10,108 matches
-
era de nici un folos. Pe de altă parte, nu se așteptase ca ființele acestea inteligente să moară atât de ușor. Asta însemna că erau în puterea lui. Doi oameni cu câte o armă în mână apărură de după un colț al coridorului, dar se opriră brusc la vederea monstrului care, aplecat peste cadavrul camaradului lor, îi întâmpină cu un mârâit amenințător. Până să-și vină ei în fire, monstrul trecu prin peretele cel mai apropiat, iar silueta lui roșcată dispăru ca și cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ori! Totuși nu văd altă cauză posibilă a decesului decât o criză de inimă. - Nu mă miră, spuse cineva, pe un ton acru. Era cât pe ce să-mi sară și mie inima din piept când am văzut monstrul pe coridor! - Pierdem timpul! Grosvenor recunoscu vocea lui von Grossen înainte de a-l vedea. Fizicianul stătea ceva mai încolo, între doi colegi. - Încă am mai putea să-i venim de hac monstrului, dar nu palavragind despre el și leșinând ori de câte ori ne apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că nu-l putem atinge cu armele noastre. Nu putem risca un eșec. S-ar putea ca aceasta să fie ultima noastră șansă. Toate echipele de intervenție urgentă care mă aud acum să se posteze deasupra, dedesubtul și în jurul acestui coridor! Adăugă el pe un ton imperios. Aduceți cu voi blasterele și tunurile radiante portabile, ba chiar și pe cele semiportabile! Țineți întreaga zona sub tirul radiațiilor voastre! Dați-i drumul! - Bună idee, directore! Exclamă căpitanul Leeth, a cărui față apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
intenționat sau întâmplător. Oricare i-ar fi intențiile, rezultatul este că ne pune pe jăratic. Încă n-am izbutit nici măcar să ne limpezim gândurile. Grosvenor intrase într-un lift care cobora. Când ajunse jos, deschise ușa și o zbughi pe coridor, unde auzi din nou vocea lui Korita: - Sunt convins că, datorită uriașelor resurse de care dispunem la bordul acestei nave, putem veni de hac oricărei creaturi - bineînțeles, numai uneia... Grosvenor nu mai auzi restul vorbelor lui Korita, căci cotise după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nou vocea lui Korita: - Sunt convins că, datorită uriașelor resurse de care dispunem la bordul acestei nave, putem veni de hac oricărei creaturi - bineînțeles, numai uneia... Grosvenor nu mai auzi restul vorbelor lui Korita, căci cotise după un colț al coridorului. Drept în fața lui văzu monstrul și oamenii care-l înfruntau. Von Grossen tocmai desena ceva într-un carnet. Nu fără oarecare neliniște, Grosvenor văzu că savantul se apropie de Ixtl și-i întinde foaia cu desenul. După o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Doctore Eggert, fii bun și împarte pilule antisomn celor care ți le vor cere. Nimeni nu mai are dreptul să doarmă atâta timp cât monstrul rămâne în viață. - Bună treabă, căpitane! exclamă directorul. Căpitanul dădu din cap și dispăru din imagine. Pe coridor, un tehnician întreba, cu glas șovăitor: - Și von Grossen? - Singurul mijloc de a-l ajuta pe von Grossen este de a-l nimici pe cel care l-a răpit! Îi răspunse Morton, cu asprime. 19 În vasta sală a motoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
arme. Lucrul cel mai important era: ce anume aveau de gând oamenii? Evident că, închizându-se în sala motoarelor, puseseră la punct un plan, pe care acum îl îndeplineau cu hotărâre. Ixtl le urmărea, cu ochii strălucitori, orice manevră. Pe coridoare, oamenii trudeau aplecați peste niște cazane turtite, de metal negru. Flăcări albe țâșneau cu furie prin găurile din capacele acestor cazane, aproape orbindu-i pe bipezi. Costumele lor spațiale, făcute dintr-un material altminteri transparent, ca sticla, deveniseră opace, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Satisfăcut, se întoarse sus, pentru a căuta și alte victime, alte cuiburi în care să-și poată pune la clocit ouăle. În timp ce el cobora în cala cu trupul celei de-a treia victime, oamenii lucrau la etajul al nouălea. Pe coridor se rostogoleau valuri de căldură, stârnite de un vânt drăcesc. Deși costumele spațiale erau prevăzute cu câte un dispozitiv de refrigerare, oamenii se sufocau de căldură și asudau de zor, muncind ca niște roboți. În plus, ochii le erau orbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mașinal, lovindu-se zdravăn, dar se ridică imediat, căci recunoscu glasul căpitanului. Ceilalți se ridicară și ei, furioși. - La naiba, asta nu se face! bombăni