6,908 matches
-
comunismului, ci faptul că s-a putut menține atâta vreme! Era menit să dispară de când se născuse. România se afla În situația particulară a unei țări căreia comunismul Îi era cu deosebire străin. O țară predominant rurală, fără o tradiție consistentă de stânga și fără vreo simpatie pentru ceea ce venea de la Moscova. Era, din acest punct de vedere, la antipodul Cehoslovaciei (al Cehiei Îndeosebi), țară urbanizată și industrializată, cu un partid comunist puternic și unde simpatiile nu lipseau pentru „marele frate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
inclusiv un apropiat al prim-ministrului, și aproape deloc de Partidul Democrat. Primul dintre ei În ordinea importanței și a mediatizării nu e nimeni altul decât Adrian Năstase. Nu poate să justifice sume considerabile. A Încercat să o facă, invocând consistenta, dar improbabila moștenire primită de la o rudă — „mătușa Tamara“, despre care s-a aflat că trăia foarte modest Într-un mic apartament de bloc. Mătușa Tamara a devenit astfel post-mortem un personaj pitoresc al folclorului politic românesc, ceea ce l-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
desertul. Toate bunătățurile astea ne sunt servite de câteva doamne zâmbitoare, printre ele și ghida care ne povestise mai devreme, cu însuflețire, despre viața lui Mauriac la Malagar. O zi cu două mese, diferite ca stil și ambianță, dar la fel de consistente și foarte potrivite pentru duminica aceasta petrecută la țară. În sfârșit, Thomas Wohlfahrt propune un recital poetic ad-hoc, că doar n-o să ne consumăm timpul doar cu mâncatul și plimbatul în jurul vilei, se cuvine să ne mai și asumăm - barem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aici, trecuți de patruzeci de ani, nu prea vorbesc engleză. E pur și simplu duminică, și lumea își consumă ultimele ore libere ale weekendului într-un loc improvizat, mai ieftin, împreună cu amicii, unde poți bea o bere și mânca destul de consistent. Îi privesc. O bucurie a vieții. Sunt gălăgioși, dar civilizați, funcționari, presupun, ai mai multor firme din oraș, firme care își desfășoară stegulețele cu sigle, asemenea flamurilor medievale. Mă gândesc la cum arată chiolhanurile de la noi. Câtă vulgaritate și, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a devenit azi un simplu orășel turistic, iar urmașii cruciaților s-au topit în mulțimea de puhoaie umane pe care le-a vânturat istoria. VASILE GÂRNEȚ: Luăm prânzul sub o gheretă acoperită, inundată de muzică disco, pe malul Nogatului. Mâncare consistentă, ca pentru niște turiști care nu se grăbesc: friptură, cartofi, legume în porții mari. Vodca poloneză nu e grozavă, dar ne încălzește pe ploaia aceasta care nu mai contenește. Stăm la masă cu András Ferenc Kovács, care scrie cărți poștale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
treptat, am înțeles că în meseria scrisului, dacă vrei să ai succes, trebuie să te consacri total... Romanele mele au început să fie căutate de editori, primeam oferte de editare din diverse colțuri ale fostului imperiu, și onorariile erau din ce în ce mai consistente. Așa am ales genul, care de fapt nu este unul detectivistic în sensul consacrat al termenului, ci conține și documentaristică, materiale de arhivă rare, care prezintă istoria adevărată a destrămării URSS-ului, culisele unor conflicte militare etc. Acum sunt editat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de proză scurtă. În această vreme dominau romanele naturaliste de inspirație autohtonă, dar și sovietică, de la Sadoveanu la V.Em. Galan, în vogă fiind un tinerel ardelean, Titus Popovici, care, la 25 și la 28 de ani, publica două romane consistente, în care, mai ales în al doilea, Setea, are „abilitatea” să brodeze, pe canavaua cuminte a unui roman rebrenist, întreaga psihologie bolșevică: disprețul și ura față de măruntul intelectual de țară și față de așa-zisul „chiabur”, acel gospodar ce era un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
