5,886 matches
-
am întrerupt amândoi uimiți de apariție. Iar Oleg Danovski, a exclamat cu încântarea profesionistului: "Uite-te la ele!" exact în clipa când naiadele ajungeau în dreptul nostru. Și în acel moment, în hohotele de râs ale celorlalte, una din fete a exclamat: "Ia uite-te la el, moșulică!" Am râs amândoi, firește. Mă tem că pe cât de nepăsătoare erau acele fete de frumusețea lor zeiască și de calitatea și sensul admirației Maestrului, pe atât este Constanța de nepăsătoare cu harul coborât asupra
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
înmărmurită eu însămi de efectul ei. Dacă până atunci fusese doar atentă, exercițiul de o viață se dovedea hotărâtor, și tăcând, doar mă rugase din când în când să citesc mai rar, la fraza aceasta, Monica a tresărit și a exclamat, cu splendida ei energie renăscută: Colosal! Și, după o pauză, făcând din umeri zadarnicul gest al ridicării în pernă, a spus apăsat: Dă-mi o țigară. De aproape douăzeci de zile respira prin tubul de oxigen, nu mai putuse să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
au stârnit, cum era și de așteptat, un val de repulsie, mânie, dezamăgire, de la reacția dură a unui ziarist precum Cristian Tudor Popescu, care și-a intitulat unul dintre editoriale chiar Satana în sutană, la un navigator pe Internet care exclama cinic-scârbit și în același timp disperat: Vive la République Fondamentaliste Orthodoxe Roumanie! Avem față în față două categorii umane și morale - „sfinții închisorilor” versus clericii colaboraționiști. Primii nu îi pot face scuzabili pe ultimii, iar ultimii nu pot fi scuzați
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mare infracționalitate, ci una relativ pasabilă, totuși sancționabilă pe bună dreptate. Aceste lucruri au fost percepute cu asupra de măsură de străinătate, dar au fost des mediatizate și în interiorul țării. Așa încât nu este de mirare nici cinismul trupei Paraziții când exclamă Fuck you România!, nici disprețul cântărețului spaniol care strâmbă din nas, declarând Me cago en esos putos Rumanos, hijos de puta (în paranteză fie spus, întrebat de ce a ales ca melodia lui să îi incrimineze tocmai pe români, DJ Syto
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a pururi, soție niciodată“ se auzi, în mintea lor, Arghezi, ca-ntre „păreții unei peșteri vaste“.) — Ubi tu Gaius, ego Gaia, i se readresă, matrimonial, Carmen Carpen lui Vasile Elisav. — Ubi tu gay, ego gay, traduse, incorect politic, Elisav. — Guai, exclamă Nora Aron în italiană, idiom în care acest monosilab înseamnă „vai!“. — Și se utilizează, evident, glumi Vasile Elisav, în caz de necaz... „Caz de necaz“, reluă Nora Aron. Calamburul ăsta, dom profesor, îl știți tot de la Șerban Foarță? — Este posibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
vorba exclusiv de simpatie și prietenie ludică, întrucât Matei Călinescu, de pildă, m-a tachinat asupra titlului romanului meu Tricephalos, pe care l-a (ușor) rebotezat, în chip previzibil - nu-i așa? - Tricephalus! Iar un alt prieten (Călin-Andrei Mihăilescu) a exclamat cu umor perdant: tii, ce phalus! Cea mai provocatoare stâlcire pe care am auzit-o a fost, însă, Schimbarea la sex a României. Desigur, întâi de toate ceea ce frapa era bulversarea registrului mistic al titlului cioranian înspre un registru cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
cultura noastră urbană. În mentalul colectiv, aducea culoare! E ca într-un film alb-negru, în care apare, la un moment dat, în cadru, o mașină vopsită roșu-aprins. Nimeni nu se uită dacă automobilul e un jaf second-hand, dar aproape toată lumea exclamă: „Dar ce frumos arată!“. Comoditatea gândirii noastre i-a adus pe unii dintre acești indivizi banali, în postura de guru ai nației. Am mai spus-o acum câteva numere: haina nu îl face pe om, dar îl scoate din anonimat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
luptă între ei niște „magnați“ pe un teren financiar lipsit de orice control legal. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Radu Pavel GHEO Într-o zi l-am auzit pe un amic, exasperat de felul în care era tratat într-un magazin oarecare, exclamând cu năduf „Clientul perfect e clientul fraier!“. După o clipă de gândire, am ajuns să-i dau dreptate. De fapt, ce altceva e consumismul decât goana după clientul fraier, dispus să cumpere zeci de lucruri nefolositoare sau pe care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
în Canada. La un moment dat a vrut să-și cumpere un microfon și o cameră video pentru computer, dar a renunțat repede. S-a îngrozit de prețurile imense din magazinele de electronice. „Mult mai mult decât în Canada!“, a exclamat el. „La asemenea prețuri, cine Dumnezeu cumpără?“ Cum cine? Clienții perfecți. Cei care cumpără mașini din Europa la prețuri mai mari decât în Uniunea Europeană, sunt jupuiți de bănci prin credite și comisioane inimaginabile în țări nebananiere și plătesc energia electrică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
jurnaliști. Mi-a plăcut ce-a spus Smaranda Vultur - „fiecare film despre trecut e de fapt unul despre prezent. Acest film ne arată și cum stăm cu receptarea trecutului“. M-a amuzat Florin Iaru, care, cu verva lui sănătoasă, a exclamat: „Merce e senzațional în film! E mult mai tare ca Burtică!“. Solomon nu crede că a făcut filmul prea târziu Cei prezenți la dezbatere (printre care Nestor Ratesh, Ion Vianu, Doina Jela, Andrei Oișteanu) au aflat de la Alexandru Solomon, după ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