unul dintre ei. Grosvenor se apropie de videocomunicator și, fără să-și ia ochii de pe coridorul din fața lui, întrebă: - Da, căpitane? - Fii bun și coboară numaidecât la etajul șapte! Pe coridorul central. - Da, domnule. Grosvenor porni, stăpânit de presimțiri rele; după tonul cu care-i vorbise căpitanul, era clar că se întâmplase ceva. Când se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și ei, furioși. - La naiba, asta nu se face! bombăni unul dintre ei. Grosvenor se apropie de videocomunicator și, fără să-și ia ochii de pe coridorul din fața lui, întrebă: - Da, căpitane? - Fii bun și coboară numaidecât la etajul șapte! Pe coridorul central. - Da, domnule. Grosvenor porni, stăpânit de presimțiri rele; după tonul cu care-i vorbise căpitanul, era clar că se întâmplase ceva. Când se apropie de locul acela, văzu o scenă de coșmar. Unul din tunurile atomice era răsturnat, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
salvare începuse cu câtva timp înainte, ceea ce însemna că existau și alte victime; doctorul Eggert și asistenții săi transformaseră sala motoarelor într-o cameră de reanimare. Grosvenor se opri în fața uneia din baricadele ridicate în grabă la o cotitură a coridorului. Căpitanul Leeth se afla acolo și, deși palid, părea calm. În câteva minute, îi povesti lui Grosvenor tot ce se întâmplase. Zărindu-l pe Ixtl, un tânăr tehnician, cuprins de panică, uitase să se trântească pe podea și, la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ai? - Elementul surpriză a dispărut, recunoscu Grosvenor, în silă. Monstrul a atacat fără să bănuiască ce-l așteaptă. De aici înainte, va fi mai prudent. Parcă-l vedea pe monstru scoțându-și printr-un perete capul roșcat, pentru a scruta coridorul, înainte de a se năpusti asupra servanților și a-l răpi pe unul dintre ei. Singura măsură de protecție eficace ar fi fost instalarea unui al doilea tun, pentru al acoperi pe cel dintâi. Dar cum nu existau la bord decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
destul de calm. Grosvenor își plecă privirea: sub picioarele lui strălucea o flacără albastră, superbă. Limbi subțiri de foc se ridicau spre costumul lui de protecție, contrariate parcă de rezistență acestuia. Nu se auzea nici un zgomot. Grosvenor privi buimac în lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu-și putea lua ochii de la aceste flăcări lacome, care se zbăteau să-i străpungă costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-l urmeze la etajul șapte, iar cei cu numele de la M la Z să-l urmeze pe Pennons la etajul opt. După ce ieșiră din ascensor, la etajul șapte, oamenii din echipa lui Leeth, printre care și Grosvenor, o porniră pe coridor, până când dădură peste un trup întins pe pardoseala metalică: parcă ar fi fost țintuit acolo de focul albastru. - Sloboziți-l! Porunci căpitanul. Doi oameni înaintară încet și atinseră trupul. Văpaia albastră se năpusti asupra lor, ca și cum ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se întâmpla: nu mai simțea vibrațiile oamenilor. Aceștia părăsiseră nava! Ixtl se repezi spre cel mai apropiat perete, abandonându-și arma făurită cu atâta trudă. Singura lui speranță era acum să iasă afară, în noaptea spațiului. Începu să alerge pe coridoarele pustii, printre pereții strălucitori, care păreau să-și bată joc de el întreaga lume a acestei nave, atât de plină de făgăduieli până mai adineaori, devenise un cazan drăcesc, ale cărui flăcări puteau să țâșnească în orice moment. Răsuflă ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vin probabil de acolo. Grosvenor avu un râs nervos. - Da, e o ipoteză plauzibilă. Voi reflecta asupra ei și-ți voi spune părerea mea. De altfel, ne vedem peste câteva minute. - Pregătește-te să suferi un șoc la ieșirea pe coridor. Acolo, presiunea e continuă. Sunete, jocuri de lumini, vise, emoții - suntem supuși unei acțiuni stimulatoare puternice. Grosvenor scutură din cap și întrerupse legătura, pentru a-și pune în ordine înregistrările. Dar abia se apucă de lucru, că pe ecranul videocomunicatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
