5,546 matches
-
ceea ce a făcut ca Imperiul Otoman să devină cel mai important vecin al celui de-al Dolea Țarat Bulgar și al teritoriilor sârbești controlate de Uglieșa. Uglieșa a încercat fără succes în 1371 să formeze o alianță antiotomană a statelor balcanice. Bizantinii, vulnerabili în fața turcilor datorită monopolului otoman asupra aprovizionării Constantinopolului cu hrană, au refuzat să coopereze. Bulgaria, după moartea țarului Alexandăr la începutul anului 1371, s-a împărțit în mod oficial între țaratele Vidinului, condus de (1370 - 1396) și țaratul
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
conducători acceptaseră vasalitatea otomană la începutul deceniului al nouălea al secolului al XIV-lea. Conflictele interne din aceste teritorii, în special cele dintre magnații din Moreea, au fost un excelent pretext pentru intervenția lui Baiazid. Sultanul și-a convocat vasalii balcanici la Serres pentru rezolvarea diferitelor conflicte. Printre invitații sultanului se aflau și nobili din Tesalia și Moreea, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul și despotul sârb Ștefan Lazarevici. În timpul acestei întâlniri, Baiazid a oficializat ocupația asupra tuturor teritoriilor în
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
teritoriile sale fără să opună niciun fel de rezistență, Baiazid a invadat și anexat Țaratul Vidinului și l-a luat prizonier pe Strațimir. După ocuparea Vidinului, ultima formațiunea statală bulgară a încetat să mai existe, Bulgaria fiind primul stat important balcanic care a fost complet ocupat de otomani. După victoria de la Nicopole, Baiazid a continuat să atace Valahia, Ungaria și Bosnia. El a reușit să cucerească cea mai mare parte a Albaniei, iar micile state din nordul Albaniei au devenit vasale
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
confirmați de sultan. După această, Baiazid a fost obligat să părăsească Europa pentru rezolvarea problemelor din Anatolia și nu a mai apucat să se întoarcă în Balcani. Baiazid a trecut în Anatolia cu armata compusă în principal din trupe vasale balcanice, inclusiv sârbi conduși de Lazarevici. El a trebuit să înfrunte amenințarea unuia dintre cei mai puternici cuceritori ai vremii, Timur Lenk. La începutul anului 1400, Timur Lenk și-a făcut simțită prezența pentru prima oară în Orientul Mijlociu. În august 1400
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
că, în ciuda religiei comune, Timur nu s-a dat în lături să devasteze Asia Mică. a avut efecte pe termen scurt în Balcani, otomanii pierzând pentru o vreme inițiativa politică și militară. Asediul Constantinopolului a fost ridicat, trupele din zona balcanică fiind trimise să lupte împotriva mongolilor. Această înfrângere i-a împărțit pe otomani în mai multe facțiuni, sprijinitoare ale fiilor lui Baiazid, care scăpaseră din dezastrul de la Ankara. Ca urmare, între aceste facțiuni a izbucnit un devastator război civil. Slăbirea
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
de armată iar în 1911 participa la suprimarea unei noi revolte care de această data izbucnise în Yemen și al carui conducător era Yahya Muhammad Hamid ed-Din. La 26 aprilie 1912 devine maior. Între anii 1912-1913 participa la Primul Război Balcanic luptând pe frontul bulgaro-otoman. După încheierea luptelor participa în calitate de consilier militar în delegația turcă care a încheiat la 29 septembrie 1913 acordul de la Istanbul. Prin acest acord s-a decis, printre altele, ca Edirne, Dimetoka și Kirklareli să rămână în cadrul
İsmet İnönü () [Corola-website/Science/323136_a_324465]
-
ca un stat coleg slav și ortodox, ar putea apela la bulgari într-un mod care Austria ar fi putut. Tratatul de la Küçük Kainargi din 1774 a acordat Rusiei dreptul să se amestece în treburile otomane pentru a proteja subiecții balcanici creștini. Redeșteptarea națională bulgară a început cu lucrările Sfântului Paisie de la Hilandar, care s-a opus dominației religioase și culturale grecești din Bulgaria. Lucrarea sa "Istoriya Slavyanobolgarskaya" ("Istoria slavo-bulgară"), care a apărut în 1762, a fost una din primele lucrări
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
1997 îndeplinește funcția de director al Cetrului de Medicină Legală din Chișinău. Din 1993 și până în 1994 Gheorghe Baciu este secretar științific al Secției Științe Medicale ale Academiei de Științe din Moldova. Din 2003 Gheorghe Baciu este membru al Academiei Balcanice de Medicină Legală, autor a crica 500 de lucrări, inclusiv: 25 de cărți, manuale, cursuri, monografii și 12 invenții. În 2009 G. Baciu publică lucrarea autobiogrfică „O viață de zbucium”, care a fost prezentată la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din
Gheorghe Baciu (savant) () [Corola-website/Science/324049_a_325378]
-
