6,712 matches
-
vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor unduitoare ale Nevei, eliberate cu voluptate de ghețari; iarmarocul din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor, cu vacarmul lui de scheunături și pocnituri, cu jucăriile lui de lemn, cu strigătele vânzătorilor de rahat și cu acei diavoli cartezieni denumiți amerikanskie jiteli („locuitori americani“) - minusculi spiriduși din sticlă care se ridică și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îndepărtate, erau prezente pretutindeni În jurul nostru. Pe măsură ce timpul trecea și umbra istoriei fabricate pentru proști vicia până și precizia cadranelor solare, ne deplasam tot mai neliniștiți prin Europa și parcă nu noi călătoream prin ea, ci acele grădini și parcuri. Bulevardele ce porneau ca niște raze de la Le Nôtre și complicatele ronduri de flori, au rămas În urma noastră ca niște terenuri trase pe linie moartă. La Praga, unde ne-am dus ca să i-l arătăm mamei pe copilul nostru, În primăvara
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prefer să-l contemplu, care mi-a rămas în cap (de ce tocmai el - nu știu) este însă acesta: am ieșit la plimbare din proaspăta noastră locuință bucureșteană de pe Florilor, mergeam spre parcul Libertății; deocamdată grupul nostru se află încă pe bulevardul Mărășești și înaintează cu o încetineală de neînchipuit; nicicând în viața mea, cred, nici înainte, nici după, nu am mers cu asemenea pași mărunți, „de furnică”, de parcă ne-am fi jucat de-a plimbarea (poate tocmai acest amănunt mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aș putea cândva deveni - un om întreg. Astăzi, și de multă vreme, socotesc pasivitatea mea în acea împrejurare drept primul act de lașitate gravă din existența mea de adult. * Într-o după-amiază de toamnă târzie, dar deosebit de frumoasă, undeva pe bulevardul Mărășești, într-o cramă improvizată, îmbinând tradiția (ceva stuf la intrare) cu neglijența comerțului socialist, noi și doamna Bebello, venită în vizită de la Cluj, stăm lângă o masă de tablă, în picioare - căci e deja destul de frig: amurgește - și bem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de mai multe ori din cauza convingerilor sale religioase în primii trei ani ai studenției mele bucureștene, îmi arăta acum o simpatie vădită, sfidătoare. În acele zile chinuitoare, de așteptare a deznodământului, m-am întâlnit odată cu profesorul Papu pe stradă, pe bulevardul Magheru, cam în dreptul locului unde se află acum (sau se afla: s-o fi privatizat de mult) magazinul „Eva”. Ieșisem de la cinematograful „Patria”, unde văzusem pentru a nu știu câta oară capodopera lui Eisenstein Ivan cel Groaznic. Edgar Papu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gândesc, să mă plimb de unul singur și să mă gândesc, concentrându-mă masiv asupra situației mele, analizând-o pe îndelete, fără grabă. Într-un ritm adaptat parcă pașilor mei rari, molcomei plimbări. De obicei, o luam, trecând podul, pe bulevardul Mărășești, spre Parcul Libertății, unde lucrările ce i-au schimbat înfățișarea în ultimii ani ai perioadei Gheorghe Gheorgiu-Dej nu începuseră însă sau doar erau pe punctul de a începe. Uneori, luam cu mine și o carte. În principal însă mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai inocent, o proaspătă și măruntă victimă a represiunii! Vara aceea, pot spune, mi-am petrecut-o plantat într-o stație de tramvai, de unde aveam o excelentă perspectivă - și deci posibilitatea optimă de a o „supraveghea” - asupra unei case de pe bulevardul Mărășești, așezată pe colț, unde locuia o fată deosebit de frumoasă. O descoperisem - și descoperisem că acolo ședea - în cursul deselor, deja evocatelor mele plimbări în acea perioadă, plimbări care mă aduceau, aproape în fiecare după-amiază, în parcul Libertății, unde uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cursul deselor, deja evocatelor mele plimbări în acea perioadă, plimbări care mă aduceau, aproape în fiecare după-amiază, în parcul Libertății, unde uneori mă așezam pe o bancă și citeam (romanele filozofice ale lui Voltaire, îmi amintesc). Traseul era mereu același, bulevardul Mărășești, drept, de parcă ar fi fost tras cu rigla, pe care îl străbăteam în întregime, de la vechiul pod Mărășești până la intrarea în marele parc, pășind fără grabă căci erau în primul rând plimbări de reflecție, de analiză a evenimentului pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce-ai făcut!) și chiar repudiat de unii dintre membrii ei, singura soluție de liniștire, de împăcare cu sine, de