5,358 matches
-
departamentului care a avut Însă o finalitate remarcabilă: AJS s-a redefinit, devenind, alături de ASR, revista unei comunități științifice ce trece cu mult dincolo de Chicago. Spre finalul analizei, Abbott, printr-un subtitlu sugestiv, „The Continuing Relevance of the Chicago School”, conchide În legătură cu importanța Școlii, privește tradiția din perspectiva sociologiei contemporane, realizând un demers ,,prezentist”, conform recenzentului Stinchcombe (2000, 1762), explorând ce anume ar trebui să facem cu tradiția de la Chicago. Pentru Abbott, problemele sociologiei sunt, În primul rând, probleme intelectuale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din realitatea” celui ce o consumă; ca ,,sarma culturală”, ea nu se confundă cu alte ,,sarmale” - ceea ce se poate Întâmpla Însă cu ,,sarmaua civilizată”! Dat fiind că ,,patrimoniul este un joc de putere”, iar trecutul poate Întinde ,,capcane tradiționaliste”, autorul conchide că ,,regândirea dimensiunii istorice a obiectelor prezentului este, poate, principala sarcină a antropologiei românești actuale”. David A. Kideckel și colaboratorii săi asumă o ,,etnografie critică, problematizată, comparativă și contextuală” a zonelor industriale din Valea Jiului și Făgăraș. Pe lângă unele aspecte comune
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
reușita profesională e legată de competența socială, dar aceasta nu este suficientă, tot atât de importante fiind competența intelectuală și competența socioemoțională. Lucrarea se distinge și prin travaliul impus de parcurgerea unei vaste bibliografii După această scurtă incursiune În conținutul ei, putem conchide că lucrarea semnată de Maria Constantinescu este un model de Întrepătrundere a analizei metodologice cu investigația teoretică și empirică. Ca orice lucrare de o asemenea anvergură, nu este lipsită de unele inadvertențe stilistice sau de afirmații discutabile. De pildă, există
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Liturghie a fost introdusă mai întâi la Antiohia, în 471 10, apoi în întreaga lume creștină. Crezul este rostit de către toți credincioșii atât în rugăciunile lor particulare, cât și împreună, în biserică, la Sfânta Liturghie și la celelalte servicii divine. Conchizând, dorim și nutrim nădejdi ca prezentul volum să contribuie la sporirea lucrării de păstrare a dreptei credințe, care este atât de concis și limpede descrisă în acest Simbol de credință, pentru ca fiii Bisericii să păstreze în continuare „taina credinței în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
tratați în mod egal, că în societățile noastre Biserica și statul sunt separate, că există libertatea fiecărui individ să se căsătorească cu cine dorește. Noi, în Flandra, considerăm toate aceste lucruri firești (VB, 2004b). Analizând aceste afirmați Jagers (2006: 249) conchide că: "discursul VB cu privire la democrație este, în mod explicit, populist, însă nu și anticonstituțional. În principiu, acest discurs susține domnia legii, însă adaugă că poporul este suveran și el este cel care are ultimul cuvânt despre drepturile care sunt pot
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de încredere în politică, susțin că nu ar vota niciodată dacă votul nu ar fi obligatoriu, comparat 24% dintre cei cu încredere moderată și 10% dintre cei cu un grad ridicat de încredere. Iată de ce, o serie de comentatori au conchis că votul obligatoriu alimentează succesul VB, deoarece votanții dezamăgiți nu se pot abține de la acest act. Această ipoteză pare să fie susținută de simulări care demonstrează că abolirea votului obligatoriu va conduce la o subreprezentare a electoratului slab educat (Billiet
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
opinie din Canada apreciau că rata recidivelor este de 30 până la 100%, în realitatea ea ridicându-se la 13-17%. Jumătate dintre cei intervievați considerau că se situează între 60 și 100% (Doob și Roberts, 1983). Julian V. Roberts (1992, 110) conchide că, deși a fost fluctuantă în ultimii 50 de ani, invariabil în sondajele de opinie publică cei intervievați au declarat că rata cazurilor de recidivă a crescut. Opinia publică despre criminalitate ca problemă socială Criminalitatea în variatele ei forme este
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în primul rând de către 49% din eșantion) și „lipsa locurilor de muncă” (indicată ca primă mențiune de 20% din eșantion). Cu toată prudența ce se impune (s-a avut în vedere doar un singur tip de acte infracționale), putem să conchidem că pentru opinia publică din România problemele de natură economică sunt mai importante decât criminalitatea. Opinia publică despre cauzele delincvenței Așa cum se știe, criminalitatea are o cauzalitate multidimensională. Publicul tinde să explice infracționalitatea luând în considerare o multitudine de factori
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