confirmată de o rezoluție a Parlamentului Italian de pe 25 februarie 1912). În ciuda amplorii reduse a luptelor, acest război a fost un precursor important al Primului Război Mondial. După ce au remarcat cât de ușor au fost înfrânte trupele otomane în nordul Africii, Liga Balcanică au atacat Imperiul Otoman mai înainte ca războiul cu Italia să se fi terminat. Noile state balcanice formate la sfârșitul secolului al XIX-lea și Muntenegru au încercat să acapareze noi teritorii din Albania, Macedonia și Tracia. Formarea incompletă a
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
război a fost un precursor important al Primului Război Mondial. După ce au remarcat cât de ușor au fost înfrânte trupele otomane în nordul Africii, Liga Balcanică au atacat Imperiul Otoman mai înainte ca războiul cu Italia să se fi terminat. Noile state balcanice formate la sfârșitul secolului al XIX-lea și Muntenegru au încercat să acapareze noi teritorii din Albania, Macedonia și Tracia. Formarea incompletă a acestor state naționale cu teritorii desprinse din Imperiul Otoman a creat condițiile declanșării Războaielor Balcanice. Pe 10
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Noile state balcanice formate la sfârșitul secolului al XIX-lea și Muntenegru au încercat să acapareze noi teritorii din Albania, Macedonia și Tracia. Formarea incompletă a acestor state naționale cu teritorii desprinse din Imperiul Otoman a creat condițiile declanșării Războaielor Balcanice. Pe 10 octombrie 1912, puterile europene au prezentat o notă colectivă la Constantinopol. Guvernul otoman a răspuns cererilor europene cu privire la reformele din Macedonia pe 14 octombrie. M ai înainte ca turcii să poată începe aplicarea reformelor promise, a izbucnit războiul
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
la Constantinopol. Guvernul otoman a răspuns cererilor europene cu privire la reformele din Macedonia pe 14 octombrie. M ai înainte ca turcii să poată începe aplicarea reformelor promise, a izbucnit războiul. În vreme ce puterile europene cereau otomanilor să facă reforme în Macedonie, statele balcanice, încurajate de Imperiul Rus, au semnat o serie de înțelegeri care vizau lupta împotriva turcilor. Astfel, în martie 1912 a fost semnat un acord între Serbia și Bulgaria, acord la care s-a alăturat în octombrie același an și Muntenegru
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
un acord între Serbia și Bulgaria, acord la care s-a alăturat în octombrie același an și Muntenegru. Acordul sârbo-bulgar prevedea în mod explicit împărțirea Macedoniei. În 1913 a izbucnit o insurecție naționalistă în Albania, iar pe 8 octombrie, Liga Balcanică (Serbia, Muntenegru, Grecia și Bulgaria) a organizat un atac comun împotriva Imperiului Otoman, declanșând Primul Război Balcanic. Atacul puternic al forțelor bulgare în Tracia a împins forțele otomane până la porțile Constantinopolului. Acest război nu a rezolvat conflictul din regiune. La
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Muntenegru. Acordul sârbo-bulgar prevedea în mod explicit împărțirea Macedoniei. În 1913 a izbucnit o insurecție naționalistă în Albania, iar pe 8 octombrie, Liga Balcanică (Serbia, Muntenegru, Grecia și Bulgaria) a organizat un atac comun împotriva Imperiului Otoman, declanșând Primul Război Balcanic. Atacul puternic al forțelor bulgare în Tracia a împins forțele otomane până la porțile Constantinopolului. Acest război nu a rezolvat conflictul din regiune. La scurtă vreme a izbucnit Al Doilea Război Balcanic. Albania și-a proclamat independența pe 28 noiembrie. Otomanii
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
un atac comun împotriva Imperiului Otoman, declanșând Primul Război Balcanic. Atacul puternic al forțelor bulgare în Tracia a împins forțele otomane până la porțile Constantinopolului. Acest război nu a rezolvat conflictul din regiune. La scurtă vreme a izbucnit Al Doilea Război Balcanic. Albania și-a proclamat independența pe 28 noiembrie. Otomanii au fost de acord să înceteze conflictul pe 2 decembrie. Pierderile teritoriale otomane au fost consfințite prin tratatele de la Londra și de la București (1913). Albaniei i-a fost recunoscută independența, iar
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
fost de acord să înceteze conflictul pe 2 decembrie. Pierderile teritoriale otomane au fost consfințite prin tratatele de la Londra și de la București (1913). Albaniei i-a fost recunoscută independența, iar Imperiul Otoman a pierdut aproape toate teritoriile europene în favoarea statelor balcanice. Convenția anglo-otomană din 1913 a fost un acord efemer semnat în 1913 între sultanul Mehmed al VI-lea și guvernul britanic asupra mai multor probleme de interes comun, printre care și statutul Kuweitului. Singura prevedere care a avut consecințe în
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
timpul Primului Război Mondial a invalidat practic această convenție. Kuweitul a fost proclamat „Șeicat indepependent sub protectorat britanic”. Albania se afla sub stăpânirea otomana de la mijlocul secolului al XV-lea. Grecia a ridicat o serie de pretenții asupra teritoriilor albaneze în timpul Războaielor Balcanice. Albania și-a proclamat independența în 1913. Marile puteri europene au sprijinit un stat albanez independent în 1913, după încheierea celui de-al Doilea Război Balcanic, dar au permis ca o serie de teritorii locuite de albanezi (aproape o jumătate