mobilizare și concentrare a forțelor de care aveam absolută nevoie ca să rezist. Așa am văzut-o, tot plimbându-mă pe bulevardul Mărășești, pe fata aceea, care mi s-a părut (și chiar era) deosebit de frumoasă și de nobilă (tare îmi plăceau pe atunci domnișoarele „superioare”, „aristocrate”...). Am remarcat-o și m-am ținut după ea până ce a intrat pe poarta acelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a poetului Tiberiu Utan din fruntea revistei la care lucram pe atunci. Ne aflam, o mică delegație de 3-4 oameni, în biroul lui Zaharia Stancu, președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor ce își mai avea sediul în eleganta clădire de pe bulevardul Kiseleff. Venisem ca să ne plângem, împotriva cui oare? Nu mai țin bine minte și nici nu are importanță acum. Fusesem invitați să ne așezăm la o masă lungă, de ședințe, în capul căreia luase loc, firește, Stancu. În biroul președintelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dusese în acea dimineață, fiul vitreg al lui tanti Malvina. O poveste veche de 30 de ani, consumându-și epilogul tocmai în ziua de 22 decembrie 1989. La întoarcere, cu „moștenirea” în poșetă, Doina a trecut, în zona Dristor, pe bulevardul Muncii, pe lângă, de fapt a fost depășită de o coloană de autobuze pline cu muncitori. A izbit-o expresia fețelor lor întunecate, crispate: de apăsare, de exasperare, de îndârjită închidere în sine. Mergeau, fuseseră - pentru ultima dată - obligați să meargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am răspuns, țin minte, și eu. Emoția clipei făcuse din introvertitul de mine un exuberant. Triumful consensului național, al spiritului de fraternitate a rămas legat în amintirile mele despre acea zi, și despre cele următoare, vreo zece-cincisprezece, de porțiunea de pe bulevardul Șulea, dintre Sălăjan și Ozana, străbătută impetuos, radios, pe la începutul după-amiezii, când am crezut că buba răului crăpase odată pentru totdeauna. Pluteam, zburam, mă aflam în al nouălea cer. Ajuns, în fine, acasă, m-am îmbrățișat cu toți ai mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ziarista care putea să scrie și în stilul impersonal, plin de vid, al primei pagini. În afara umilinței criticii făcute de un subșef, era și teama de fiecare zi că voi găsi din nou lumina aprinsă în apartamentul meu. Mergând pe bulevardul Ana Ipătescu, l-am întâlnit pe profesorul Edgar Papu. Cu o lumină plină de căldură în ochi, mi-a spus că vom călători împreună în Italia, cu alți colegi. Constantin Drăgan sponsoriza o călătorie a scriitorilor români în Italia, făcând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
În afară de ceea ce francezii numesc „amitiée amoureuse” mai exista în practica noastră și o altă formă de iubire, manifestată față de ființele cele mai năpăstuite. Și eu, și prietena mea aveam cerșetorii noștri care știau unde lucrăm, la redacția revistei Luceafărul, pe bulevardul Ana Ipătescu, așteptându-ne după orele de lucru, probându-ne de fiecare dată generozitatea. Sânziana avea o cerșetoare îmbătrânită prematur de alcool, dar cu fața încă tânără, da, cu soarele pe față. Ea mulțumea râzând, bătând din palme, ca și cum ar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
probându-ne de fiecare dată generozitatea. Sânziana avea o cerșetoare îmbătrânită prematur de alcool, dar cu fața încă tânără, da, cu soarele pe față. Ea mulțumea râzând, bătând din palme, ca și cum ar fi făcut atenți chiar zeii din castanii de pe bulevard. Cerșetorii mei erau mai puțin pitorești, dar cu aceleași fețe pline de mister în care se ascundeau divinități surâzătoare. Fără îndoială că acei cerșetori care se încredeau în bunătatea noastră, iubirea noastră specială pentru ei, ne-au dat nouă mult
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rezidența ambasadorului am cunoscut-o pe soția ambasadorului, Monica, pe frumoasa roșcată, fetița lor, Louise, și pe micuțul Emil, familia lui Ragnar Ängeby. Am avut de ales între camera cu portretul regelui suedez și altă cameră luminoasă, cu vedere spre bulevard și pomii care-mi păreau cunoscuți de o eternitate. Am ales camera luminoasă. Am stat tot timpul cu Ileana, aranjând cărțile pentru festivitatea de la ora șapte. La ora șapte au început să sosească „valurile” de colegi și prieteni din tinerețe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
