12,690 matches
-
Flamura” (1925-1926), „Viața literară” (1926) și „Propilee literare” (1926-1929). A tradus din Marțial, La Rochefoucauld, Maeterlinck, Baudelaire, Alain. Debutează în revista „Izvorașul” (1919-1920) cu un articol despre folclor, domeniu care l-a atras în alte câteva rânduri, B. fiind și editorul unui florilegiu din lirica populară, Cântece de dragoste din toate ținuturile locuite de români, apărut în 1924. La „Cele trei Crișuri” a trimis (1930-1934) informații despre viața literară bucureșteană. În general, critica lui este una de recomandare. Aproape un deceniu
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
colaborează la „Scânteia tineretului”, „Viața studențească”, „Informația Bucureștiului”. Activitatea de critic literar și-o începe cu o cronică la cartea lui Nicolae Manolescu, Contradicția lui Maiorescu, publicată în revista „Tomis” (1971). S-a impus în primul rând ca exeget și editor al operei lui Mihail Sadoveanu. Împreună cu Cornel Simionescu, elaborează ediția critică a Operelor lui Mihail Sadoveanu, însoțită de un aparat critic, bazat pe o documentare exhaustivă, privind receptarea operei sadoveniene de-a lungul timpului. După antologia Mihail Sadoveanu interpretat de
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
BALMUȘ, Pavel (18.VIII. 1944, Sărătenii Noi, j. Orhei), istoric literar și editor. Este fiul Elisavetei (n. Pallady) și al lui Timotei Balmuș, agricultori. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1966), devenind cercetător științific la Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova și președinte
BALMUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285584_a_286913]
-
CĂLIN, Liviu (10.IX.1930, Craiova - 17.III.1994, București), poet, prozator, critic și istoric literar, editor. Este fiul Laurei (n. Petrescu), profesoară, și al lui Aurel Călin, ofițer. C. face studii medii la Liceul „Gh. Șincai” din București (1941-1949), absolvind Facultatea de Filologie a Universității din București în 1953. A ocupat diverse funcții în redacția Editurii
CALIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286036_a_287365]
-
duminică (1982), unde C. radiografiază existența anodină a unor intelectuali din perioada „obsedantului deceniu”, care, spre a uita de propriul vid sufletesc, își consumă viața propunându-și doar scopuri meschine, pentru simplul motiv că sunt mai ușor de atins. Ca editor, s-a remarcat prin îngrijirea sau prefațarea operelor lui Ion Barbu, Al. Macedonski, Elena Farago, Al. Rosetti, G. Călinescu, Eugen Barbu ș.a. Dar, mai ales, împreună cu Șerban Cioculescu și Al. Rosetti, a contribuit la apariția unei ample ediții critice I.L.
CALIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286036_a_287365]
-
în perioada de după 1991, modificări privind colegiul și colectivul de redacție. Director rămâne în tot acest interval Eugen Simion. Subtitlul se modifică începând cu numărul 10-12 din 1993 în „Revistă lunară de critică literară și informație științifică”. Numărul și identitatea editorilor se modifică: revista e editată în 1990-1992 de Uniunea Scriitorilor din România, căreia i se adaugă, de la numărul 1 din 1993, Academia Română, apoi (10-12/1993) și Ministerul Cercetării și Științei (devenit după aceea Ministerul Cercetării și Tehnologiei). De la numărul 1-2
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
editată în 1990-1992 de Uniunea Scriitorilor din România, căreia i se adaugă, de la numărul 1 din 1993, Academia Română, apoi (10-12/1993) și Ministerul Cercetării și Științei (devenit după aceea Ministerul Cercetării și Tehnologiei). De la numărul 1-2 din 1994, pe lista editorilor nu se mai află Uniunea Scriitorilor, iar din numărul 1-2 din 1995 dispare și egida ministerială. De la numărul 8-10 din 1997, editorii revistei sunt Grupul Interdisciplinar de Reflecție (GIR) și Academia Română (mai târziu, formularea devine „sub egida Academiei Române”). Revista nu
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
Ministerul Cercetării și Științei (devenit după aceea Ministerul Cercetării și Tehnologiei). De la numărul 1-2 din 1994, pe lista editorilor nu se mai află Uniunea Scriitorilor, iar din numărul 1-2 din 1995 dispare și egida ministerială. De la numărul 8-10 din 1997, editorii revistei sunt Grupul Interdisciplinar de Reflecție (GIR) și Academia Română (mai târziu, formularea devine „sub egida Academiei Române”). Revista nu își schimbă radical tematica și obiectivele, însă transformări sensibile au loc totuși: dintr-o publicație pur teoretică ori orientată spre dezbateri tematice