publicul, solidar și înțelegător cu textele cele mai dificile, ce uneori, reacționa prompt și entuziast când foile și ideologii „de serviciu” ne atacau cărțile și persoana fizică! (Cine, dacă aș mai publica acum un roman atât de atipic și de consistent, de „dificil” precum Drumul la zid, m-ar mai citi azi? Cine dintre colegi, dintre critici, intrând în casa vreunei cunoștințe întâmplătoare, cineva din „afara” lumii noastre literare, funcționar, medic, inginer, gazda se ducea la biblioteca casei și-mi scotea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cursul acelor zile. Lacul Kinnereth (cuvântul înseamnă "liră mică"), mare interioară pe malurile căruia i-a recrutat Isus pe primii pescar de oameni, pe Simon, Petru, Andrei, Iacob și Ioan, m-a făcut să-i simt lirismul liniștitor, tihna lui consistentă timp de un sfert de ceas, când răsăritul soarelui, risipind ceața, i-a lăcuit suprafața cu un albastru sidefiu impecabil. De asemenea, puțin după aceea, am putut gusta blândețea toscană și primăvăratică a muntelui Fericirilor, o culme melancolică și încântătoare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Marea operă de colonizare a “curtenilor” răzeși de oaste cum îi numea P. P. Panaitescu se rezumă la cele 6 locuri în pustiu, pe care domnul le dăruie pentru întemeierea unui sat. Când se ajunge la o proprietate ceva mai consistentă, cum este o moșie de jumătate de sat, s-au dat 38 de privilegii, 21 reprezentând o cumpărătură, 12 întărirea unei proprietăți și cinci danii făcute de domn. Beneficiarii daniilor ar trebui să fie niște oameni mai puțin bogați. La
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și tirurilor, dopurile de ceară și vată, puse seara în urechi, mă salvează și pot să dorm. Pelerinii încep să se miște, unii semiadormiți, alții mișcându-se încet, șchiopătând ușor, cu degetele sau gleznele pansate. Mănânc pe hol, bine și consistent, îmi iau apoi rucsacul și bastonul și pornesc sprinten ca și cum acum aș fi început camino. Ies repede din Villafranca și pe o cărăruie încep urcușul în pădure vreme de mai bine de două ore. Este frumos, un drum de pădure
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
îmbracă cam la fel, pentru a începe o nouă etapă din camino. Dar înainte să plece cei mai mulți servesc micul dejun în bucătărie. Mulți coboară desculți sau cu șosete sau ciorapi, somnoroși, fără chef de vorbă, servind un sandviș consistent, o cană cu lapte, o cafea sau ceai. Apoi se pregătesc de plecare, trag aer adânc în piept, își urează unii altora ,,buen camino” și pornesc la drum. Soarele încă nu a răsărit, iar drumul începe să fie presărat cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un fel de eliberare zilnică din întunericul nopții pentru a păși în lumina zilei. După vreo șase km ajung într-un sat El Burgo Ranero, pustiu încă. Doar barul este deschis și câțiva pelerini servesc o cafea sau altceva mai consistent. De data aceasta, nu mă opresc, continuându-mi drumul cu un pas decis, sigur. Până la următoarea localitate, Reliegos, sunt 13 km, un drum drept, plat, flancat de copaci plantați de puțini ani. Beciuri tipice la Reliegos și în meseta - Pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mă mai opresc la vreun bar, ies din sat și mă îndrept spre următorul, Santa Catalina de Somoza, unde mă opresc pentru a servi o tortilla și o cană de lapte cu cafea. Alți pelerini doresc același meniu, fiind mai consistent. Și acesta este un sat frumos, cu obișnuitele case din piatră, curate, cu străzi îngrijite și multe, multe flori la ferestre, ce- ți încântă ochiul și-ți înveselesc inima. Și relieful este frumos. De la câmpiile nesfârșite din zilele trecute, acum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
raportul lor cu ceilalți este marcat de temperamentul lor, de structura lor mintală, de - ambițiile sau complexele ce le au. Cred că am putut să-mi dau seama mai bine de coaja raporturilor mele cu ceilalți, dar și de miezul consistent (bun sau mai puțin bunî ce-mi marchează relațiile mele cu semenii. O altă lecție ce am aprofundat-o: suferința te face mai umil, mai conciliant, mai aproape de ceea ce ești de fapt. Este ușor să apari mereu în reverendă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
la ora convenită, am parcurs o parte din oraș, în condițiile unui trafic redus, ceea ce dădea alte valori ambianței citadine, și am ieșit în autostrada care era foarte circulată, în ciuda zăpezii care își făcuse pe spațiile verzi un strat destul de consistent, dar nu alarmant. Autostrada, care duce spre Salamanca, era curată, doar umedă de la ninsoarea care nu înceta să cadă, dar fulgii nu aveau parcă spor, întrucât la contactul cu asfaltul se transformau în apă. Involuntar, făceam comparația, în sinea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
