7,605 matches
-
unor metode și mijloace specifice pentru îndeplinirea obiectivelor preconizate; respectarea unor principii, reguli și norme didactice; existența unor finalități obiectivate în rezultatele și performanțele elevilor. Acțiunea educațională, instructiv formativă vizează producerea unor schimbări de natură cognitivă, afectiv motivațională, atitudinală și comportamentală la nivelul personalității elevului. Pentru ca activitatea didactică să fie eficientă și performantă, trebuie găsită o modalitate optimă de organizare a interacțiunii variabilelor sale, ceea ce presupune existența unui raport de interdependență funcțională în cadrul căruia metodele și procedeele dețin un rol esențial
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
filozofie și religie. Filosofia românească a oferit teologiei autohtone, articulații și distincții conceptuale care au generat deschideri fructuase spre problematicile culturii contemporane. într-o perioadă de disoluție a reperelor morale, educația religioasă poate aduce un suflu nou în ceea ce privește aspectele relaționale, comportamentale, la nivel individual sau social.Valorile religioase au virtutea de a aduce oamenii laolaltă, de a crea legături durabile, de a solidariza cu comunitatea. Teologia a reprezentat pentru numeroși gânditori români o bogată sursă de inspirație, lărgind orizonturile de reflecție
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
realizări constituie nu numai un semn de onestitate, ci și de valorizare din perspectiva contemporană a unor realizări, în ideea creării de noi tipuri de solidaritate. Biserica, prin intermediul preotului instaureză o perioadă densă în transmiterea stimulilor religioși, dar și generali comportamentali. Biserica compensează nevoia de filiație activă pe o linie ideatică, prin excelență spirituală, atât de rar realizată în societatea contemporană. Limbajul matematic, cel al muzicii si cel al poeziei putem spune că are ceva care ne trimite cu gândul la
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
și sociale): dezvoltarea orașului este considerată "piatra unghiulară" a creșterii economice; politicile urbane trebuie astfel concepute încât statul să aibă capacitatea de a asimila, insera, integra social, de a acționa asupra modurilor de viață, de a produce schimbări sociale și comportamentale. Intervenția statului în oraș1 a luat diferite forme și a avut ca obiect locuința, transportul, amenajarea teritoriului urban etc. În anii 1980 și 1990, pe fondul competiției teritoriale exacerbate și al punerii în discuție a "statului-providență", a venit "ora acțiunii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
analiza acestor două elemente pentru ca un analist mai intransigent al civilizațiilor să conteste din start orice posibilități de dezvoltare coerentă a României pe termen mediu și lung. Aceasta și pentru că la întrepătrunderea dintre industrie, bănci și agricultură se află ingredientul comportamental fundamental pentru dezvoltarea economică, care presupune voința asumării de către clasa antreprenorială, alături de clasa politică a imperativului modernizării societății naționale. Fără agricultură nu putem avea industrie, iar fără industrie nu ne putem valorifica superior munca mai departe, prin servicii cu valoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
grupuri mai mari sau mai mici ar fi trebuit să conducă la înmagazinarea înțelepciunii, la formularea unor legi clare privind influența. Lucru care nu se întâmplă, deoarece practicienii (regi, preoți etc.) se concentrează doar asupra simptomelor direct observabile, asupra variabilelor comportamentale. Este ca și cum fizicianul ar fi preocupat doar de citirea instrumentelor, și nu de legile care exprimă relații dintre entități dinamice subiacente, cum ar fi presiunea, energia, temperatura. Cercetătorul fenomenelor psihosociale trebuie să găsească aceste entități dinamice subiacente, să stabilească relații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
acestei problematici de mare actualitate. Cadrul paradigmatic și cauzal al problematicii lumii contemporane devine astfel un reper major pentru analiza importanței educației pentru schimbare, nu doar din postura unei "noi educații", ci și ca posibilă strategie de depășire a inerțiilor comportamentale, manifestate la nivelul procesului de învățământ, ca modalitate de formare și dezvoltare a competențelor prospective și proactive. Încercăm în acest sens o fundamentare teoretică a educației pentru schimbare, delimitarea obiectului său de studiu, precum și identificarea unui set de obiective și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
elabora ulterior o altă formă de echilibru etc. Prin urmare, schimbarea afectează societatea și evoluția acesteia, favorizând identificarea agenților schimbării (persoane, grupuri, asociații). Rolul acestora este de a stabili sensul și ritmul schimbărilor, prin promovarea valorilor, inovațiilor și a stilurilor comportamentale proactive. Concluzia ce se poate desprinde de aici este că majoritatea schimbărilor care se pot opera în plan educațional au ca punct de plecare anumite transformări sau schimbări inițiate cel puțin la nivel social. Putem fi de acord până la un
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