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
XV-lea. Grecia a ridicat o serie de pretenții asupra teritoriilor albaneze în timpul Războaielor Balcanice. Albania și-a proclamat independența în 1913. Marile puteri europene au sprijinit un stat albanez independent în 1913, după încheierea celui de-al Doilea Război Balcanic, dar au permis ca o serie de teritorii locuite de albanezi (aproape o jumătate din populația totală) să fie ocupate de alte statele vecine Serbia, Muntenegru și Grecia. Albanezii au primit un sprijin puternic din partea parlamentarului britanic Aubrey Herbert. Drept urmare
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a doua era obținerea unui sprijin mai puternic din partea Germaniei și al treilea era negocierile cu puterile europene cu privire la reforma din Armenia. În ceea ce privește relația cu Bulgaria, cele două țări își apropiau pozițiile datorită pierderilor teritoriale suferite în cele două Războaie Balcanice (1912-1913). De asemenea, atât Sofia cât și Constantinopolul aveau relații încordate cu Grecia. Ar fi fost de folos ambelor state dacă ar fi dezvoltat politici comune care să le permită să câștige poziții mai bune în regiune. În ceea ce privește sprijinul Germaniei
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
limbile turcă otomană:اسماعیل انور; turcă: " Pașa", născut Ismail Enver) (22 noimebrie 1881 - 4 august 1922) a fost un ofițer de armată otoman și lider al Revoluției Junilor Turci. El a fost principalul lider militar al Imperiului Otoman în Războaiele Balcanice și în Primul Război Mondial. Pașa este un titlu pe care l-a primit odată cu avansarea sa în grad. De-a lungul carierei sale militare el a obținut diferite titluri: Enver Efendi, Enver Bey și, în cele din urmă, Enver
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
1912, mulțumită rolului său activ în luptele din Libia, a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel. Înfrângerea din Libia a afectat însă popularitatea CUP, care a părăsit guvernarea, fiind înlocuit de Uniunea Liberală. În octombrie 1912 a izbucnit Primul Război Balcanic, în timpul căruia armatele otomane au suferit înfrângeri grele din partea trupelor Ligii Balcanice. Noile înfrângeri militare au slăbit pozițiile guvernului liberal și i-au oferit lui Enver posibilitatea să preia puterea. În urma unei lovituri de stat din ianuarie 1913, Junii Turci
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
la gradul de locotenent-colonel. Înfrângerea din Libia a afectat însă popularitatea CUP, care a părăsit guvernarea, fiind înlocuit de Uniunea Liberală. În octombrie 1912 a izbucnit Primul Război Balcanic, în timpul căruia armatele otomane au suferit înfrângeri grele din partea trupelor Ligii Balcanice. Noile înfrângeri militare au slăbit pozițiile guvernului liberal și i-au oferit lui Enver posibilitatea să preia puterea. În urma unei lovituri de stat din ianuarie 1913, Junii Turci au preluat puterea, iar Enver a fost numit ministru de război. Două
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
puterea, iar Enver a fost numit ministru de război. Două înfrângeri majore - la Adrianopol și Yannina - i-au forțat pe otomani să cedeze în cele din urmă și să semneze Tratatul de la Londra. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Balcanic în iunie 1913, Enver Bey a profitat de noua situație internațională și a condus atacul armatei otomane în Tracia Răsăriteană, reușind să recucerească Adrianopolul de la bulgari, care își concentraseră forțele împotriva Serbiei și Greciei. După acest succes Enver a devenit
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
altitudine, ceea ce constituie peste 30% din totalul acestor plante de pe teritoriul Bulgariei. În plus, s-au găsit aici circa 300 de specii de mușchi și o cantitate mare de alge. În parc trăiesc 18 specii endemice, 15 bulgărești și restul balcanice, precum și o mare cantitate de specii conservate, cum ar fi floarea de colț, simbol al Pirinului. Numărul total de specii conservate este de circa 60, iar 126 sunt incluse în Cartea Roșie Bulgară a Speciilor Amenințate. Se diferențiază trei niveluri
Parcul Național Pirin () [Corola-website/Science/326769_a_328098]
-
partide etnice au fost absorbite de Uniunea Liberală. În urma alegerilor din 1912, 67% dintre mandatele parlamentului (180 de mandate) au fost ocupate de CUP. Prima sesiune a noului parlament a fost una foarte scurtă ca urmare a izbucnirii Primului Război Balcanic. Guvernul a încercat să facă față rigorilor războiului și a emis un decret pentru recrutarea cetățenilor nemusulmani în armata imperială. Această măsură s-a dovedit tardivă. În urma conflictului, otomanii au pierdut controlul asupra Albaniei, Macedoniei și Traciei vestice. Pe 5
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]