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
CÂNDEA, Virgil (29.IV.1927, Focșani - 16.II.2007, București), istoric literar, editor și traducător. Este fiul Elenei (n. Gruianu) și al lui Lucian Cândea, ofițer. La București, face studii liceale la Colegiul „Sf. Sava” (1938-1945) și studii universitare: Facultatea de Drept (1945-1949), Facultatea de Filosofie (1946-1950), Facultatea de Filologie, secția studii clasice
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
CARDAȘ, Gheorghe (1.IV.1899, Drăgușeni, j. Suceava - 1983, București), istoric literar și editor. Este fiul Amaliei (n. Camondo) și al lui Gheorghe Cardaș, intelectuali. După ce urmează școala primară la Topile, Siliștea și Drăgușeni și liceul la Fălticeni (1913-1915), București (1915-1916) și Roman (1917-1921), este student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității
CARDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286105_a_287434]
-
Convorbiri literare”, „Cugetul românesc”, „Făt-Frumos”, „Manuscriptum”, „Mitropolia Olteniei”, „Neamul românesc pentru popor”, „Prietenii istoriei literare”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista istorică”, „Revista macedoromână”, „Universul literar”, „Vestitorul satelor”, „Viața românească”. Două sunt coordonatele esențiale ale activității lui C.: cea de editor și cea de istoric literar. Cea dintâi este ilustrată îndeosebi prin edițiile de pionierat din opera Ion Budai-Deleanu: Țiganiada (1925), publicată în „forma definitivă din 1800-1812”, și Trei viteji (1927), poem tipărit „pentru prima oară după manuscrisul original”. Ca istoric
CARDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286105_a_287434]
-
, Zaharia (1776 sau 1784, Brașov - 6.X.1856, București), editor și publicist. Fiu al unui negustor aromân, Gheorghe Constantin Carcalechi, stabilit în Brașov, și al Mariei (n. Ciurcu), vara lui D. Eustatievici, C. ajunge, urmând o școală de comerț în Buda, „ferlegher” (editor), din 1812, al Tipografiei Universității. Tipărește (și
CARCALECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
sau 1784, Brașov - 6.X.1856, București), editor și publicist. Fiu al unui negustor aromân, Gheorghe Constantin Carcalechi, stabilit în Brașov, și al Mariei (n. Ciurcu), vara lui D. Eustatievici, C. ajunge, urmând o școală de comerț în Buda, „ferlegher” (editor), din 1812, al Tipografiei Universității. Tipărește (și prefațează) tălmăciri din S. Gessner, Voltaire, D. Darvari, datorate lui Eufrosin Poteca și Al. Beldiman, precum și însemnările de călătorie ale lui Dinicu Golescu. Plănuia, la 1817, o „Gazetă românească”, dar abia din 1821
CARCALECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
semne grafice pentru aceeași valoare fonetică, fie că existau mai multe valori fonetice pentru același grafem). Transcrierea interpretativă, stabilită în linii generale de Asociația pentru editarea textelor vechi (înființată în 1929), a început să fie aplicată tot mai mult de editori și filologi, dar cu multă prudență și moderație, în funcție de stadiul de dezvoltare al cercetărilor în domeniul foneticii istorice a limbii române. Astăzi, după precizările teoretice ale unor cercetători (Al. Rosetti, Andrei Avram, Ion Gheție, Al. Mareș), s-a putut ajunge
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
gata, spuse el. Mi-am scos halatul. Deja aproape obișnuită cu asta, m-am urcat pe treaptă, În fața antropometrului. ― Ține-ți mâinile puțin mai În față. ― Așa? ― Bun. Nu vreau să iasă cu umbră. Nu mi-a spus să zâmbesc. Editorii manualului aveau să se asigure că fața Îmi este acoperită. Caseta neagră: o frunză de smochin În sens invers, ascunzându-mi identitatea și lăsându-mi, În schimb, rușinea la vedere. În fiecare seară Milton ne suna În cameră. Tessie Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne voii de a-și difuza opera. Ca să nu mai spunem că toți aspiră la glorie. Pe locul lăsat liber de Herius vine să se așeze Dorus Sosius. Îi răspunde cu un zâmbet rezervat la salut. Sosiii sunt librari și editori din tată-n fiu, o profesie lansată de bunicul ei și ajunsă la modă astăzi, când s-au înființat atâtea biblioteci publice și private. Sunt oameni cu stare și renume. Au magazin în spatele Tem plului lui Castor, pe strada Tusculi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ce să iasă cu poezia în calea mulțimii, dar e bine să caute prietenia puținilor aleși care împărtășesc patima literelor. L-a lăsat după aceea să rumege în tihnă și să ajungă singur la concluzia că se află la discreția editorilor, că