8,140 matches
-
Trecuta-au anii și-am ajuns, Să rătăcesc pierdut prin aștri, Să n-am nici astăzi un răspuns De la doriții... ochi albaștri. Demult, am stat odată-n noapte, Cuprinși sub bolta cu pilaștri, Ți-aud și-acum acele șoapte Și-ți văd mereu, ochii albaștri. Pe vechiul drum, pas după pas, Singuri trecem, că doi sihaștri. Din tot ce-a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93315]
-
perspectives. “ (Actualités roumaines, 19 septembrie 1979) PAPADIMA Ovidiu „Vasta bază democratică a constituirii socialismului în patria noastră a descătușat deplin energiile creatoare, a consolidat respectul pentru tot ceea ce este valoare durabilă și mișcare progresistă în tradițiile trecutului, realizându-se acel dorit echilibru între inovație și tradiție, în toate domeniile vieții noastre economice și sociale. Fecundele îndrumări și impulsuri date în acest sens în ultima vreme au avut un ecou amplu în dezvoltarea culturii noastre contemporane, a creației artistice și literare. Dând
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ceea ce îi va spune - de la cuvântul de mulțumire la dorința ca unele lucruri să meargă așa cum ar trebui, neajunsurile să fie înlăturate - va avea ecou și se va concretiza în măsuri ce vor face ca acest dialog să aibă eficiența dorită.“ (Luceafărul, 21 ianuarie 1978) „Omagiul pe care îl aducem președintelui țării este pentru noi omagiul pe care țara îl aduce celui ce a deschis căile integrării în cultura română de astăzi, în spiritualitatea noastră contemporană, a tot ceea ce acest popor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea, reunite ca într-o simfonie rustică orchestrată de Mama Natură, alcătuiesc fondul sonor care îi stimulează și susțin profesorului septuagenar gândurile și trăirile cu care își încheagă lucrarea. Pentru liniștea îndelung dorită și căutată, pentru amintirile ce îl asaltează și îi încălzesc sufletul, pentru aerul inconfundabil și locurile de neuitat ale copilăriei, Dumitru Dascălu a revenit în mica localitate natală, chiar dacă vârsta și puterile împuținate nu îl mai favorizează. Cele două săptămâni
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care să meargă la inima adresantei. Corespondența cu Mărioara era una din dulcile poveri care îi consuma o bună parte din timpul dedicat gândurilor și trăirilor idilice. O săptămână întreagă dura alcătuirea scrisorii în nenumărate variante până ce aceasta căpăta conținutul dorit. Două săptămâni aștepta nerăbdător răspunsul. Între expedierea misivei și primirea răspunsului timpul se scurgea cu încetineală și nerăbdarea devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia sorocul. Cu inima palpitându-i de bucurie, citea scrisoarea iubitei de mai multe ori pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Încălțat cu ciupici și cu o gheată ruptă în mână, care a mai fost folosită și de alți elevi în același scop, te așezai în șirul celor ce solicitau învoire, aliniați în holul principal al școlii și obțineai semnătura mult dorită. Abia după aceea începea febra pregătirilor vestimentare care cuprindea întreaga clasă. O îmbrăcăminte frumoasă, impecabilă, care să facă impresie, nu era un lucru ușor de realizat. În timp ce specialistul clasei îl bărbierea și tundea pe cel grăbit să ajungă la întâlnire
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu se bucura decât de un credit cu totul redus. Mijloacele de propagandă erau naive și declamatorii. La club și la întruniri, nu se vorbea decât de hoitul burghez, de prăbușirea șandramalei, de victoria muncitorimei, fără a pregăti, practic, cuceririle dorite și așteptate. Dacă nu le voi fi văzut destul de clar lucrurile acestea, apoi tot trebuie să fi avut măcar intuitiv înțelegerea lor. Căci știu bine că, la epoca aceea, contrastul dintre ținuta elegantă și viața tipic burgheză, ușoară și veselă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mama îi mânca puța lui tata.“ Avea și motive să fie serios... Mama, care aplaudase bucuroasă până atunci, a leșinat, iar tatăl a zbughito din platou. Poți zice căși meritau soarta. Ia văzut, într adevăr, o țară întreagă, așa cum șiau dorit. Iar cei de la Prima au avut grijă de asta: nu numai că nu au tăiat episodul la montaj (emisiunea e înregistrată), dar lau dat apoi și la sfârșitul sezonului, în cadrul unei selecții cu cele mai bune momente. Întâmplarea mi se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
