5,695 matches
-
încruntat sau furios. Era de o bunătate și de o omenie cum rar pot fi găsiți oameni. Eu, dacă aș putea l-aș trece în rândul sfinților. În momentele de repaos din mină, când cânta Ave Maria cu vocea lui dumnezeiască, toți plângeam”. Nu în zadar era numit „ciocârlia subteranelor”. În amintire i-a rămas neștearsă Învierea din 1953 (lacrimile îi umezesc ochii). „Comandantul Szabo Zoltan, evreu ungur de o răutate deosebită, a ordonat să fim băgați în mină. Ne-am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
creată, deoarece Regele suprem nu trebuia să ne vină decât prin Maria. Angelus sună și amintește cel mai mare contract încheiat vreodată, acela, al cerului cu pământul. Angelus, sună: „fie” al Mariei. Sună prea curata ei Feciorie; sună Maternitatea ei dumnezeiască; sună Regalitatea ei universală. Sună, Angelus... sună... sună... „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”. Maria primește și primește Cuvântul. Din acest îndoit consimțământ al Mariei și al Fiului, al Cerului și al pământului, se împlinește
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ora serii, căci prin Tine e alungată noaptea duhului și a inimii. Nefericit acela care aude chemarea ta fără să înțeleagă vreodată ce vrei să ne înveți, poate mai nefericiți aceia, care ar putea să înțeleagă și rămân surzi la dumnezeiasca Ta chemare. Vom fi fericiți, ca niște adevărați fii ai Mariei, de a auzi clopotul sfânt, din turla înaltă sau mică și de a spune salutarea îngerească, smeritul răspuns al Fecioarei Maria și în sfârșit voința Fiului de a se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ajutorul meu, preafericită Fecioară Maria. Rugăciune: O, preasfântă Maică a lui Dumnezeu, ajută-mă să-mi rânduiesc mintea și inima, înclinațiile și faptele, precum și întreaga mea conduită, în așa fel încât, atunci când va veni ceasul de a părăsi această lume, dumnezeiescul tău Fiu să mă găsească pregătit și să pot exclama: “Iată, mirele vine, mă duc să-l întâmpin” Amin... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui.. Pr. Ioan Gherghina, din caietul: “Meditații pentru luna mai”, Arhiva Provinciei 21. PR. ALEXANDRU GHIUZAN date
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost pentru mine o săgeată de foc care îmi străpunse inima dintr-o parte în alta și a fost o minune că eu în acel moment nu am murit de durere. Iată, Brigita, cât a suferit din dragoste către tine dumnezeiescul meu Fiu. Ai fi foarte nerecunoscătoare dacă nu ai corespunde cu o iubire temeinică la o dragoste atât de mare». Propunere Spune des: Inima lui Isus, înflăcărată de dragoste pentru noi, aprinde-ne inima de dragoste către tine. Pr. Dominic
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
douăzeci de veacuri de la întemeierea ei. Nu se pomenește în istorie o societate care după două mii de ani de existență să fie așa de bine organizată și să aibă o activitate așa de intensă cum este Biserica Catolică. Aceasta, pentru că Dumnezeiescul ei Făuritor i-a făgăduit asistența până la sfârșitul veacurilor și i-a spus clar că: „Nici porțile iadului nu o vor birui pe ea” (Mt 16,18) iar „Cerul și pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un măr pădureț? Totul ar fi fost O.K., iar noi acum ne-am fi lăfăit, bine mersi, ca niște baroni locali în splendida grădină a Hesperidelor sau a Raiului, fără să mai cunoaștem efectele energizante ale bombelor atomice, frumusețea dumnezeiască a lagărelor morții, a gulagurilor și nici crivățul Bărăganului. În ciuda faptului că aveau coroanele puțin dezvoltate, păduricea de salcâmi era plină de ciori. Vă mai amintiți portretul ironic, acid și zeflemitor al negresei creionat de poetul "Baladelor vesele și triste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din chiar trupul și sângele celui crucificat pe muntele GOLGOTA. În fața noastră, Leu, simțind momentul înălțător la care lua direct parte, a cules cu limba lui trandafirie și ultima firimitură de pâine în semn de profund respect față de această hrană dumnezeiască. Măi băieți, hai, luați-vă porumbul și veniți că vă așteaptă șefu'. E rândul vostru la măciniș. Mircea a pus în buzunarul scurtei sale un coltuc de pâine pentru mama și, luându-ne în brațe săculețele, l-am urmat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-ți supărările. E foarte greu, dar atunci când crezi că poți să realizezi ceva cu ajutorul lui Dumnezeu, reușești, numai prin post și rugăciune; sunt două lucruri care sunt obligatorii după părerea mea, dacă vrei să fii un iconar cu har Dumnezeiesc. Nici eu nu am crezut că am să realizez vreodată icoane, dar după cum vezi, căile Domnului sunt foarte întortocheate și niciodată nu știi ce te poate aștepta la prima cotitură de drum. Icoanele fac parte dintr-o categorie aparte în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
