7,234 matches
-
un par în fața porții. Cei care le văd și vor să rămână teferi, trebuie să se dea de trei ori peste cap și să li se descânte. Oamenii le gratifică pe Drăgaice cu apelative ca: zâne, domnițe, împărătesele văzduhului, fetele codrului, șoimane, mușate, vântoase etc. Tradiția le-a individualizat, dându-le nume ca: Ana, Rudeana, Ruxandra, Tiranda, Todosia, Trandafira ș.a., a stabilit și numărul lor 3, 7, 9. În ultima variantă, trei dintre ele desfigurează pe cei ce le privesc, următoarele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Versatilă, Duduca l-a câștigat de partea ei pe Dinu, i-a declarat dragoste și cei doi au devenit complici pentru a-l spolia pe Andronache, cunoscut în părțile locului ca fiind desfrânat și risipitor fura ca un tâlhar de codru și cheltuia ca un nebun. Se dau petreceri mari la curtea postelnicului, cu lăutari și "aspasii" (de la numele hetairei Aspasia) din vremea lui Caragea: Arghira, Rozolina, Calmuca. Dezmățul se colora și cu tălanițe, femei ușoare din Mahalaua Scaunelor. Cei doi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dintre-ai tăi, că sînteți, toți, la fel de răi, de la ciobani pîn' la dulăi, și niciodată nu-mi dați pace! Dar mă răzbun, ai înțeles?..." Și, fără altă formă de proces, s-a repezit ca un turbat la bietul Miel, în codrul depărtat s-a dus cu el și l-a mîncat. (Trad. Aurel Tita, Ed. Tineretului, 1972: 31-32) Astfel, genurile poveștii și fabulei sînt narative (tip secvențial narativ de inserție) în timp ce genurile epistolare (cu sub-genurile: corespondență personală, administrativă, curierul cititorilor în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
scoți la liman: “Ștefane Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta, / Lasă-arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinților/ În sama părinților...” Că dacă suni din corn o dată, sare țara în ajutor, de-i suna de două ori, îți sar codri-n ajutor... Care codri, Sfințite? De unde codri? Că i-au părăduit hoții și harapii, mult prea Fericite. Nici oaste nu mai avem, că au alții și pentru noi. Flăcăii Tăi luptă pentru alții, ca urmașii lui Decebal, pentru “Traian cel
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta, / Lasă-arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinților/ În sama părinților...” Că dacă suni din corn o dată, sare țara în ajutor, de-i suna de două ori, îți sar codri-n ajutor... Care codri, Sfințite? De unde codri? Că i-au părăduit hoții și harapii, mult prea Fericite. Nici oaste nu mai avem, că au alții și pentru noi. Flăcăii Tăi luptă pentru alții, ca urmașii lui Decebal, pentru “Traian cel drept”. S-a mutat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
la Putna nu mai sta, / Lasă-arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinților/ În sama părinților...” Că dacă suni din corn o dată, sare țara în ajutor, de-i suna de două ori, îți sar codri-n ajutor... Care codri, Sfințite? De unde codri? Că i-au părăduit hoții și harapii, mult prea Fericite. Nici oaste nu mai avem, că au alții și pentru noi. Flăcăii Tăi luptă pentru alții, ca urmașii lui Decebal, pentru “Traian cel drept”. S-a mutat Înalta Poartă, Mărite
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
merge și astăzi de-a lungul Pârâului Alb. Un loc strâmt pentru desfășurarea urdiilor Padișahului. O trecere obligatorie. Pe marginile promontoriului, se mai văd și astăzi gropile în care se adăposteau tunurile Măriei Sale. De aici, în spate, pe culmi de codri întunecați, se poate merge până la Cetatea Neamțului. Acolo aștepta mama lui Ștefan. Adică îl aștepta doar victorios sau pe scut. Cum spune legenda. Ionică povestește pe unde trecea palisada și, lângă mine, parcă a încremenit și galbenul amar din florile
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
povestește despre dascălul Damian Țâru, care s-a mutat de la Schitul din Țibucani la Mânăstirea Secu prin 1940. Țâru îi spunea ucenicului: “Părinte Nicodim, eu nu am venit aici pentru Mănăstirea Secu, ci pentru Râpa lui Coroi. Acolo, în adâncul codrilor, aș fi vrut să mă ascund, să nu văd față de om, să vorbesc numai cu Dumnezeu și să mă hrănesc cu ierburi din pustie”. Țâru fusese tâmplar la Țibucani, unde nu accepta niciodată să fie lăudat fiindcă ar fi fost
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să băgăm măcar de seamă, am intrat deja pe Valea Cozmoaiei. Hai să vedem de unde vine numele acestei văi. În „Dicționarul geografic al județului Iași” din 1888 al lui Constantin Chirilă citim: „Valea Cozmoae - podgorie din trupul moșiei Buciumi, plasa Codru...I s-a dat numele după o bătrână care avea o locuință și o vie în acest loc.” Sper să nu te plictisesc cu aceste amănunte dar, ți-am promis să-ți lămuresc pe cât pot istoria locurilor pe unde am
