6,344 matches
-
Molière Îmi amintea de Kafka, din paravanele cenușii apăreau ochi gigantici din care țâșneau mâini Înmănușate În negru, atacându-l de peste tot pe Harpagon, ca o Întruchipare a imaginației lui bolnave. Acest moment Îl doream ca o Împletire de teroare comică și coșmar suprarealist ce depășea realismul obișnuit de situație, ce Îl ajuta pe actor să atingă zone de joc expresioniste. Lucrând recent cu studenții de la Columbia scene din Tartuffe, am fost din nou puși În fața aceleiași Întrebări: e Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Se Întâmplau În jurul meu evenimente favorabile, În care eram implicat, dar nu eram capabil să le recunosc și să mă bucur de ele. Lucram la Italiana in Algeri pe scena Operei de la Garnier, reluare (ca Întotdeauna, cu Înnoiri) a operei comice a lui Rossini, pe care o pusesem În scenă cu doi ani În urmă. În decorurile pline de fantezie și umor ale Marinei Drăghici, o scenografă româncă stabilită la New York, unde are o frumoasă carieră, cu bogăția de idei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Venirea și plecarea mea de la Teatrul Național PAGEREF Toc133741212 \h 285 HYPERLINK \l " Toc133741213" O nouă carieră În New York, la Columbia University PAGEREF Toc133741213 \h 304 HYPERLINK \l " Toc133741214" Oedipe la Opera Română (sau un coșmar balcanic revăzut În cheie comică) PAGEREF Toc133741214 \h 312 HYPERLINK \l " Toc133741215" Experiențe diverse la Opera din Viena PAGEREF Toc133741215 \h 325 HYPERLINK \l " Toc133741216" Shakespeare, my way... PAGEREF Toc133741216 \h 327 Piesa ascunsă din HYPERLINK \l " Toc133741217" A douăsprezecea noapte PAGEREF Toc133741217 \h 329
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se pare degradantă. Încordarea și istovirea pe care le produce creația mă silesc deseori, din păcate, să Înghit o pastilă cu efect puternic care Îmi oferă un ceas sau două de cumplite coșmaruri sau chiar mă silesc să accept alinarea comică a unei moțăieli În miezul zilei, ca un crai senil Împleticindu-se spre cel mai apropiat euthanasium; dar pur și simplu nu mă pot obișnui cu trădarea nocturnă a rațiunii, a umanității, a geniului. Oricât de obosit aș fi, simt
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
său acoperit de puf, ușor Încovoiat, continua să zvâcnească fără astâmpăr din marile aripi, și eu l-am dorit cu atâta ardoare cum nu mai dorisem nimic până atunci. Sprintenul Ustin, instalatorul casei noastre de la oraș, care dintr-un motiv comic (pe care-l explic În altă parte) s-a Întâmplat să stea cu noi la țară În vara aceea, a izbutit În cele din urmă să-l prindă În șapca mea, după care a fost transferat, cu șapcă cu tot
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de paie care se jucau În fața lor, pe nisip. Eu puteam fi văzut stând În genunchi și Încercând să dau foc unui pieptene găsit pe plajă, cu ajutorul unei lupe. Bărbații arborau pantaloni albi care pentru ochiul de azi ar părea comici dând impresia că au intrat la apă la spălat; doamnele purtau În acel sezon haine ușoare cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ziarele londoneze; problemele de șah pe care le rezolvam; iambii lui Pușkin care se rostogoleau victorioși de pe buzele lui, ori de câte ori menționam vreun poet minor al zilei. Relația noastră era marcată de acel schimb obișnuit de prostioare de-ale casei, cuvinte comic trunchiate, Încercări de imitații ale unor presupuse intonații și toate acele glume intime care constituie codul secret al familiilor fericite. Cu toate acestea, era extrem de sever În materie de comportare și Înclinat să facă remarci usturătoare când se supăra pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi Întâmplat să auzim de doi flăcăi normali masturbându-se ca niște idioți unul În prezența celuilalt (după cum se Înfățișează cu multă Înțelegere, cu toate mirosurile aferente, În romanele americane moderne), numai ideea unui asemenea act ni s-ar fi părut comică și la fel de imposibilă ca și cum te-ai culca cu o femeie fără membre. Idealul nostru era Regina Guinevere, Isolda, une belle dame nu prea nemiloasă, nevasta unui alt bărbat, mândră și docilă, modernă și iute, cu glezne suple și mâini subțiri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-o fosă de orchestră. Spectacolul se derula În direcția obișnuită: un jongleur În haine de seară; apoi o femeie cu pieptul sclipind de strasuri, ciripind o arie de concert sub revărsarea alternativă de lumini verzi și roșii; apoi un comic pe patine cu rotile. Între el și numărul cu biciclete (despre care voi mai vorbi mai târziu) era un număr intitulat „Gala fetelor“ și, suferind cam același șoc fizic, cutremurător și umilitor, pe care l-am avut când am Încasat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
