștere”, „competiție” -, incomprehensibilă sau irelevantă pentru mulți dintre cetățeni. Cei care doreau să protesteze public ori să Își exprime suferința au fost astfel atrași spre extremele spectrului politic. La Începutul anilor ’90, observatorii fenomenelor din Europa postcomunistă vedeau În ascensiunea partidelor periferice de factură naționalist-populistă și În liderii lor demagogi o periculoasă reacție antidemocratică - atavismul unei regiuni Înapoiate care se aflase timp de 50 de ani Într-un hiatus al istoriei. Mai târziu, succesul lui Jörg Haider În Austria, al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să-și piardă forța de atracție. În alegerile din 2002, PL a obținut doar 10,1% (În timp ce Partidul Popular urcase la aproape 43%). La alegerile pentru Parlamentul European din 2004, partidul lui Haider a scăzut la 6,4% din voturi. Ascensiunea și declinul lui Haider (care a rămas totuși un guvernator popular În Carintia natală) erau emblematice pentru traiectoria partidelor de orientare similară din alte țări. Imediat după asasinarea liderului său În 2002, List Pim Fortuyn obținuse 17% din voturi și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istoric Ernst Nolte, au contestat faptul că Hitler, mișcarea și crimele lui trebuie tratate drept fenomene unice și sui generis. Pentru a putea Înțelege nazismul, insistau ei, trebuie să Îl plasăm În contextul său temporal și spațial. Conform lui Nolte, ascensiunea național-socialismului și manifestările lui cele mai grotești erau În primul rând o replică la bolșevism: ele urmau și, Într-o anumită măsură, imitau exemplul și amenințarea reprezentate de Lenin și urmașii săi. Acest lucru nu șterge crimele nazismului, argumenta Nolte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
18 declarând că prohibiția se aplica vinului, berii și tuturor băuturilor cu un conținut de alcool de 0,5%. Lăsând la o parte viile mânăstirilor necesare pentru producerea vinului de împărtășanie, viticultura americană a fost oprită în mod clar din ascensiunea sa, iar piața Statelor Unite s-a închis pentru toate vinurile din lume... dar a fost deschisă bandelor de gangsteri de orice fel care aprovizionau ilegal o țară cu un regim abstinent: aceasta a fost epoca bootleggerilor (contrabandiști de alcool) a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]