6,089 matches
-
încoace, zice Dendé, ăsta a fost un viespar al dușmanilor poporului, le-a zis, și a fost îndeajuns să-i scoată din minți, dacă voi n-ați fost în stare, am găsit eu altă cale, s a justificat, am pătimit destul pînă acuma, o să facem alta mai mare, ne privatizăm Gulie, societatea se mișcă, și noi o să ne mișcăm odată cu ea, m-am săturat de vîslit împotriva curenților, vreau să fiu un om normal, Tîrnăcop, a zis. — E momentul să intre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unii dintre ei începuseră s-o rupă deja pe românește, dar cu toate astea n-au reușit să pună cap la cap un plan de atac sau de apărare coerent. Armata s-a trezit din nou sacrificată, de parcă nu era destul faptul că era ruptă-n fund. Cu dotări sub orice critică și un plan de bătaie ieșit dintr-un scremut îndelung care a chinuit ani de zile clasa politică care era obișnuită să-și facă nevoile în tot felul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să nu mai știe de el. — Nu e bine să subabreciezi pe nimeni, încercă Timișoara să-i atragă atenția, și băiețașii ăștia fac parte din sistem. — Halal sistem, spuse Poștășică, dar hai să n-o mai lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu, spuse Timișoara, făcîndu-i loc să iasă. Măcar de dragul meseriei. Deocamdată rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul, pășind în stradă, e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
telefoanele zbîrnăiau în draci, n-ai mai răspuns la nici un apel. Totul se leagă, și vina că ai căzut pradă complotului îți aparține numai ție. Nu ești prea neînduplecat, nenicule? este trezit Roja din gînduri. Eu zic că ar fi destul dacă lui Potaie i s-ar imputa doar măcelul de la Timișoara, și hai să zicem primul mort de la București, cel despre care deja nici nu mai vorbește nimeni, oricum între timp au mai fost uciși și alții. Trage deci linia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
critic al discuției, dar oricît am face noi pe răzvrătiții tot nu ajută la nimic, — Pe lîngă asta, înainte de orice trebuie să ne gîndim și la propria piele, încearcă Părințelul să atingă un punct mai sensibil, ne-am forțat deja destul soarta, am riscat prea mult pentru fiecare flecușteț, i se pare. — Dacă vouă așa vi se pare că stau lucrurile, atunci nu pleacă nimeni nicăieri, îi întrerupe Roja pe un ton sumbru ieșit parcă de sub pietrele funerare aliniate de-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochii, să-mi astup urechile și să mi lipesc gura. — Nu asta am vrut să spun, zise Gulie, îmi imaginam doar că n-ar veni sfîrșitul lumii dacă ați mai aștepta puțin înainte să luați o hotărîre finală. Am așteptat destul, zice Roja. Și tot nu s-a întîmplat nimic, nici după ce a curs atîta sînge. — în plus, dacă totul va fi făcut cu cap, vă garantez eu că toate pramatiile astea o să moară de oftică atunci cînd o să-și dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
De fapt nici eu. Pentru că ieșind eu de la Dionisie Precup, maistru și pensionar, Îmi venea să zbor. Dacă aș fi Încercat pe loc, aș fi reușit. De când Îmi doresc eu să văd orașul de sus? Socotind Însă că n-am destul carburant la bord, am intrat cum ți-am spus la „Minerul”. Am alimentat și... Ce să vezi? M-am pomenit În stradă cu inima ușoară și aripile grele. Am rămas la sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sergent De generali nu mai poate fi Vorba A strigat adunarea dând Cum se cuvine bază Tocmai pe nevastă-sa deoarece Precum aiurea așa și la noi Femeile sunt luptătoare Se zice Eu n-am observat Poate n-am pătruns destul În câmpul de luptă ars De soare cu puțină vegetație Mai mult iarbă Ai fumat și tu din ea În țigări De ziar, cum altfel, după război Viața era grea Iar ziarele gemeau de victorii. Poemul ar fi continuat Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa credea Getonul care Își asumase În Întregime chletuielile și procedura legate de deschiderea reprezentanței dacă se găsea un spațiu potrivit, cum cu siguranță era cabana din grădină. După 25 februarie