8,169 matches
-
mai aștepte un minut să vadă dacă nu cumva Fraser o să renunțe la disputa cu Watling și-o să se Întoarcă la el... Dar Fraser nu se Întoarse, și curînd mirosul Împuțit al canalului blocat fu de nesuportat. Duncan Își strînse cuțitul și furculița. La revedere, le spuse el jucătorilor de domino. — Da, la revedere, Pearce. Nu... Cuvintele lor au fost Întrerupte de un strigăt: — Iuhuu! Tragica Domnișorică! Iuhuu! Era mătușica Vi și cîțiva dintre prietenii ei - doi băieți, doar cu cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
masa lui, și-i văzu fața lui Fraser, iar expresia lui era atît de neplăcută - un amestec de jenă, furie și dezgust -, că aproape că-i veni să vomite. Curăță mîncarea rămasă În farfurie, apoi stropi cu apă multă farfuria, cuțitul și furculița, În albia cu apă rece, fără detergent, care li se dăduse pentru a-și spăla tacîmurile și farfuriile. Traversă sala, ajunse la scări și urcă la etaj cît putu de repede. Aproape că rămase fără suflare. Orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
E cafea adevărată, spuse Kay. Și uită-te aici. Îi făcu un semn spre castronul Întors, iar Helen Îl ridică. Sub el, pe un șervețel dantelat, era o portocală. Kay muncise la ea o jumătate de oră cu vîrful unui cuțit pentru legume: pe coajă gravase LA MULȚI ANI. Helen zîmbea ca lumea, iar buzele ei uscate se deschideau ușor deasupra micilor dinți albi. — E minunat. — „L-ul“ e cam bulit. — Deloc. Ridică portocala și și-o aduse la nas. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ciudatul ăla cu Nissan-ul Sunny. Richard e un om mai bun decât mine, se vede cu ochiul liber. Dar Îi sunt superioară când vine vorba de suferință și experiențe amare, de aceea port cu mine această experiență ca pe un cuțit. De ce sunt mult mai dură cu Emily decât el? Din câte bănuiesc, teama mea e că dacă ar fi după Richard, copiii noștri ar crește Într-o Anglie care nu există. O lume În care oamenii spun „După dumneavoastră“ În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de vedere semănăm. —Apăi, n-ai de gând să-ți Întrebi tatăl cum o mai duce? Am bătut tot drumul ăsta să vin să te văd. Are accentul tipic din nord, atât de puternic Încât l-ai putea tăia cu cuțitul ca pe o prăjitură cu fructe, simțindu-se totuși ecoul unei intonații datorate mamei lui, care era din Cork. Oare chiar așa vorbeam și eu? Richard spune că atunci când m-a cunoscut, vorbeam ca un personaj din scheciurile de Monty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ascunzătoare când tata punea Come Fly With Me. Cred că voi mai lua un cocteil În loc de vițel. Ce crezi că s-ar Întâmpla dacă ai amesteca un Love and Marriage cu un Strangers in the Night?1 Jack apucă vârful cuțitului cu care mă joc, acum ținem fiecare de câte un capăt. Nimic groaznic. S-ar putea să-ți rămână un gust ciudat În gură. În cel mai rău caz, zic eu, remușcări groaznice dimineața. Ce e ăla un castel săltăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încerc să scot capacul cu tirbușonul, dar nu mă aleg decât cu un fel de rumeguș de culoare roșie pe frunzele tinere de salată. Încerc cu dinții. Nimic. Fir-ar al dracu’. Fir-ar al dracu’. Atac capacul cu un cuțit ascuțit. Dau pe lângă sticlă și-mi crestez În schimb dosul mîinii. Arată ca o tentativă de sinucidere la beție. Caut În sertarul cu obiecte de prim-ajutor. Nu găsesc decât un plasture: Domnul Cucui. Dau fuga sus să mă schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
momentul când atacul devine iminent și momentul când s-a consumat. Nu se consideră că apărarea este necesară în situația în care atacul a încetat și agresorul a fost dezarmat și totuși acestuia i se aplică, de exemplu, lovituri de cuțit. - Apărarea este legitimă dacă este îndreptată împotriva agresorului, nu împotriva bunurilor acestuia sau împotriva altei persoane, cu excepția erorii neimputabile. 3. Depășirea limitelor legitimei apărări este starea în care se află persoana care, apărându se împotriva unui atac material direct, imediat
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