câmp al forțelor care impun sau stimulează producerea schimbărilor. În realitate, cele două câmpuri au o acțiune complementară, nici unul nemanifestându-se în chip absolut. Procesul schimbării în educație își propune să analizeze potențialele modificări ce se pot produce la nivel comportamental sau al gândirii, prin însușirea conceptelor de bază privind schimbarea și prin exersarea strategiilor acesteia. Ca proces, schimbarea presupune o înlănțuire de operații de restructurare, de adecvare a personalității la cerințele actuale ale educației. Ținta finală a acestui proces este
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
rolul de a reglementa comportamentul indivizilor în cadrul organizației (sunt citate în acest sens normele ce funcționează în diverse corporații sau agenții publice, legate de ținuta vestimentară formală, sobră și norme ce solicită estomparea sentimentelor și emoțiilor în relațiile profesionale); * structura comportamentală analizează constanța comportamentului indivizilor, prin raportare la tipul de comportament cristalizat la nivelul organizației în ansamblu. Se identifică și analizează astfel sursele de influență și de putere ce se decantează la nivel organizațional. În realitate, între cele două structuri există
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
afectiv stabil au tendința de a percepe mediul în care își desfășoară activitatea ca fiind unul sigur. Din acest motiv, schimbarea are mari șanse de reușită atunci când indivizii se simt siguri, puternici. In perspectiva eu-lui (sinelui) social, acesta însumează elementele comportamentale ale individului, ceea ce suntem dispuși să arătăm lumii, între acest tip și eu-l afectiv existând o relație de interdependență: cu cât suntem mai stabili afectiv, cu atât suntem mai convingători în plan comportamental. Cu toate acestea, în derularea procesului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
eu-lui (sinelui) social, acesta însumează elementele comportamentale ale individului, ceea ce suntem dispuși să arătăm lumii, între acest tip și eu-l afectiv existând o relație de interdependență: cu cât suntem mai stabili afectiv, cu atât suntem mai convingători în plan comportamental. Cu toate acestea, în derularea procesului de schimbare nu puține sunt cazurile în care comportamentul participativ a fost (di)simulat, probabil din dorința de a fi acceptat sau de a lăsa impresia conformării la conținutul schimbării. Comportamentele adaptative pot fi
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
adaptarea la schimbare ca fenomen, cât și implementarea acesteia, a cunoscut o traiectorie cu suișuri și coborâșuri, procesul nefiind nici astăzi pe deplin încheiat. Dimpotrivă, educația traversează o perioadă în care au loc acumulări și revizuiri strategice, renunțări și adaptări comportamentale, schimbarea în educație reprezentând un subiect despre care se va mai vorbi mult timp de acum înainte. Nu există, se pare, nici un palier al educației care să nu fi cunoscut fenomenul în discuție. De la formarea inițială la formarea continuă, de la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
control și influențe, cu jocuri de putere și interese divergente; * organizația ca "închisoare psihică", care supralicitează importanța miturilor, ceea ce îngustează vizibil raportarea la exterior; * organizația ca flux și transformare, capabilă de (re)generare continuă și care evidențiază tipologii umane și comportamentale ce se manifestă la nivelul organizației; * organizația ca mijloc de dominare, de impunere a voinței proprii asupra indivizilor, unde se pot genera fenomene de segregare intergrupală sau de solidarizare în interiorul grupului. Ceea ce putem remarca în demersul lui Morgan este faptul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
blocând performanțele. În acest sens, nu putem să nu ne întrebăm: se poate vorbi despre schimbare la nivelul instituțiilor? Probabil da, numai că acestea sunt de obicei lente și necesită cu predilecție schimbarea la nivelul mentalităților. 2. Instituțiile exploatează adecvarea comportamentală la legi și reglementări normative. Odată cu dezvoltarea societății, îndeosebi a celei capitaliste, termenul instituție a fost înlocuit treptat cu cel de organizație, iar printre cele mai importante semnificații atașate termenului remarcăm: a) Organizația are o misiune și obiective clar stabilite
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
înlocuită de noi rațiuni, modele de acțiune pe care membrii organizației respective sunt chemați să le descopere și să le învețe. Chiar dacă schimbarea are ca punct de plecare criza, chiar dacă modificarea modelelor de acțiune întâmpină dificultăți datorate inerției cognitive și comportamentale existente la nivelul indivizilor, ea devine posibilă prin declanșarea mecanismelor de integrare. În anii '80, R. Sainsaulieu (1987, p. 142) analizează problematica schimbării organizaționale prin prisma conceptului de dezvoltare. Schimbarea ca dezvoltare reprezintă în opinia sa o variantă a schimbării
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
că schimbarea reală rămâne la latitudinea organizației și a oamenilor săi, neexistând soluții gata elaborate sau universal valabile, ci doar constructe ale schimbării, contextualizate. De asemenea, ea vizează schimbări structurale, coordonate, atât la nivel structural, cât și la nivel atitudinal, comportamental, respectându-se astfel principiul schimbării prin acțiune. Concluzia pe care o avansăm se referă la faptul că orice încercare de analiză a dezvoltării organizației școlare prin schimbare trebuie să se raporteze la obiectul specific de cercetare (individul și comportamentul său