urma să vândă primele antene. Până atunci, Îi rămânea destul timp ca să savureze Întoarcerea acasă, fie și temporară. Nu mai hoinărise demult prin oraș. Își anunță plecarea, promițând În același timp o Întoarcere timpurie. Pretextul ieșirii era plauzibil: cumpărarea câtorva ziare. Ai săi le citeau o săptămână: trăiau ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În clipa asta, nici aici nu e mai bine, zise Petru. Nu știa ce să creadă: simplă relatare sau confesiune? Banală Întâmplare sau provocare demonică? Ce-ar fi să urcăm? Nici măcar n-am stat de vorbă... Socotesc că am vorbit destul pentru doi oameni care se Întâlnesc din Întâmplare... Te conduc până la ușă dacă vrei. Pentru siguranță... Dacă vrei... Petru oftă ușurat. Totul e bine când se termină În pat. Toate plimbările lor sfârșeau așa și nu vedea nici un motiv ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine așa decât să trăiască de una singură dezamăgirea unei Întâlniri ratate. Chiar dacă totul nu era decât o Închipuire. Se gândea că spirala scării de piatră ducea de bună seamă În pod și de acolo În cer unde era loc destul pentru un dans, două chiar, Înainte de cupa de șampanie a Anului Nou de care Îi mai despărțeau o singură zi. Apropie pick-up-ul vechi al lui Szántó de geamul larg deschis al atelierului, alese un disc, reglă volumul și tonalitatea, manevrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ție și alor tăi! Să chem un taxi? Întrebă Marta cu o voce În care iluzia unui refuz nu Își găsea loc. Te rog, zise Flavius-Tiberius. Cum cu siguranță la acea oră toate firmele erau luate cu asalt, Îi rămânea destul timp să se Îmbrace și să tragă o folie de plastic peste farfuria unei antene. Cu o chestie ca asta ești scutit de orice obligație, chiar dacă era vorba doar de o prezentare și nu de un cadou. În fond, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tierney. Tu și Lee sunteți oamenii momentului. Așadar, sper că ți-au făcut plăcere ovațiile, fiindcă nu vei mai avea parte de altele până o să ieși la pensie. Toată lumea izbucni în râs. Tierney bătu în pupitru și vorbi în microfon: — Destul cu prostiile. Avem rezumatul infracțiunilor din săptămâna 8-14 noiembrie 1946. Fiți atenți, că-i groasă rău de tot. În primul rând avem trei spargeri la niște magazine de băuturi în nopțile de 10, 12 și 13 noiembrie, toate pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sub acuzație. Iar Fritz Vogel, care mă ura pentru că îi suflasem lui fiu-său postul de la Arestări, recunoștea în sinea lui, de voie, de nevoie, că sunt un polițist de nota zece. Și, lucru surprinzător, celebritatea mea locală a durat destul cât să-mi aducă și niște avantaje în plus. Lee era recuperatorul favorit al lui H.J. Caruso, dealerul auto cu faimoasele reclame de la radio, iar când aveam câte o perioadă mai lejeră, colindam străzile prin Watts și Compton, în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fost și Johnnie cu tine în L.A.? — Da, în buzunar. Discuția cu un bețiv nebun mă dărâma. Îl preferam pe Fritzie, cu abordarea lui directă. — Ești bolnav de delirium tremens, căcatule? Vrei niște pumni în bostan, ca să-ți limpezești gândurile? — Destul, Bleichert! Am tăcut. Avocatul se uită urât la mine. Russ își îndreptă nodul de la cravată - semn că acum trebuia să-mi țin gura. Dulange își trosni degetele de la mâna stângă unul câte unul. Russ aruncă un pachet de țigări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
valabile la tribunal, Joe, spuse Russ. Dar uite cum facem. Tu mă convingi c-ai omorât-o pe Betty Short și eu mă asigur că Johnnie vine cu noi la L.A.. Un zbor plăcut de opt ore o să-ți dea destul timp să reînnoiești prietenia cu el. Ce zici? Zic c-am ciopârțit-o pe Dalia. — Eu zic că n-ai ciopârțit-o. Zic că tu și cu Johnnie o să stați o perioadă departe unul de celălalt. — Ba am ciopârțit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ajuns la a patra casă, situată într-o fundătură, și am remarcat că este intactă: exterior normal, peluză frumos îngrijită... Am parcat la două case distanță și am pornit în recunoaștere pe jos. Nici urmă de camionete Ford, deși era destul spațiu lângă bordură. Am cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În formă de cub, tencuită cu acoperișul din grinzi de lemn. I-am dat ocol de la aleea din față până la curtea micuță din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