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
aici, în vremi ce merg în afund de istorie, s-a aflat o crescătorie de șoimi pentru curtea domnească din Iași. De acum, dacă am spart gheața, hai să mergem mai departe...Se spune că într-o poiană din întinșii codri ai Buciumului, care coborau până pe la fosta barieră a Socolei, a existat un schit de călugărițe. Poate că din acest motiv s-a numit multă vreme „Mănăstirea din codru”. Biserica actuală a fost ridicată pe la 1560 de către Alexandru Lăpușneanu, care
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mergem mai departe...Se spune că într-o poiană din întinșii codri ai Buciumului, care coborau până pe la fosta barieră a Socolei, a existat un schit de călugărițe. Poate că din acest motiv s-a numit multă vreme „Mănăstirea din codru”. Biserica actuală a fost ridicată pe la 1560 de către Alexandru Lăpușneanu, care în ultimile zile ale vieții s-a călugărit, purtând numele de Pahomie. Pictura interioară însă a fost făcută târziu, pe la 1827. Aici se păstrează obiecte de cult de o
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
un cântec de cuc sau poate numai un ecou ne însoțea pașii... Dragul meu, îți și aud întrebarea: „De când dăinuie acest han aici?” Apoi să pornim de la adevărul că în această parte a Iașilor, în vremuri străvechi, se găseau vestiții codri ai Buciumului. Ascultă numai ce frumos îi descrie N.A.Bogdan în cartea sa „Orașul Iași”: „De jur-împrejurul Iașului, unde acum vedem sate, șesuri, vii sau livezi,cu două sute de ani în urmă (acum ar cam fi vreo trei sute de ani n.n.
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
numai ce frumos îi descrie N.A.Bogdan în cartea sa „Orașul Iași”: „De jur-împrejurul Iașului, unde acum vedem sate, șesuri, vii sau livezi,cu două sute de ani în urmă (acum ar cam fi vreo trei sute de ani n.n.) erau mai mult codri vechi cu copaci cât polobocul, printre care cu greu străbăteau localnicii și mai ales dușmanii; erau acești codri ca niște ziduri bine întărite, ce apărau vechea capitală a Moldovei împotriva nenumăratelor năvăliri ale barbarilor și dușmanilor țării...” Prin acești strașnici
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
șesuri, vii sau livezi,cu două sute de ani în urmă (acum ar cam fi vreo trei sute de ani n.n.) erau mai mult codri vechi cu copaci cât polobocul, printre care cu greu străbăteau localnicii și mai ales dușmanii; erau acești codri ca niște ziduri bine întărite, ce apărau vechea capitală a Moldovei împotriva nenumăratelor năvăliri ale barbarilor și dușmanilor țării...” Prin acești strașnici codri treceau două drumuri. Unul era cel al Vasluiului, care se întâlnea cu cel domnesc al Bârnovei. S-
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
vechi cu copaci cât polobocul, printre care cu greu străbăteau localnicii și mai ales dușmanii; erau acești codri ca niște ziduri bine întărite, ce apărau vechea capitală a Moldovei împotriva nenumăratelor năvăliri ale barbarilor și dușmanilor țării...” Prin acești strașnici codri treceau două drumuri. Unul era cel al Vasluiului, care se întâlnea cu cel domnesc al Bârnovei. S-a nimerit ca tocmai acolo unde se întorlocau cele două drumuri să se deschidă o poiană luminoasă, unde soarele își arată fața roșie
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
blond” pe o ulicioară liniștită din Tătărași, unde la umbra plopilor din poartă se ascundea o căsuță cu cerdac. Al treilea loc ar fi cel aflat pe șesul de dincolo de Hanul Trei Sarmale. Acești plopi provin cu siguranță din vestiții codri ai Iașilor, care coborau până la Bariera Socolei. Umblând după documente care să ateste existența acestor codri, am descoperit că se vorbește foarte mult despre case, prăvălii, crâșme, mănăstiri și biserici, ulițe, vii, prisăci, crame, livezi, mori, iazuri și heleștee, dar
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
căsuță cu cerdac. Al treilea loc ar fi cel aflat pe șesul de dincolo de Hanul Trei Sarmale. Acești plopi provin cu siguranță din vestiții codri ai Iașilor, care coborau până la Bariera Socolei. Umblând după documente care să ateste existența acestor codri, am descoperit că se vorbește foarte mult despre case, prăvălii, crâșme, mănăstiri și biserici, ulițe, vii, prisăci, crame, livezi, mori, iazuri și heleștee, dar foarte puțin despre codrii Iașilor. Nicăieri despre vânzarea, moștenirea sau dăruirea unei bucățele cât de mici