faptul că mai mult decât oricare alt tip de sărăcie, cea persistentă este strâns legată de excluziunea socială. Mai mult decât severitatea sărăciei, perioada trăită în sărăcie pare să aibă un impact puternic asupra altor dimensiuni (șomaj, sănătate etc.). Experții conchid însă că relația este empirică și „trebuie să fie descoperită” deoarece este puternic dependentă de caracteristicile societății 5. Provocarea statutului bunăstării este ca problemele sociale să nu mai fie în relație directă. Astfel, șomajul să nu fie legat de înfometare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
excluziune utilizând date longitudinale constă în încrucișarea tabelară a celor două fenomene. Comparând tabelul 2, ce reprezintă imaginea descriptivă a relației dintre excluziune și sărăcie pentru trei ani, cu cel realizat pe baza datelor anuale (tabelul 6 din anexă) putem conchide: - datele pe trei ani fac ca relația dintre sărăcie și excluziune socială să fie mai evidentă decât atunci când se utilizează doar date anuale. Excluziunea pe care o trăiesc cei aflați în sărăcie cronică este mult mai puternică decât cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
inegalității și sărăciei. Opțiunile metodologice ale autorilor studiului, atât în ceea ce privește eșantionarea, cât și în privința modalităților de calcul ale diferiților indicatori ai sărăciei și inegalității s-au dovedit, cel puțin la o primă vedere, valide. Pornind de la cazul din Oradea, am conchis că indicatorii cei mai buni ai bunăstării la nivel de familie sunt consumurile alimentare, nealimentare, de servicii și bunurile de utilizare îndelungată aflate în dotarea gospodăriei. Concluzia a fost întărită și de analiza profunzimii sărăciei. Rezultatele obținute se înscriu pe
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mărimea generează predicatul numit autonomie: I (grad de independență funcțională în raport cu mediul economic) iar autonomia combinată cu redundanța generează predicatul numit fiabilitate: F pe care, fără a mai căuta distincții prea analitice, o asociem cu predicatul numit sustenabilitate: S . Putem conchide asupra următoarelor: a. orice proces are un număr de predicate de bază (atomice), noi considerăm că ele sunt cele patru menționate mai sus; b. celelalte predicate ale politicii guvernamentale sunt predicate compuse (agregate) din predicatele de bază sau, după caz
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
ca toată această confruntare să reprezinte în mod alegoric zbuciumul interior din mintea lui Gautama. În prima veghe a nopții, între orele 18-22, Śăkyamuni și-a amintit toate viețile sale anterioare, miile de nașteri prin care a trecut. „Desigur - a conchis el - această lume este neapărată și neajutorată și ca o roată se învârtește fără încetare”. Iluminatul a văzut că lumea nașterii și a morții, saṃsăra, era „lipsită de substanță, ca și măduva unui platan”. În cea de-a doua veghe
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
naționalism, ca expresii ale unei limitări necesare. De la Cantemir pînă la căutările de azi, s-a putut sesiza acest balans între deschidere și închidere, între universalismul culturii și pathosul local, descriind o ritmică semnificativă a evoluției noastre 30. S-a conchis, în timpul acestor discuții, că e nevoie de o situare perspectivică a problemei pentru a defini naționalismul. În cazul nostru, analiza ar trebui să includă cel puțin perioada de după 1821, cu direcțiile, dezbaterile și realitățile afine 31. Tablourile descrise de analiștii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de inteligență, ci se mulțumesc pur și simplu să imite ceea ce văd", scrie la sfîrșitul secolului al XIX-lea un institutor din Cantal. Cu părere de rău se pare că trebuie să fim de acord cu Eugen Weber cînd acesta conchide că "educația [în această epocă] întreținea prostia fiindcă impunea modele de comunicare pe care mulți nu le puteau atinge"197. Am putea chiar să ne imagimăm că acest mod de instruire servea unui alt scop, în mod tacit admis: anume
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mine, fiindcă și eu voi pătimi pentru El». Astfel, a născut o fetiță pe care a crescut-o o soră (creștină) ca pe o fiică a ei”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas, XV, p. 125-126. footnote>. Putem conchide că aceia pe care tiranii i-au silit să trădeze credința creștină în public, s-au arătat învingători prin aceea că au primit cu nepăsare tot felul de tortúri în trupurile lor, „lucru pe care de bună seamă nu l-
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pe cercetători s-a consumat, așadar, În spațiul dintre Atlantic și Pacific, rezultînd, În final, Lumea Nouă, aceea care azi este acceptată ca un posibil model universal. Scrutînd experimentul transoceanic, N. Iorga considera, În 1921, America drept „conștiința lumii Întregi”, conchizînd că „pe rînd, În istoria lumii, deosebite neamuri au cuprins În ele conștiința lumii despre drepturile și datoriile fiecărei țări și fiecărui neam. Nu totdeauna au fost națiile cele mai mari, ci acelea care au știut să despartă În judecata