opera nu-i este nici protejată, nici plătită, pe când o lectură publică în fața unui auditoriu select reprezintă o ocazie potrivită să scape de exi gențele librarilor, eventual chiar să le forțeze mâna. Dar pe măsură ce ascultă este din ce în ce mai nemulțumită. De ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ceva schimbări), că de fapt petrecuse ani de zile visând să lucreze pentru Kilburn Herald. I-a spus redactorului-șef că ar fi fericit să înceapă ca reporter, dar că la un moment dat, unul nu prea îndepărtat, va fi editor de știri. Iar redactorul-șef, fiind cam orgolios și cam prost, a fost flatat de Ben Williams, și a fost câștigat de gropițele și zâmbetul lui. Chiar atât de prost nu era redactorul-șef. Și-a dat seama de efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
glumesc cu asemenea lucruri. E una dintre cele mai bune probe pe care le-am văzut, și nu pot să cred că n-ai mai prezentat nimic înainte. Ești sigur că spui adevărul? Ben a râs. ― I-am arătat înregistrarea editorului, și amândoi am fost de acord că ești omul potrivit pentru emisiune, dar mai e o problemă. Lui Ben i-a stat inima în loc. ― O problemă? ― Da. Nu e o mare problemă. Când ne-am văzut, ai spus că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ne vom duce în capitala județului vecin, Tulcea, unde au fost atâtea scandaluri, bătăi și arestări de ziariști, ci vom vorbi numai de cele petrecute în orașul Constanța"2234. Prezentând situația presei din orașul Constanța, autorii articolului citat arătau că "editorul modestului ziar "Gazeta Dobrogei" a pierdut toată averea, iar redactorul, un domn avocat, a fost izgonit din Constanța; redactorii profesori ai "Santinelei Dobrogei", asemenea; alți distinși funcționari, bănuiți numai de corespondențe în ziarele din țară, au fost degradați și trimiși
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
castelul din Touraine. Descoperiră că Touraine era o regiune de câmpie foarte călduroasă care semăna foarte mult cu Kansas-ul. Elliot avea acum destule poeme cât pentru un volum. Urma să-l publice În Boston și deja Îi trimisese un cec editorului cu care semnase contractul. În scurt timp, prietenii Începură să plece Înapoi la Paris. Touraine se dovedise a nu fi ceea ce părea la Început. Curând plecară toți, urmându-l pe un poet tânăr, bogat și necăsătorit, undeva pe malul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apelat și la mesaje în presă. În acest fel aș fi reușit să culeg mai multe declarații. Adevărul e că, de fiecare dată când mă împotmoleam, eram tentat să apelez la această metodă, dar, în cele din urmă, la recomandarea editorului, am hotărât să evit procedeul. 1) În primul rând, nu aveam nici o metodă eficientă prin care să probăm veridicitatea declarațiilor. Pe de altă parte, riscul de a intra în vizorul presei era astfel redus simțitor. 2) Dacă ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă gândesc, faptul că am procedat așa, că am renunțat la căutarea victimelor prin mesaje publicate în presă, a adus multe „câștiguri“. Ca urmare a eliminării unor metode la îndemâna oricui, s-a creat o legătură strânsă între scriitor, cercetători și editor și s-a născut un sentiment de împlinire sufletească. Ceva de genul: „Am asudat împreună“. Lucrul cel mai important este că materialele au fost compilate de o echipă unită, ceea ce ne-a făcut să-i apreciem și mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
foarte recunoscător domnului Kawai Hayao, care mi-a dat niște indicii valoroase pentru un sfârșit psihologic. Interviurile au fost publicate în revista lunară Bungei Shunjū, din aprilie până în octombrie 1997. Cu acestă ocazie aș dori să-i mulțumesc din suflet editorului-șef al revistei, domnului Hirao Takahiro, datorită căruia am scris această carte și domnului Ōmatsu Yoshio, din departamentul editorilor, care m-a făcut să înțeleg și a rezolvat cu o răbdare de fier probleme realiste, care mă intrigau (mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
publicate în revista lunară Bungei Shunjū, din aprilie până în octombrie 1997. Cu acestă ocazie aș dori să-i mulțumesc din suflet editorului-șef al revistei, domnului Hirao Takahiro, datorită căruia am scris această carte și domnului Ōmatsu Yoshio, din departamentul editorilor, care m-a făcut să înțeleg și a rezolvat cu o răbdare de fier probleme realiste, care mă intrigau (mi-a spus niște lucruri folositoare despre „Epoca Aum“). Deasemenea domnul Haruki Kazukiro m-a ajutat enorm. Bineînțeles că, de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]