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
coborau până la Bariera Socolei. Umblând după documente care să ateste existența acestor codri, am descoperit că se vorbește foarte mult despre case, prăvălii, crâșme, mănăstiri și biserici, ulițe, vii, prisăci, crame, livezi, mori, iazuri și heleștee, dar foarte puțin despre codrii Iașilor. Nicăieri despre vânzarea, moștenirea sau dăruirea unei bucățele cât de mici de pădure. Asta ar putea însemna că pădurea era averea țării și era strașnic păzită. Iubite prietene, îți cer iertare pentru acest destul de prozaic ocol pe care l-
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
puternici, să nu lasă pre nime să taie pădurea pre acolea...” În actul din 18 ianuarie 1658, se vorbește despre o danie a Irinei, fata Negului sulițașul, care împreună cu Drăgana, sora sa, au dăruit Mănăstirii Dealul Mare (Hadâmbul n.n.) „în Codrul Iașilor” o moșie, o prisacă „cu pomeți, cu heleșteu”. Am să mai amintesc doar că Gheorghe Duca voievod a hotărât la 14 iunie 1659 ca Irimia și alții din Coposeni să-și stăpânească ocinile din Iepureni ținutul Iași pentru că și-
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
hotărât la 14 iunie 1659 ca Irimia și alții din Coposeni să-și stăpânească ocinile din Iepureni ținutul Iași pentru că și-au pierdut uricele „când au venit Timuș cu cazacii în țară și au trimis oștile să prade bejeniile în Codrul Iașilor”. Să revenim totuși la Plopii fără soț, în fața cărora este așezat bustul lui Eminescu - o copie a celui din fața Teiului din Copou. Aș îndrăzni să afirm că oriunde s-ar afla adevărații Plopi fără soț ei aduc în sufletele
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
găsea și un boier cu numele Bucium. Se poate presupune că acești boieri vor fi având moșii pe aceste locuri. În „Dicționarul geografic al județului Iași” din 1888 al lui Constantin Chirilă găsim însă: „Buciumi - sat în comuna Buciumi, plasa Codru, se dice că s-ar fi luat numele de la instrumentul bucium, cu care din vechime se servea strajele ce erau puse pe înălțimile dealurilor pentru a vesti locuitorii din vale despre apropierea urdiilor tătărăști care veneau pe drumul Vasluiului spre
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de la primii pași făcuți în Bucium te întâmpină acei „seniori încoronați” - gorunii. Îi vezi plini de fală stând cu fruntea în soare neclintiți ca niște străjeri. Îți voi reda câteva rânduri dintr-un articol - iarăși un articol - intitulat „ În căutarea codrilor pierduți” în care spuneam: „...sunt falnici degajând o forță ce impune și parcă îți vine să-i întrebi: vă mai amintiți, dragii mei, de Bunul Alexandru, de Ștefan Vodă Sfântul, de Viteazul Mihai, dar de Eminescu și Creangă?” Ei, dar
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
No.2861/ 9 ianuarie 1870. Ascultă, dragul meu, numai cum curge vorbirea vremii: „Subsemnatul Belisarie (în unele acte este Velisarie n.n.) Arghiropolo declaru prin acestu actu că vându via mea ce o amu pe moșia Socola din com. Buciumi Plassa Codru Județulu Iassi situată pe dealulu numitu Vămășoaia lângă Șoseaua Națională a Socolei...” Profesorul Ionescu a făcut un împrumut de 600 de galbeni la o bancă și a garantat cu via și stabilimentul intitulat „Hala de Bucium” cu toate atenansele ei
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a lui Păun, mare vameș al Țării Moldovei închinată de către ctitor la Mănăstirea Patruzeci de Sfinți de la Athos, să devină stavropichie patriarhală...Un document datat 1 sept 1671-10 august 1672 spune că Gheorghe Duca voievod a dăruit Mănăstirii Clatia din Codrul Iașilor, zidită de Păun vameșul, o bucată de loc domnesc din codru și alta dintre Valea lui Pătrașco și Tomești, indicând și hotarul acestora. Ei, acum vine dilema. La 2 august 1685, Constantin Cantemir voievod a întărit Mănăstirii Sf. Ioan
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Mănăstirea Patruzeci de Sfinți de la Athos, să devină stavropichie patriarhală...Un document datat 1 sept 1671-10 august 1672 spune că Gheorghe Duca voievod a dăruit Mănăstirii Clatia din Codrul Iașilor, zidită de Păun vameșul, o bucată de loc domnesc din codru și alta dintre Valea lui Pătrașco și Tomești, indicând și hotarul acestora. Ei, acum vine dilema. La 2 august 1685, Constantin Cantemir voievod a întărit Mănăstirii Sf. Ioan Zlataust stăpânirea asupra moșiei Prisăci: „Adec(ă) domniia mea m-am milostivit
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]