duhovnic. 18. În ajunul sărbătorii Stăpânei noastre din martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi, când în picioare, până la ivirea zorilor. Plecă în zori așadar, pentru a nu fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Lied-oratoriu. A fost șef al Catedrei de Canto (din 2005) în cadrul Facultății de Interpretare muzicală și prorector al Universității de Arte „George Enescu“ Iași (2005-2008). Din anul 1992, soprana Ada Burlui, cu aceeași pasiune, a fost alături de cei care șiau dorit să pătrundă în tainele cântului vocal, devenind un exemplu foarte valoros pentru aceștia, a continuat să se dedice scenei în numeroase recitaluri și concerte vocalsimfonice, mărturii ale capacității sale deosebite de a aborda repertorii din cele mai diverse și interesante
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ajutată să nască. O moașă îi adusese pruncul să îl vadă. Cu sulfetul brumat, îl strânse ușor la piept, visând cu ochii deschiși și îi puse un nume care îi venise în momentul acela, spunându-i: Cât de mult team dorit, Doruțu mamei, lipindu-l ușor de obrazul și pieptul ei, zicându-i: Dumnezeu ne-a salvat pe amândoi. După ce își revenise puțin câte puțin primise vestea ca pe un fulger că pruncul este bolnav. O transferaseră la un spital într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
încrederea de sine sau să cazi într-o deznădejte totală și să ajungi la depresie. Uite de exemplu tu: Ai fost vreodată nevoită să înveți singură pe pielea ta să depășești sau să învingi diverse obstacole ca să ajungi unde țiai dorit? Nici un munte nu poate fi escaladat decât pas cu pas și prin eforturi. Acceptă viața ca pe o experiență, cândva să poți spune: „Am făcut tot ce mi-a stat în putință”, nu regret nimic. Viața e un proiect pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scenă ce ar fi putut provoca emoție (primii pași ai lui Noro sub privirile încrezătoare și speriate ale mamei) este distrusă efectiv de pompierismul sonor ! în fine, interpretarea unui mare actor ca Dorel Vișan (tatăl polițist) lasă și ea de dorit Noro e un film plin de bune intenții, făcut de oameni talentați și cu câteva lucruri valabile ; dar, per total, trece pe lângă țintă. Mama RomâNica în 1962, Pier Paolo Pasolini realiza Mamma Roma, unul dintre cele mai copleșitoare portrete ale
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de peste 100 de cetățeni hușeni înaintat prefectului în vederea intervenției de pe lângă guvern, s-a inaugurat la 14 septembrie 1889 întemeierea Gimnaziului Privat din Huși, ale cărui cursuri s-au deschis la 18 septembrie, cu un numar de 30 de elevi. Impresia dorită este produsă la București și de petiția semnată de 172 de hușeni și trimisă Ministerului la 2 octombrie 1889, primindu-se aprobarea oficială pentru funcționarea Gimnaziului. Inițiativa privată este determinanta în împlinirea visului hușenilor. Opinia publică și intervențiile autorităților locale
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
noastre, la care în tot timpul și în orice loc are nevoie de iluștri binefăcători. Nutresc (sic) fermă speranța și am deplină încredere că acesta rugăminte a mea va fi luată în considerație de Sfântă Congregație și va aduce rezultatele dorite. De la Colegiul Misiunii de Min. Conventuali Romă,18 Ian.1852 De Eminenta Voastră U. mo, D.mo Servitor F. Antonio De Stefano Episcop de Bend. Vizitator Apostolic al Misiunii din Moldova. Eminentei Sale Reverendissime Domnului Cardinal Prefect de Propagandă pe
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Vlade, vorbești serios?! îl întreb. Ei asta-i! Crezi că am chef să te pun pe drum? Bine, Vlade. Mulțumesc foarte mult! Mă duc chiar acum în oraș... Ura!!! exclam în sufletul meu imediat ce închid telefonul. Așadar, ziua cea mult dorită a venit. Mă uit la ceas și văd că e abia douăsprezece fără un sfert. Nu mi-e gîndul decît să ajung cît mai repede în oraș, la I.L.L., să-mi fac formele pentru garsonieră. Garsoniera numărul o sută șaizeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rar și-atît de căutat de bărbați, care le face pe femei să fie pilonul central al existenței umane; femeia-mamă, bobocul care, în palma bărbatului, se desface în floare... Ana lui Manole sau Vitoria Lipan două ipostaze, la fel de dragi și de dorite, ale aceluiași suflet de femeie, născut aici odată cu florile Carpaților... Primele case ale orașului par