realizezi, motiv pentru care nu toate icoanele ce sunt expuse în diferite locuri de cult, au acea energie care te acaparează în fața lor, decât doar unele în care iconarul ce a realizat-o a reușit să-i redea acea scânteie Dumnezeiască. În toamna anului 2002, Centrul Național de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populară București a organizat cea mai mare expoziție dedicată lemnului, fiind prima și singura de acest gen din țară, intitulată foarte sugestiv „Lemnul tradiție și modernitate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Fetele mari de la țară sunt însă conștiente că mult mai eficientă pentru viitorul lor amoros este discoteca de la căminul cultural. Iar țăranii, îmbrăcați cu flanele luate din talcioc, se uită la domnul acela de la oraș care soarbe pofticios din borșul dumnezeiesc - făcut după o rețetă tradițională, dacă nu chiar neolitică (cu muguri de trestie și șapte tipuri de pește) - șiși înmoaie pâinea în sosul conservei de stavrid pe careo au în față. (2003) Când literatura intră pe mâna ticăloșilor Nu e
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din purtarea lui schimbarea lăuntrică ce avusese loc în sufletulsău. 11. Însă el, fără a-i păsa de nimic altceva, persevera în lecturile și hotărârile sale bune. Tot timpul pe care îl petrecea vorbind cu ai săi era oferit celor dumnezeiești, făcându-le astfel bine sufletește. Întrucât citea cu o mare plăcere aceste cărți, îi veni în gând să scrie pe scurt lucrurile cele mai însemnate din viața lui Cristos și din viețile sfinților. Deoarece putea să se ridice deja și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-L sluji, el socotea și întotdeauna a socotit cu limpezime că Dumnezeu se purta cu el astfel ș, ca un dascăl cu un copilț. Dacă s-ar fi îndoit mai înainte de acest lucru, s-ar fi gândit că jignește Maiestatea dumnezeiască. Ceva din aceasta se poate vedea în cele cinci puncte care urmează. 28. Primul. Avea o mare evlavie față de Sfânta Treime; astfel că în fiecare zi se ruga celor Trei Persoane dumnezeiești separat. Iar cum se ruga și Sfintei Treimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lucru, s-ar fi gândit că jignește Maiestatea dumnezeiască. Ceva din aceasta se poate vedea în cele cinci puncte care urmează. 28. Primul. Avea o mare evlavie față de Sfânta Treime; astfel că în fiecare zi se ruga celor Trei Persoane dumnezeiești separat. Iar cum se ruga și Sfintei Treimi, se întreba cum ar putea compune patru rugăciuni în cinstea Treimii. Acest gând i-a dat puțin sau deloc de furcă, fiind ceva neînsemnat. Într-o zi, pe când citea rugăciunile Maicii Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu totul alt fel decât la Paris, Pelerinul avu multe viziuni spirituale și multe consolări, aproape zilnic. Îndeosebi în Veneția, pe când se pregătea să fie hirotonit și să celebreze liturghia, ca și în timpul celor din urmă călătorii, primi mari vizite dumnezeiești, ca acelea pe care le avusese de obicei în Manresa. Pe când se mai afla încă în Vicenza, auzi că unul dintreînsoțitorii săi, care se afla în Bassano, era bolnav și pe moarte 1. Cu toate că pe atunci avea și el febră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
alt obiect de alegere de până atunci. Alternativa „de a avea sau nu” devine acum preponderent aceea „de a vedea sau nu” Persoanele Sfintei Treimi, ca semn de confirmare a justeții hotărârii luate. De fapt, dorința de a contempla Persoanele dumnezeiești constituie pentru Ignațiu proiectul în stare pură, iar, raportat la această viziune, el însuși nu este altceva decât o ființă în proiect. Proiectul de a vedea se epuizează în vederi parțiale, Ignațiu vorbind cu aceste prilejuri despre „a vedea forma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