face era să asculte, cu o ciudă crescândă, apropourile reutilizabile și refolosibile, pe care și le făceau, într-un deplin acord, Getta 2 și Stejeran 1. — Tovarăși - spuse Felix S 23 -, cred că e cazul să anunț stingerea. Ați pălăvrăgit destul. Tovarășe Stejeran 1, am senzația că-ți cam bați joc de kilowații pe care ți i-a dat statu’. — Sunt kilowații mei - îndrăzni Stejeran 1 -, pot să fac ce vreau cu ei. Nu zău?! făcu Felix S 23. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Getta. Telepatia este acel fenomen prin care, ca să-ți dau un exemplu, se pot transmite sarcini de sus în jos și de jos în toate părțile fără a mai fi nevoie să te duci, să vezi dacă au ajuns. E destul să te gândești la o sarcină, bineînțeles, dacă ești cadru de conducere, și instantaneu o receptează toți, fără deosebire de pregătire, sex etc. Care spune că n-a receptat-o e sigur bolnav și i se scoate creierul. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ca de-un magnet. — Să-ncerc să iau legătura cu dânșii? întrebă șovăitor pilotul. — Știu eu? zise comandantul. Să nu se interpreteze... Lasă-i mai bine pe ei să ia legătura cu noi. Dar nimeni nu-i chemă. Ajunseră acum destul de-aproape de suprafața ușor vălurită a unei fețe a planetei cubice. Se zăreau deja liniile sinuoase ale râurilor, petele brune și verzi ale ogoarelor, cele albăstrui-lucitoare ale lacurilor. — Poți să frânezi sau să mă mai gândesc o dată la cine mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul, cât s-a putut, l-am văzut, însă mi-ar părea rău să nu mai fiu comandant, spuse Aciobăniței. Mă obișnuisem. Dar, mă rog, dacă nu se poate... Nu vreți să luăm puțin loc pe aceeași bancă? Doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de când au murit, mă simt mângâiată de amintirea lor. Am dus poveștile mamelor mele în generația următoare, dar poveștile propriei mele vieți mi-au rămas interzise și tăcerea aproape mi-a ucis sufletul. N-am murit încă, dimpotrivă, am trăit destul pentru ca atâtea alte povești să-mi umple zilele și nopțile. Am văzut copii deschizând ochii asupra acestei lumi. Am găsit motive de râs și de recunoștință. Am fost iubită. Și acum veniți la mine - femei cu mâinile și picioarele catifelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
decât femeie. - Doamnă, te implor. Dă-mi ierburi ca să dau afară copilul pe care îl port, a șoptit ea pierdută. Mai bine mor decât să-i mai dau un fiu, iar dacă e fată o s-o înec înainte de a crește destul încât să sufere de pe urma mâinilor lui. Ajută-mă de dragul fiilor soțului tău, zicea Ruti cu o voce de dincolo de mormânt. Știu că n-ai face-o pentru mine. Știu că mă urâți, toate. Rahela le-a spus surorilor ei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ceva inteligență și simțire, iar tu ai tratat-o ca pe o... ca pe o... Pah! Rebeca a scuipat la picioarele nurorii ei. - N-am cuvinte! Mi-e scârbă! Vocea i s-a făcut de gheață și a pus punct: - Destul! Nu meriți să calci în cortul meu. Ieși afară! Blestemată să fii, pleacă și să nu te mai văd niciodată! Bunica s-a ridicat în toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu putere. Biata femeie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-am mai putut abține și am ridicat ochii înspre el. Era cu o palmă mai înalt decât mine. Avea părul negru și strălucitor, dinții drepți și albi. Ochii aurii sau verzi sau căprui. Într-adevăr, nu m-am uitat destul încât să văd ce culoare aveau pentru că niciodată nu mai fusesem privită așa. Gura îi zâmbea politicos, dar ochii lui așteptau răspunsul la o întrebare pe care eu n-o înțelesesem cu totul. Îmi bubiau urechile. Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]