și mai vesele și mai cochete. Mai încolo, spre centru, chiar sub poala muntelui, două buldozere intră fără milă în niște vile vechi, frumoase încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ani, iar criticul 35. Aflăm din mărturisirile ei că l-a iubit și că a avut parte de prea puțină fericire alături de el. Singurul lor copil, Monica Lovinescu, s-a născut pe 19 noiembrie 1923. A fost un copil foarte dorit, pentru care, după cum îi povestea într-o scrisoare ginerelui ei, Virgil Ierunca, a trebuit să poarte adevărate „negocieri“ („mi a trebuit, ca s-o am pe ea, o tenacitate afurisită, de «olteancă», și amânări, da, exact, parlamentări: 1. când am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
deportare în Bărăgan. Însă Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu era pe atunci o mamă fericită: după ani de insistențe inutile ca fiica ei să se căsătorească cu Georges Rosetti, sau cu altcineva, numai să se căsătorească, Monica Lovinescu făcuse, în mai 1952, mult dorita alianță matrimonială - cu Virgil Ierunca, împlinind astfel previziunea mamei ei: „sunt sigură că alegerea ta are să fie perfectă, ca perfecțiune umană și morală“. De acum, mama nu mai avea decât să preseze pentru „obținerea“ unui nepot sau a unei nepoțele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Lovinescu a aflat ulterior aceste lucruri de la codeținutele Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu; tot ele i-au mai spus că, în timpul delirului, mama ei vorbea în franceză, dădea dispoziții să i se facă bagajele și se pregătea pentru o călătorie - probabil pentru mult dorita călătorie la Paris. În zilele bune, însă, înainte de a i se agrava bolile, fosta doamnă Lovinescu era o companie minunată, agreabilă, generoasă, mândră de familia ei despre care povestea (cu naivitate) oricui. Așa se face că una dintre codeținute, Doina
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ajutorul lor esențial. A.C. Tabel cronologic (1944-1951) 19 august 1944 - Trupele rusești încep ofensiva pe teritoriul Basarabiei; trupele germane aliate se retrag, iar corpurile 4 și 6 de armată românești, rămase fără sprijin german, sunt copleșite de ofensiva rusă. Soluția dorită atât de populație, cât și de Rege și de oamenii politici - un armistițiu cu URSS-ul - se lovea de împotrivirea fermă a șefului armatei române, mareșalul Ion Antonescu, care nu admitea să încalce promisiunile făcute lui Hitler, în momentul încheierii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
seara am trece-o din odaie în odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar putea să fim despărțite pe 20 de ani! [...] Monica, iubită, dorită și neașteptată, ce frumoasă e azi odăița ta! Divanul tău, pe care îl ocup ca să-l apăr, va avea, dacă vei mai veni, când vei mai veni, o altă culoare - îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pasionat gândul lui de halucinat? Așa aș putea vedea fața ta brună înscrisă pe hârtie și, în fundal, decorul camerei tale, iar eu ți-aș trimite „ce-i mai dulce pe la noi“ din toată inima mea, mamina scumpă și mult dorită. Am scris mereu, sunt puțin obosită; culc capul pe hârtia asta; suflu cald și trist; îți trimet sufletul meu, îți trimet gândul meu cu un capăt fixat aici, ca o coardă, și cu celălalt capăt prins în mânuțele tale. Trimite
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să învingi, tu să fii frumoasă, iubită, admirată și... cuminte. Dimineața de Anul Nou ori de Crăciun să te gân dești, dacă ai avea cumva vreo neplăcere, că ai aici altarul tău, că ești iubită mai presus de iubire și dorită mai presus de dor. [...] Ții tu minte fotografia unde stai pe un scaun de păpușe, în picioare, îmbrăcată în lizeuza roz de lână, vrând să aprinzi tu pomul tău de Crăciun? Dar „Mo-Cătun, Mo-Că tun, nu mai ’ta pe d
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de această oră ideală pentru emoționanta dragoste maternă, de acest ceas de seară când lucrurile își pierd conturul și când, în lumina difuză, vag albastră, vag cenușie și bătând în violet, îți poți face iluzii, îți poți închipui prezențe imaginare, dorite fierbinte, oră în care te pot evoca. [...] 96/1949 I 23 ianuarie [1949], duminică seara Stana îți citește cu regularitate scrisorile. 25 ianuarie [1949], marți seara [...] Ieri-seară am plâns de nu mă mai opream. Am plâns, am plâns, am plâns
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]