anume că sărăcia totală nu poate fi întemeiată decât pe o sărăcie interioară, în sensul unei simplități sau lepădări interioare, de sine. Iar deznodământul acestei aparente dezolări surprinde încă o dată: încetând a mai căuta confirmarea deciziei sale prin vederea Persoanelor Dumnezeiești, el caută în schimb „conformarea” cu acestea, și anume darul de a vedea toate lucrurile naturale, toată creația, prin filtrul Sfintei Treimi. În felul acesta, Ignațiu obține de la respectul față de Persoanele dumnezeiești respectul față de semeni, și în special față de cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai căuta confirmarea deciziei sale prin vederea Persoanelor Dumnezeiești, el caută în schimb „conformarea” cu acestea, și anume darul de a vedea toate lucrurile naturale, toată creația, prin filtrul Sfintei Treimi. În felul acesta, Ignațiu obține de la respectul față de Persoanele dumnezeiești respectul față de semeni, și în special față de cei mai săraci. Iar sărăcia, ca marcă personală, îi deschide la rândul ei ochii în fața sărăciei celui de lângă el, permițându-i nu numai să trăiască din primirea pomenilor, ci și să le transforme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
anumită siguranță și cu confirmarea că alegerea este bună. A DUHULUI SFÂNT 10. Luni ș11 februarieț - În toiul rugăciunii obișnuite, fără alegeri, Îi ofeream sau Îl rugam pe Dumnezeu, Domnul nostru, ca ofranda făcută să fie primită de Maiestatea Sa dumnezeiască, cu evlavie din belșug și lacrimi, și apoi, imediat după aceea, întreținându-mă cu Duhul Sfânt, pentru a-I celebra liturghia, cu aceeași evlavie sau lacrimi, mi se părea că-L văd sau că-L simt într-o lumină puternică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
clipe mai târziu, urcând la liturghie, oprindu-mă să mă rog puțin, o mare evlavie și lacrimi, la o anumită vedere sau simțire a Duhului Sfânt ca o desăvârșire a alegerii; astfel, nu puteam vedea nici una dintre celelalte două Persoane dumnezeiești. După aceea, în capelă, înainte de liturghie și în timpul ei, evlavie din belșug și lacrimi. Apoi, cu mare liniște și încredințare sufletească, asemenea cuiva obosit care se odihnește bine, și pentru a nu căuta și dori nimic, considerând lucrul terminat, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a venit în zori, și anume aceea de a avea numai pentru biserică, primind multă limpezime și pricepere și multă evlavie; dorind să termin odată cu acel lucru, într-o mare pace și în deplină cunoștință și aducere de mulțumire Persoanelor dumnezeiești, deopotrivă cu o mare evlavie. Fie că a fost o ocazie șjustificatăț sau nu, zarva din sală m-a făcut să mă ridic de la rugăciune și să merg să fac liniște. Și apoi, mergând la liturghie și în timpul ei, căldura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pline de căldură și savoare lăuntrică, neprimind nici o pricepere, am considerat lucrul dus la bun sfârșit și mi s-a părut bine primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și întorcându-mă să pregătesc liturghia și aducând mulțumire Maiestății Sale dumnezeiești și oferindu-I jertfa făcută, nu fără evlavie sau mișcări cu lacrimi 1; ieșind la liturghie, la pregătirea altarului, la îmbrăcarea veșmintelor și la începutul liturghiei, șm-a potopitț mulțime de lacrimi, în timpul liturghiei, foarte puternice și îmbelșugate, pierzându-mi deseori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
graiul, mai ales la citirea lungii epistole a Sfântului Pavel, care începe cu cuvintele: libenter suffertis insipientes 2; și fără a primi priceperi sau deslușiri sau percepere a vreunei Persoane, cu o iubire înflăcărată, căldură și multă savoare pentru cele dumnezeiești și cu mare desfătare sufletească. Odată terminată liturghia, în capelă și după aceea, în odaie, în genunchi, dorind să aduc mulțumire pentru atâtea daruri și haruri primite, mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată jertfa făcută (cu toate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
repetând jertfa de mai înainte din evlavie față de Preasfânta Treime, spunând liturghia în cinstea ei. A PREASFINTEI TREIMI ȘI ÎNCHEIEREA 17. Luni ș18 februarieț - Noaptea trecută, cu puțin înainte de a mă culca, evlavie și mare încredere în a afla Persoanele dumnezeiești sau har la Ele, terminând; și, după ce m-am culcat, am simțit o deosebită consolare în a mă gândi la ele, îmbrățișându-mă cu o deosebită bucurie în suflet, iar după ce am dormit, m-am trezit dimineață, puțin înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de lacrimi, mișcări și sughițuri lăuntrice; astfel, părându-mi-se că îmi simt venele sau părți ale corpului, am făcut consfințirea mea nestrămutată Preasfintei Treimi dinaintea întregii Sale curți cerești, aducând mulțumire cu multă și adâncă iubire, mai întâi Persoanelor dumnezeiești, apoi Stăpânei noastre și Fiului ei, apoi îngerilor, Sfinților Părinți, apostolilor, ucenicilor, tuturor sfinților și sfintelor și tuturor persoanelor care m-au ajutat în acestea 1. Apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare, mi-a venit șsă spunț: „Părinte veșnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]