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
C, 2004, p. 292): implementarea unei noi tehnologii, motivarea angajaților, nevoia de inovație etc. și pe două obiective fundamentale: a) îmbunătățirea capacității organizației de a se adapta la schimbările din mediul în care își desfășoară activitatea; b) schimbarea pattern-urilor comportamentale ale angajaților. Deși ambele sunt importante pentru impunerea schimbării, considerăm că prioritatea planificării acesteia trebuie să o constituie modificarea atitudinii și a comportamentului indivizilor. Promovarea schimbării în prezența unor comportamente rezistente la schimbare este un nonsens, deoarece schimbarea strategiei, care
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
un tip sau altul de strategii se face pornind de la nevoile reale ale fiecărei școli și în strânsă legătură cu structura sa organizațională. În eforturile de analiză a principalelor strategii organizaționale, Miles (1978, p. 546) realiza o clasificare a tipologiilor comportamentale dintr-o organizație, delimitând în esență patru comportamente organizaționale: * apărătorul care adoptă o strategie bazată pe calitate, în relația cu competitorii fiind preocupat de stabilitate; * prospectorul, permanent orientat către descoperirea de noi oportunități, care adoptă strategii de menținere a flexibilității
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
grup (groupthink), exprimat prin faptul că indivizii refuză sau își pierd capacitatea de a-și asuma responsabilități, de a gândi prin prisma propriilor repere valorice, conformându-se puterii coercitive a majorității. Este vorba pe de o parte de o condiționare comportamentală, pe de altă parte de o anihilare a personalității distincte a individului. Echipa practică uneori un asimilaționism brutal al individului, prin dezagregarea elementelor personalității acestuia. În aceste situații, regulile nu mai reprezintă repere pentru acțiune, ci sunt aplicate in corpore
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
noastră, o strategie managerială de bază. Marea majoritate a problemelor de natură funcțională a școlii sunt analizate prin intermediul discuțiilor purtate între managerii școlari și cadrele didactice. Fie că este vorba de situații conflictuale între profesori și elevi, fie de probleme comportamentale, fie de introducerea unei schimbări la nivelul procesului instructiv-educativ etc., deciziile se iau prin aplicarea acestei strategi. De asemenea, întâlnirile profesionale dintre cadrele didactice cu o anumită specializare, cunoscute sub denumirea de "cercuri pedagogice", sunt în realitate cercuri ale calității
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
prin raportare la criterii și standarde stabilite la nivel organizațional, sau printr-o discuție liberă cu managerul. Această modalitate pare a fi mai eficientă, permițând ajungerea la un numitor comun și corectarea rapidă a situației; d) Tehnica scalelor și ancorelor comportamentale. Reprezintă o modalitate de analiză a comportamentului personalului pe baza unei scale Lickert, cu cinci trepte, de la 1= comportament demonstrat în mică măsură, la 5 = comportament demonstrat în mare măsură. Suplimentar, este nevoie de o cunoaștere obiectivă a persoanei și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
are fiecare individ în raport cu ceilalți, și holistă, dacă interesul nostru vizează "modelele tipice de comportare, ritualurile și tradițiile, normele și credințele dominante, climatul socio-uman dominant din respectiva organizație". Când analizează cultura organizațională din perspectivă individualistă, Goffman se bazează pe elementele comportamentale care prezintă o anumită stabilitate în timp, care se produc cu o anumită frecvență. Deoarece accentul cade exclusiv pe comunicarea verbală și nonverbală, el consideră că avem de-a face cu o abordare "dramaturgică", întrucât fiecare individ, prin mesajele transmise
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
fi acuzată de ridicarea simulării la rang de virtute. Ceea ce trebuie să conștientizeze actorii educației este faptul că fiecare trebuie să urmărească propria formare și dezvoltare și nu mimarea unor standarde educaționale. Din perspectivă holistă, cultura organizațională reflectă ansamblul modelelor comportamentale, al ritualurilor sau valorilor care depășesc cadrul individual. Deși pot fi diferite, aceste modele și valori intră într-o combinatorică aparte, mulându-se, completându-se reciproc, rezultatul fiind o structură comportamentală proprie fiecărei organizații și care devine independentă de indivizii
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
educaționale. Din perspectivă holistă, cultura organizațională reflectă ansamblul modelelor comportamentale, al ritualurilor sau valorilor care depășesc cadrul individual. Deși pot fi diferite, aceste modele și valori intră într-o combinatorică aparte, mulându-se, completându-se reciproc, rezultatul fiind o structură comportamentală proprie fiecărei organizații și care devine independentă de indivizii săi. Ea include elemente cognitive, afective, relaționale și normative ce se activează contextual. Indiferent de perspectiva de analiză a culturii organizaționale, aceasta operează cu anumite elemente, mai mult sau mai puțin
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]