din cap și întrerupse legătura, pentru a-și pune în ordine înregistrările. Dar abia se apucă de lucru, că pe ecranul videocomunicatorului apăru Kent care-i chema pe oameni la ședință. Peste un minut, când deschise ușa și ieși pe coridor, Grosvenor își dădu seama că Siedel nu exagerase: valuri de excitații îi asaltau creierul. Deși năucit, porni totuși spre puntea de comandă. Se așeză printre ceilalți. Noaptea nemărginită a spațiului, care împresura nava, își murmura avertismentele, când înfricoșate, când amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se ridică nimeni, Kent continuă, pe un ton suficient: - Aș vrea ca fiecare șef de secție să-mi pregătească un raport detaliat în legătură cu modul cum ar putea contribui la reușita unei eventuale debarcări. Asta-i tot, domnilor. Când ieși pe coridor, Grosvenor simți cum cineva îl apucă de braț. Întorcându-se, îl recunoscu McCann, șeful secției de geologie, care-i spuse: - În ultimele luni am fost atât de ocupat lucrările de reparații, încât n-am avut răgazul să te invit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
telefonă la biroul doctorului Eggert. Evenimentele păreau să se precipite într-o cadență mai rapidă decât prevăzuse el. Peste vreo zece minute, doctorul Eggert sosi cu trusa lui și începu să-l examineze. În clipa aceea, se auziră pași pe coridor, iar peste alte câteva clipe Kent intră pe ușă, împreună cu doi vlăjgani, asistenți la secția de chimie. Doctorul Eggert privi peste umăr și, recunoscându-l pe Kent, îl salută jovial: - Hello, Greg! Apoi își îndrepta întreaga atenție asupra lu Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de vociferările oamenilor. 26 Cam la o oră după ședință, Grosvenor îl văzu pe ecranul videocomunicatorului pe McCann: - Aș dori să vin să te văd. - Poftește! îi răspunse Grosvenor, vesel. Geologul păru să șovăie: - Presupun că ai pus capcane pe coridor. - Mda... dacă vrei să le numești astfel, recunoscu Grosvenor. Dar n-o să te deranjeze cu nimic. - Să zicem că aș veni cu gândul ascuns de a te asasina... - Aici, în secția mea, n-ai putea să mă omori nici măcar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să mă omori nici măcar cu un ciomag, replica Grosvenor, pe un ton categoric, menit să-i impresioneze pe eventualii ascultători. - Bine, sosesc! exclamă McCann și întrerupse legătura. Era desigur foarte aproape, căci nu trecu nici un minut și detectoarele ascunse pe coridor începură să-i semnaleze prezența. Deodată, capul și umerii îi apărură pe display-ul videocamerei de supraveghere, iar peste câteva clipe McCann intra pe ușa deschisă de Grosvenor. Se opri puțin în prag, apoi înaintă și spuse, clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
chiar pe ecranul acesta. Atacul fu înregistrat mai întâi de detectoarele electronice. Pe un tablou de comandă scăpărară scântei. Se auzi și o sonerie. Pe ecran, apărură deodată siluetele atacatorilor. Vreo duzină de oameni îmbrăcați în costume spațiale înaintau pe coridor. Grosvenor îi recunoscu pe von Grossen și pe doi asistenți ai săi din secția de fizică; mai erau acolo patru chimiști - dintre care doi de la secția de biochimie - trei experți în transmisiuni și doi ofițeri de artilerie. La urma veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe scaun. - Exista, dar e bine păzită. - Dar sus și jos? mai întrebă geologul, arătând spre tavan și spre podea. - Sus, e o magazie, iar jos o sală de cinematograf. Ambele sunt păzite. Tăcură un timp. Apoi, când oamenii de pe coridor se opriră, McCann spuse: - Mă surprinde prezența lui von Grossen printre ei. Credeam că-i un admirator al dumitale. - L-am cam usturat calificându-l drept "amator", ca și pe ceilalți. Acum vine să se convingă personal de puterile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
opriră, McCann spuse: - Mă surprinde prezența lui von Grossen printre ei. Credeam că-i un admirator al dumitale. - L-am cam usturat calificându-l drept "amator", ca și pe ceilalți. Acum vine să se convingă personal de puterile mele. Pe coridor, atacatorii păreau să se sfătuiască între ei. - Dar pe dumneata ce te-a adus aici? îl întrebă Grosvenor pe geolog. McCann îi răspunse, fără a-și lua ochii de pe ecran: - Voiam să știi că nu ești absolut singur. Mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
li se înfundau în perete. - Ce-ai de gând să faci? îl întrebaă McCann. - Am de gând să-i adorm, uite-așa! Și apăsă pe-o tastă. Clinchetul de clopoței răsună la fel de slab ca și data trecută, dar oamenii de pe coridor se cufundară într-un somn adânc. - Asta se va repeta din zece în zece minute spuse Grosvenor, ridicându-se. Am instalat peste tot difuzoare care preiau sunetele și le amplifică. Vino. - Unde mergem? - Vreau să instalez un întrerupător de circuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]