V. V.: Este, Într-adevăr» - a observat el - «o noapte cald㻓; sau și mai stupid: „Avea obiceiul să-și aprindă țigara Înainte de a o fuma“ - toate acestea rostite cu Înflăcărare, pe un ton grav și nostalgic, care atunci ni se părea comic și inofensiv; dar acum - acum mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva tulburam fără să ne dăm seama un demon dușmănos și arțăgos. Pe tot parcursul acelor luni, ori de câte ori un sac cu corespondență reușea să ajungă din Ucraina la Ialta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
obligatoriu În Anglia („Vreți să fiți martiri și voi sau așteptați până pe 2 martie?“ după cum se exprimau afișele), prin jocuri de cuvinte, furnizând vorbitorilor subiecte grase. A avut loc un banchet oficial prezidat de Sir Edward Grey și un interviu comic cu George al V-lea pe care Ciukovski, l’enfant terrible al grupului, insistase să-l Întrebe dacă-i plac operele lui Oscar Wilde - ză ooarks of Oald. Regele, pe care-l deruta accentul anchetatorului lui și care nu se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de totdeauna, înseamnă că mi-am împlinit misiunea. Încercând o analiză, acest roman ca fenomen literar e o îmbinare de proză deci gen epic (narațiune) cu dramă gen dramatic (istorie-document, acțiune, conflict, dialog, obiectivitate, comportament, cu elemente de tragic și comic). "...Există opere epice cu puternice latențe dramatice... Drama este concluzia și momentul cel mai interesant al oricărui roman... Romanul dramatic e definit ca o specie intermediară între epos și dramă." (Adrian Marino) Romanul modern, rebel dogmelor, se sustrage rigorilor oricărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acum. Arhiștiute, dar în fond nu prea știute. Insul care nu se are decât pe sine ca scop trăiește într-o dezolantă tautologie sufletească. Sunt suflete fără vocație. Asta înseamnă a nu avea nimic sfânt. După cum unora le lipsește simțul comicului sau al sublimului, altora (în bună măsură, probabil aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul acesta. Simțul divinului, dacă îl ai, te face să recunoști fără greș, instantaneu, luminos și exaltant prezența a ceva
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fiasco al istoriei ? Dezastrul din 1588 al „Invicibilei Armada” ținea de categoria tragicomicului, cum a insinuat-o Shakespeare prin personajul Don Adriano de Armado, din Love’s labours lost. Fâsâiala sovietică din august 1991 ar fi de un pur efect comic din vremea filmului mut, dacă n-ar fi fost cadavrele celor trei tineri. Explicația pozitivistă a fenomenului e desigur posibilă, plauzibilă și adevărată, dar în fond rămâne irelevantă. E adevărată, dar nu destul de realistă. Un realist profund nu se mulțumește
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dă întregii desfășurări o rezonanță de mare scenariu tragic, în care derizoriul episod final al puciului capătă cu totul alte conotații decât cele pe care le relevam la început. (Îl reabilitează de altminteri, în sensul că îl scoate din categoria comicului de film mut și îl plasează sub specia maledicției, versetele biblice transcrise mai sus.) Demisia lui Șevarnadze din funcția de ministru de Externe și faimosul său strigăt de alarmă în ședința Sovietului Suprem : „Vine dictatura !” i-au dat o dimensiune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care până atunci nu auzisem ; am văzut pe urmă ce însemnătate au avut pentru un Diderot, un Balzac și un Tolstoi ; am văzut, citind-o mai târziu de câteva ori, nu numai că e cea mai completă desfășurare metodică a comicului, umorului și tandreței, dar și că e, după Gargantua & Pantagruel, a doua capodoperă suprarealistă. Luarea aminte și curiozitatea mi le-a deșteptat Eliade afirmând de-a dreptul că Laurence Sterne e un geniu (subl. m.) și scriind în alt loc
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acestea sunt, vorba aceea, „numai simbol”. Să trecem la realități, la realitățile legate de tema morții, reținând relația dintre moarte și carnaval, recte moarte și comedie. Sau neant și comedie. Comedia pură, veritabilă, are ca fundal neantul. De aceea marele comic e abisal. În articolul său atât de sever, Șerban Cioculescu are o previziune formidabilă, un diagnostic într-adevăr de mare critic, independent de inadeziunea sa globală : „...dacă se decide să atace comedia, la rampă, viitorul îi e deschis ” (s.n.). Câteva