decis s-o ignore cu desăvârșire. A sperat încontinuu că totul va fi dat uitării, dar cei din sat n-ar fi renunțat pentru nimic în lume la un subiect atât de suculent. Pe cuvânt, în Anglia, sătenii ajung la cuțite pe viață din cele mai tâmpite chestii, cum ar fi mărimea verzelor sau specia copacului plantat de vecin pe hotar (stejarii sunt acceptabili, pentru conifere poți ajunge în instanță). Ține de tradiție. Bănuiesc că asta îi ajută să suporte mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
oribilă îmi era însemnată pe creier cu fierul roșu. Eram șocată și îngrozită. Acum știu ce trebuie să fi simțit biata fată din Exorcistul. —Iubito, trebuie să mănânci ceva, schimbă subiectul Lara. Comandăm la room-service. Ce-ai vrea? Doar un cuțit de desert din argint, i-am răspuns. —Ce-ai zis? se miră Jolene. Un cuțitaș de desert din argint, am repetat. Ca să îmi tai venele elegant. —E nebună de legat, îi șopti Jolene lui Lara. Dumnezeule, mi-am zis, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă pot întoarce la New York, să am o aventură de-o noapte obișnuită, cu cineva pe care n-o să-l mai văd niciodată și care nu se va dovedi a fi băiatul vecinilor și a cărui familie să fie la cuțite cu a mea de-o generație. Am auzit o ușă trântindu-se la parter și mai multe voci. Se întorseseră acasă. Am ascuns în grabă cutiuța în geanta zebrată. Picioare grăbite urcară pe trepte și, dintr-odată, mama, tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
studiat concentrat. Chiar m-am simțit stânjenită sub privirea lui. — Cum spuneai că te cheamă? m-a întrebat, brusc. — Clara. Clara Martin, i-am răspuns, tot ca o școlăriță. — Clara... Clara Martin..., a repetat el, răspicat, lăsând fur culița și cuțitul să se odihnească pe farfurie și ștergându-se cu un șervet de pânză. Ce cauți tu aici, Clara Martin? — Mă scuzați? l-am întrebat la rândul meu, nedumerită și chiar ușor speriată. îl aștept pe Eduard, avem... Avem ceva de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi suplinit spațiul din interiorul celor două calote, verzi pe dinafară. Pepenoaica nu mai avea alte virtuți geometrice, decât ovalul circumferinței, care sugera ceva ce refuză să se consolideze. Încolo, nimic! Nicanor, se îndreptă de șale și își șterse, încurcat, cuțitul de pantalonii săi noi, gest de prisos, fiindcă pe lama de oțel, sclipind albastru, între tulburi simțăminte, nu se zărea nici umbră de rouă trandafirie. Îmbulzeala începu să se distanțeze concentric de cele două calote inutile de pe năsălia de răchită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și el știa că de la el li se trage astfel se alătură celor doi încăierați, din care țâșnea focul mâniei și al nepăsării de rușinea celor din jur Și pe dată, am văzut scăpărând, în mâna lui, tăiș alb de cuțit, al cărui fulger ne-a împietrit de grozăvia celor ce urma să se întâmple Deci Daniel Mărăcinescu odată a înălțat el cuțitul, apoi l-a trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre a lor mare mirare și năucire, despărțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nepăsării de rușinea celor din jur Și pe dată, am văzut scăpărând, în mâna lui, tăiș alb de cuțit, al cărui fulger ne-a împietrit de grozăvia celor ce urma să se întâmple Deci Daniel Mărăcinescu odată a înălțat el cuțitul, apoi l-a trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre a lor mare mirare și năucire, despărțindu-i subit, Enea Căpută trezindu-se stăpân pe capetele baierelor, iar Pamfil Duran văzându-se cu toată traista dorurilor lui, în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-o să se înmoaie și douăzecișipatru de ore am avut răbdarea de am lăsat-o în apă, dar în zadar a fost, fiindcă tot tare și scorțoasă era, nelăsându-se mestecată între dinți și între măsele Și atunci am scos cuțitul, am tăiat mărunt, pe o scândură, o bucățică de curea și am mâncat această închipuită merinde, dar mai rău mi-am făcut astfel Că fiind cureaua tratată cu chimicale, în loc să fi fost dubită la meserie, cum știm noi, cu tărâțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pledoariile politice premonițiale ale Venerei de la Academie. Tot atât de abrupt și de pe neașteptate i se termină sejurul la Sans-Souci și lui Vladimir care, numai și numai din cauza excesului și abuzului, al acțiunilor