le aparținea și pe care erau obligați să-l apere cu arma în mână, conform stipulațiilor din Capitulații. În realizarea tranzacției a fost implicată direct și Rusia - interesată în slăbirea forței otomane: feldmareșalul Rumianțev a sprijinit cererile Vienei în schimbul unor consistente cadouri. Rusia, care-și asumase rolul de a „proteja” Principatele, nu numai că nu a făcut-o, dar a dat o mână de ajutor Austriei. La fel, cancelariile de la Paris și Londra s-au plasat de partea Austriei. Ciocnirile de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lucrările lui Bethoven”. A rămas În memoria mea sub acest aspect copleșitor, pentru toată viața. Concertele Filarmonicii Îmi ofereau momente Încântătoare, dătătoare de viață pentru săptămâna aridă care urma. La aceste concerte, care erau precedate de o introducere succintă, dar consistentă despre compozitor, dirijor și temele muzicale mai expresive cu exemplificări ale orchestrei, m-am familiarizat cu muzica de calitate, cu muzica nemuritoare, nesupusă vremelniciei. O ascult și astăzi cu plăcere șil caut pe Ghiță Dimitriu printre corniști, dar nu-l
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mele cu lumea feminină. Eram prea naiv, prea plutitor prin stele, față de fetele, care căutau În general oameni pământeni, cu preocupări mai apropiate de ale vârstei și de ce să n-o spun, cu situații materiale mai mult sau mai puțin consistente. Eu n-aveam decât diploma și mintea de adolescent. Căutarea și descoperirea lui Milly În 1951, Sf. Paști coincideau cu sărbătoarea muncitorească de 1 Mai. Ne mai având obligații care să mă rețină În București, m-am decis să merg
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
facultățile noastre, materializat prin schimburi anuale de câte 2 profesori sau conferențiari și o grupă de 9 studenți (5 de la zootehnie și 4 de la medicină veterinară), conduși de un asistent. Contractul s-a desfășurat aproape 20 ani, fiind cel mai consistent schimb de experiență al facultății noastre cu străinătatea. În perioada 4-18 noiembrie 1974 am beneficiat și eu de acest contract; ocazie cu care am cunoscut cadrele didactice și colegii de la facultățile din Leipzig și Berlin, Institutul de Patologie Comparată din
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
când în când la redacție și-l întrebam ce se mai întâmplă cu poeziile mele. "Vor apărea în numărul următor", venea răspunsul. După un an de așteptare, am decis să descind din nou la redacție. Cu un nou grupaj, destul de consistent. Am întâlnit din nou aceeași figură, ușor apatică, ușor obosită, ușor plictisită, dar amabilă. O imagine care, nu știu de ce, îmi crea impresia că mă aflu nu în fața unui poet, ci în fața unui funcționar comunist obișnuit să te ducă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
texte poetice este. Că nu poți ceti cu șublerul și compasul, ceea ce a fost imaginat și scris cu necuvinte, cu tăceri, cu aproximări și alte fantezii. Dacă am aduna date despre "poezia criticilor", sunt convins că ar ieși o lucrare consistentă care le-ar trăda intimitatea "păcătoasă" bine ascunsă de limbajul fioros, tăios, critic. Ei, în acest context de fapte și ipoteze, Gheorghe Grigurcu a avut curajul să pună propria inimă în palmă, ca un chirurg care își stabilește singur diagnosticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar cu poezia? Cioran disprețuia, într-un eseu, literatura română, ca fiind "eminamente poetică", adică neserioasă, spunând că o literatură fără proză consistentă este profund... minoră. Ideea și poziționarea le-am regăsit, mai apoi și la Noica. Cât de grea este viața literaturilor minore, eminamente poetice, într-o lume globalizată? N-ar trebui să luăm ad literam ceea ce disprețuia Cioran, și încă într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poți caracteriza ca scriitor și ca șef de revistă literatura tânără din limba română? Aseară, venind spre casă de la o lansare de carte, treceam printr-o ninsoare ca aceea, pornită harnic și cumva vesel, o ninsoare fastuoasă și tânără și consistentă și spectaculoasă, încât m-a umplut o bucurie mare, copilăroasă, mergeam așa, cumva "singuratic și uitat", prin întunericul luminat de ninsoarea venindă mereu, încât, acum fiind dimineața de după seara (și ninsoarea) aceea (ca aceea) și stând în fața acestei întrebări, cumva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ale "Nu"-ului lor fiecare nou venit în orizontul literaturii are dreptul de a nega valurile anterioare, este chiar mecanismul lovirii valului de mal ei confirmă de fapt organicitatea, dinamica, metabolismul cultural. Îmi face plăcere să reiau un text mai consistent al lui Rareș Moldovan, dintr-un excelent interviu realizat de Mihai Vakulovski cu voi, trei crai poeți, sub genericul "triptic familial", în 2007. Iată ce spune Rareș despre relația dintre generații, despre necesitatea schimbării, despre problema spinoasă a coerenței interioare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]