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din țară, dar nici o măsură practică de ordin obiectiv și pozitiv nu s-a luat. [...] Cert este că nu s-a făcut pînă acuma un studiu științific monografic asupra lor”. O jumătate de secol mai tîrziu, un cunoscător al temei conchidea că „există o bibliografie relativ bogată despre istoria românilor americani, suficientă În orice caz ca să Încurajeze continuarea cercetărilor acestei teme”. Un alt detaliu Îmbucurător, relevat de același cercetător, este faptul că specialiștii angajați În asemenea explorări provin din România și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În zone periferice, dar ceea ce era considerat progres se concentrase În industrie. În aceste condiții, posibilitatea de a se apuca de agricultură era aproape inexistentă pentru noii emigranți”. Radu Toma, la rîndul său, referindu-se la emigrația românească În Canada, conchidea că majoritatea românilor, sosiți aici după 1900, s-au instalat În provinciile centrale, adică În Alberta, Manitoba și Saskatchewan, dar și În Ontario sau British Columbia. Înainte de a continua Încercarea de a schița un succint și incomplet, desigur, tablou al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
part in developing the spirit that led to the American Revolution”. Aceeași observație o evidenția nu demult Vera Călin, atunci cînd scria că „voința de a-și păstra identitatea m-a impresionat de cîte ori am Întîlnit-o În rîndul emigranților”, conchizînd că „Refuzul de a-și nega trecutul [...] Îmi spune că mă găsesc În prezența unei conștiințe”. PÎnă a se ajunge Însă la situația de azi, americanizarea a fost un proces cu o evoluție complexă și adeseori contradictorie, care a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Statele Unite Înainte de anul 1880”. Opinia sa este că „Românii au intrat În valul «noii imigrații», Între 1881 și 1914”. Alexandru Nemoianu apreciază că primul val de imigrare s-a consumat Între sfîrșitul secolului al XIX-lea și 1914. Așadar, putem conchide că primul val de emigrare a fost acela cuprins Între Începutul anilor ’80 ai secolului al XIX-lea și Încheierea Primului Război Mondial, chiar dacă Între 1914 și 1918 mișcările de populație au fost determinate de considerente care nu aveau numaidecît o legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Înrudite ale aceleiași revendicări. Ambele au În comun plecarea din țară. Fie temporară, fie definitivă, aceasta a devenit pentru mulți pozitivă În sine”. Acel ilustru émigré, care a traversat această experiență diabolică și apoi a avansat gîndurile de mai sus, conchidea, În iunie 1985: „Chiar dacă lucrul nu e sortit să se Întîmple, din punctul de vedere al autorităților orice drum În străinătate este o plecare definitivă În germene, iar cel care Îl solicită se deosebește de emigrant numai prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
făcut 16 ani de Închisoare politică În România, și eram amenințat să fiu iar arestat”. Altcineva, plecat din țară În 1972 și ajuns În America un an mai tîrziu, după ce acuza imposibilitatea de a călători și de a se informa, conchidea că, „din punct de vedere intelectual, mi se părea că am un capac pus deasupra. În plus, resimțeam acut lipsa de libertate. Închistarea societății, existența anumitor legi și reguli rigide, În spatele cărora nu exista nici o logică, toate la un loc
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
etc.). Cea mai importantă concluzie vizează aspectul informal: confruntați cu o realitate instituțională restrictivă, oamenii au adoptat tehnici de supraviețuire și au construit o realitate paralelă. Astfel, contactul oficial cu instituțiile este transformat În contact personal cu reprezentanții acestora. Autorii conchid În final că „am putea să afirmăm că Întreaga istorie instituțională a stat sub semnul «căderii» În informal” (p. 42), concluzie cutremurătoare. Studiul conține multiple explicații și sugestii cu trimitere În plan social; de exemplu, furnizează o explicație originii corupției
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Bushman și Geen (1990) observă că subiecții de sex masculin ai căror iritabilitate pe scala BDHI este mult mai mare prezintă un număr crescut de gânduri ostile și agresive după ce au vizionat un material video de o violență moderată. Autorii conchid că nivelul ridicat de iritabilitate personală reflectă o eventuală existență a unei rețele întinse și bine articulate de asociații agresive amorsate (fenomen cognitiv în care stimulul denumit amorsă, investit cu o anumită semnificație, pune în mișcare activități ce se produc
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]