sale originale, aventuroase și a demersului pe muchie de cuțit, trebui în noaptea ce urma să dispară, ștergând-o englezește, spre halta plină de omăt din apropiere de Sans-Souci. Fără să-și dea seama, Bibi Bleotu, însuși, dirijă totul în sensul acesta, dezlănțuind, ca și în ajun, scenariul chefului sardanapalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pădurii, prin răspândirea noilor vile cu etaj. Pe întreitul teren de tenis al palatului, ascuns din dosul unui gard viu, ce înghesuia stufoase crengi de tuia, cu ramuri îndoindu-se sub plapuma zăpezii, aduseră trei porci tineri, care muriră sub cuțit, îngroziți, până în străfundurile subconștientului lor de mamifere, la vederea mulțimii și ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și curaj, spațiul auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
privirea ochilor verzi-spălăciți cam greoaie. Acesta se oprește din devorarea fripturii în sânge pe care o are în față și cu o privire scurtă, dar intensă, analizează atent pe cei doi, apoi revine din nou la înfulecat. Așa cum le folosește, cuțitul și furculița pierd rolul de ustensile domestice ale civilizației, părând în mâinile lui mai degrabă niște arme ucigașe. Pe șervetul alb, prins în gulerul cămășii cafenii, se ghicesc urmele unor degete. Câteva firmituri punctează reverele uniformei negre. Marius împinge în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aparțin, ca să-și mai facă iluzii despre cum ar putea fi tratat în cazul că va cădea prizonier. Respiră cu greutate, aerul înghețat îi lipește dureros nările și are impresia că odată cu el pătrunde în plămâni lama tăioasă a unui cuțit. Mișcă un picior, simțindu-l cum alunecă dureros pe podeaua din lemn. Articulațiile înțepenite protestează zgomotos, incapabile să ducă mișcarea până la capăt. "Nu mi-e frig. E cald și bine. Nu mi-e frig..." Un ritual prin care altădată reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
putere pe jos și în timp ce se îndreaptă către ieșire simte repulsie față de sine pentru că i se făcuse frică. În forma ei nudă, viscerală, așa cum o arată ochii unui animal dus la tăiere ce știe că nu are nici o șansă în fața cuțitului care-i caută jugulara. Deja vede disprețul din ochii camarazilor săi. Dar preferă rușinea morții, pe care niciodată nu o simțise mai aproape ca acum. Cu armele gata să tragă, atât el, cât și cei cinci oameni care-l însoțesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
decât "coloană", apoi dispare brusc. Romulus, Nicky, vă ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
executat de soldații italieni. Tăcerea îl umple de nervi pe Schultz. Pierzându-și răbdarea, îl lovește pe Dussek cu pumnul în plină față, răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee!!! Von Streinitz face involuntar o grimasă, ca la un scrijelit de cuțit pe farfurie. Sub șocul loviturii, prizonierul cade cu tot cu scaun pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot înfundat în coastele nenorocitului. În picioare, ticălosule! De abia am început. Face un semn celor doi soldați, care îl ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încearcă să se ridice. Imediat, primește un cot în gură, care-l trântește din nou la podea, năucit de durere. Lucrezi cu englezii banditule, știu asta! Te încăpățânezi să taci și ai să regreți Din buzunarul mantalei, Schultz scoate un cuțit lung, cu lamă subțire și puțin curbată. Face un semn către șoferul său. Bruno, crestează-i ochii! Scharführer-ul se apropie lățind un rânjet răutăcios pe fața de buldog. Opriți-vă, este o barbarie! Cu tot corpul, asemenea unui lup, Schultz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe bune, iar "comoară fabuloasă" se reduce la cele câteva grame de plumb ale unui glonț. Neamțul toacă mărunt din picioare, semn că îi este frig. În spatele lui apare umbra gheboșată a lui Mâțu. Un scurt balans al mânii și cuțitul pătrunde adânc în coaste. Santinela cade fără cel mai mic geamăt. Marius se întoarce către sublocotenentul Novăceanu, aflat lângă el. Dă-i drumul. Mergi în spate și pătrunzi în clădire pe acolo. Nu prea îmi place liniștea asta. Sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]