întregi pe scaun, lângă biroul colegului meu, poetul Ion Gheorghe, așteptând să plec, și ei să mă urmeze până acasă. Am înțeles repede „strategia” lor și dispăream înainte ca ei să mă urmeze, alergând și luând din mers taxiuri de pe bulevardul Kiseleff. Noaptea era și mai groaznic: mi se bătea cu insistență în ușă, cu o cheie parcă. Inima îmi bătea gata să-mi sară din piept. Auzeam pași care se apropiau, se îndepărtau și se apropiau din nou, încercând să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bani grei spre satisfacția lui, a femeilor, dar mai ales a noastră, a celor care îi intrasem în voie.Iar cărările noastre, cu sau fără voia lui se întâlneau mai tot timpul. Iată o întâlnire: apare Conu Iancu la capătul Bulevardului, în dreptul librăriei Ghertovici. Mișa, Vasile Munteanu și eu îi ieșeam ca din întâmplare chiar în față. - Să trăiești, coane Iancule! - Noroc puștilor. Ce-i cu voi ? (Conu Iancu era cam la 75 de ani iar între noi nici unul nu ajunsese
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
grea a dispărut după același stâlp, unde o aștepta un tânăr în blugi. Sacoșa era umezită de la carnea împachetată în hârtie de pergament și mirosea a brânză de putină și a șunci afumate. M-am ridicat de pe bancă, am traversat bulevardul și după ce am arătat buletinul, legitimația și carnetul de student cu poză, mi s-a permis să intru în clădirea Academiei. La recepție m-am legitimat cu aceleași acte și după ce m-a privit atent recepționerul mi-a spus: Colega
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se consuma pe loc se punea, la dispoziția tuturor, în lada frigorifică. Vara, din când în când mai trăgeam câte o fugă la Ocean. Nu era departe, doar 120 de kilometri. Șoseaua 68 dinspre Santiago intră în Valparaiso în capătul bulevardului "Argentina", care în zilele de miercuri și sâmbătă se transformă într-o uriașă piață de fructe, legume, pește și fructe de mare, iar duminica într-un pitoresc talcioc (feria persa) cu de toate. Localitatea a fost întemeiată la 1536 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care protestează, iar numărul lor se mărește cu alți noi membrii, printre care în anul 1971, au fost admiși Ion Iliescu, care a fost dat jos din fruntea Iașului, și Penciuc... </gap> În 1984 se începe construcția „Bulevardul și Casa Poporului” cu dispariția a zeci de biserici și sute de case; apare o construcție gigant pentru România, ce se va întinde pe o suprafață de 265.000 metri pătrați, având 6.000 de încăperi, fiind a doua clădire
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care protestează, iar numărul lor se mărește cu alți noi membrii, printre care în anul 1971, au fost admiși Ion Iliescu, care a fost dat jos din fruntea Iașului, și Penciuc... </gap> În 1984 se începe construcția „Bulevardul și Casa Poporului” cu dispariția a zeci de biserici și sute de case; apare o construcție gigant pentru România, ce se va întinde pe o suprafață de 265.000 metri pătrați, având 6.000 de încăperi, fiind a doua clădire
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ieșit în balcon și a salutat mulțimea, fiind răsplătit cu nesfârșite ovații, ne-am încolonat și am pornit spre statuia lui Mihai Viteazul. Aici, alte cântece, alte urale și apoi coloana, de mai multe mii de legionari, a pornit pe Bulevardul Brătianu. Dobre mergea în frunte, dirijând cântecele, iar între cei opt sau zece din primul rând erau Radu Gyr, doctorul Veselovsky și cu mine. Manifestațiile de simpatie ale publicului se înmulțeau, entuziasmul sporea și coloana se lungea pe măsură ce înaintam. Cotind
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
orgoliu tot așa de mare și cu o înțelegere politică tot așa de redusă! E adevărat însă că se aștepta la o guvernare legionară, nu la un mixtum-compositum, fără coeziune. După o nouă oprire la Palatul Regal, am coborât pe Bulevardul Elisabeta spre casa generalului Cantacuzino și vechiul nostru sediu, oprindu-i pe acei ce doreau să treacă prin fața Prefecturii și să-i facă o manifestare ostilă lui Gavrilă Marinescu. Ajungând la cheiul Dâm-[199]boviței către ora prânzului, cei câțiva
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cineva, văzândumă, a avut grijă să mă denunțe imediat Poliției, bine înțeles fără să aibă curajul să iscălească. Am aflat apoi că binevoitorul curajos era vechiul meu subaltern Ion Nestor, acest denunț fiind, de altfel, începutul unei serii continue... Pe Bulevardul Lascăr Catargiu vânzătorii strigau titlurile articolelor din „Cuvântul” apărut pentru ultima oară: „Prigoana a reînceput”. Către amiază, găsindu-l la Minister pe Pătrașcu, am aflat că, în urma intervenției generalului Hansen și (se pare) al Legației Germaniei, se ajunsese la o
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]