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Nu și, fatalmente, cu reacții asemănătoare. Eugène Ionesco a irupt în dramaturgia franceză în același chip șocant și scandalos în care Eugen Ionescu se manifestase la 25 de ani în critica românească - sub semnul lui nu, al lui anti. Un comic burlesc împins la extrem, mai exact o comicărie trasă de păr, care sfida în aparență toate normele genului (și ale literaturii în genere), niște piese de teatru date ca „antipiese” și socotite în primul moment ca aparținând tipului canular, bătăi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
comediei, briliantă, grațioasă, ambiguă, care, de la Marivaux sau Beaumarchais a mers subțiindu se, până la un Alfred Capus, astăzi uitat, și apoi la, de pildă, Denys Amiel, Alfred Savoir, Jean Sarment, Sacha Guitry, ca să nu pomenim mai mulți, filiație în care comicul franc al comediei molierești a cedat din ce în ce „spiritului”, râsului moderat și zâmbetului cu subînțeles. De fapt, Ionescu reînvia o tradiție milenară, cea a farsei populare, fundamental legată de tradiția Carnavalului și de manifestările (manus-fendo = a lovi cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
folosește aproape totdeauna, când vine vorba, formula „umorul lui Caragiale”. Firește, nimeni nu poate contesta justețea acestei formule. Dar a avea umor nu înseamnă a fi negreșit umorist, după cum a fi umorist nu ̀ nseamnă totdeauna a fi un autor comic. Caragiale este însă un mare autor comic, adică un creator de comic monumental. Evident, lucrurile acestea nu sunt etanș izolabile și există umoriști de geniu care ating nu o dată marele comic, bunăoară Sterne, Dickens, Mark Twain, dar arta comică este
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
umorul lui Caragiale”. Firește, nimeni nu poate contesta justețea acestei formule. Dar a avea umor nu înseamnă a fi negreșit umorist, după cum a fi umorist nu ̀ nseamnă totdeauna a fi un autor comic. Caragiale este însă un mare autor comic, adică un creator de comic monumental. Evident, lucrurile acestea nu sunt etanș izolabile și există umoriști de geniu care ating nu o dată marele comic, bunăoară Sterne, Dickens, Mark Twain, dar arta comică este esențial altceva decât umorismul. Comicul monumental intră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu poate contesta justețea acestei formule. Dar a avea umor nu înseamnă a fi negreșit umorist, după cum a fi umorist nu ̀ nseamnă totdeauna a fi un autor comic. Caragiale este însă un mare autor comic, adică un creator de comic monumental. Evident, lucrurile acestea nu sunt etanș izolabile și există umoriști de geniu care ating nu o dată marele comic, bunăoară Sterne, Dickens, Mark Twain, dar arta comică este esențial altceva decât umorismul. Comicul monumental intră într-un anumit conflict cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
umorist nu ̀ nseamnă totdeauna a fi un autor comic. Caragiale este însă un mare autor comic, adică un creator de comic monumental. Evident, lucrurile acestea nu sunt etanș izolabile și există umoriști de geniu care ating nu o dată marele comic, bunăoară Sterne, Dickens, Mark Twain, dar arta comică este esențial altceva decât umorismul. Comicul monumental intră într-un anumit conflict cu durata, o frânează cumva, introducând în fluxul ei momente de suspensie ; are așadar o tendință imobilizatoare : monumentalul e prin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
autor comic. Caragiale este însă un mare autor comic, adică un creator de comic monumental. Evident, lucrurile acestea nu sunt etanș izolabile și există umoriști de geniu care ating nu o dată marele comic, bunăoară Sterne, Dickens, Mark Twain, dar arta comică este esențial altceva decât umorismul. Comicul monumental intră într-un anumit conflict cu durata, o frânează cumva, introducând în fluxul ei momente de suspensie ; are așadar o tendință imobilizatoare : monumentalul e prin esență static. Umorismul ține de o atitudine detașată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Zeflemeaua face parte din arsenalul libertății de spirit și era în mare favoare la junimiști, care persiflau „formele fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea, „filistinii urăsc râsul” ; îl urăsc pe toată linia, nediferențiat și global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]