descris memorabil în Nostalgia și mult mai șters și mai explicit în Orbitor 3. Mircișor e matca inspirației, e generatorul nesfârșitelor volute stilistice care îi fac pe fanii necondiționați și pe internauții cu prea mult timp liber la dispoziție să exclame „Superb!, Genial“ (asta nu înseamnă că-mi plac criticii și internauții care reușesc cu icnete să creeze un verdict precum „Nașpa!“). Aș vrea ca acest Mircișor să crească, el este micul demon care a instaurat o dictatură a carcasei estetice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
teribilă a lecturii, paginile fermecate, ferecate în însemnări rapide, indescifrabile, totul îți procură, la recitire, o bucurie liniștitoare, sedantă, mereu și mereu adăugită de noi descoperiri, de chichițe, de fleacuri, de bagatele, de cioace, de amănunte ce te fac să exclami cu gura până la urechi, cu urechile până la ceafă, cu ceafa până la noada curului etc. Uite, dom’le!, cum de nu am observat până acum că Mâșkin, cercetând locuința din cartierul Izmailovski Polk, „văzu pe măsuță o carte deschisă: era un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de frumos: Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă/ Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Când mergeam cu bunicul la pădure să aducă o căruță de lemne, se uita atent la fiecare copac și uneori exclama : - Pe ăsta nu-l tăiem că e drept și crește frumos ! într-o zi de toamnă de-abia reușeam să strângem o căruță de lemne. Tăia bunicul copacii strâmbi și care erau crescuți sub coroană sau în unele cazuri se
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și un pic de ulei și s-au așezat la masă la care m-au invitat și pe mine. Erau bătrâni de peste 80 de ani. Am rămas cam mirat, când la sfârșitul mesei bărbatul a mulțumit lui Dumnezeu și a exclamat „Ce bine am mâncat!? Pâinea se folosea destul de rar, de Paști, la sărbătorile de iarnă și la hramul bisericii din sat. Dintre soiurile de porumb cultivate, cele mai folosite erau Ciocantinul și Hanganul. Aceste soiuri de porumb dădeau producții foarte
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
o cuvertură pe care sunt prinse vârfuri de stuf pentru a da culoarea cenușie a caprei și are un cap din lemn care păcănea continuu imitând zbieretul caprei. Altul cântă din fluier cântecul caprei, iar ceilalți dansează pe loc și exclamă strigături ca : Capra mea de la Balinți/ Ar mânca și n-are dinți. La sfârșit membrii formației strâng banii și colăceii primiți de la cei cărora le oferă micul lor spectacol. Căluțul este construit din lemn și împodobit cu mărgele cu multă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
București, cu tema Încălzirea plasmei pentru reacția de fuziune folosind energia microundelor, iar valoarea sa era de un milion de lei. O valoare mare comparativ cu cea a altor contracte derulate în Facultate. La vederea acesteia, prof. Vasile Tutovan a exclamat: ”Sanduloviciu e nebun!”. Întâmplarea mi-a fost relatată de prof. Gh. Popa, pe atunci asistent, care i-a dus contractul pentru a fi semnat. Revenind la calitatea mea de doctorand, în cadrul stagiului de pregătire am avut de susținut două examene
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
cu îndemânare un volum frumos legat în coperți groase de culoare maro. Cu cartea în mână, reveni lângă tânărul nerăbdător, cu ochi iscoditori, plini de o uimire abia perceptibilă. Simțea totuși dorința nedisimulată de-a auzi confirmarea lui...Asta e! exclamă, bucuros, necunoscutul, în timp ce răsfoi cartea și fața îi surâdea adolescentin. Vă rog s-o păstrați până ne întoarcem adăugă convingător. Spuse încă un "mulțumesc" plin de recunoștință și ieși, grăbit, să-i ajungă pe colegii săi. Tânăra puse cu grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
casă... Da' n-avem bani, cu ce s-o cumpărăm, spune? Cu ce bani? Cu banii noștri! Numai că tu îi bei. N-am băut, n-am băut... Misitul mi-a făcut cinste. De când lucrăm împreună, ne-am împrietenit... Sigur! exclamă mătușa. Bețivul la bețiv trage. Și el e ca tine... Cu voi n-ajung eu în oraș niciodată! Niciodată!... Tot eu o să rezolv, spuse el, tot eu. Tu n-ai relații, nu știi cum să te porți cu oamenii. Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la McCann PR. „Dacă citești un articol - oricare și oriunde ar fi el - este imposibil să nu ai la final un buton de like pentru Facebook. Practic, toată activitatea din online este oglindită pe Facebook.“ „Facebook vrea să fie Internetul“, exclama Sam Biddle într-un articol de pe site-ul de tehnologie Gizmodo.57 Dar Internetul e frumos tocmai pentru că avem de ales, tocmai pentru că site-urile sunt specializate, scria el. Pe de altă parte, vechiul concept al portalului de Web în
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
bogată sau o profesie din categoria acelora ce reclamă o agendă telefonică încărcată. Trăim într-o lume mică, în care conexiunile dintre indivizi sunt strânse, pentru că informația circulă rapid într-un spațiu fără granițe. „Ce mică-i lumea!“ obișnuim să exclamăm atunci când cons tatăm că avem prieteni comuni cu o persoană cu care tocmai am făcut cunoștință. De altfel, lumea mică e o problemă științifică, asupra căreia s-au aplecat numeroși cercetători. Studiile lui Stanley Milgram și ale altor oameni de
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
respectivă, așa cum a făcut canadianul Dave Carroll. Cântăreț într-o trupă anonimă, Carroll se afla, împreună cu colegii săi, pe 31 martie 2008, într-un avion al companiei United Airlines care tocmai aterizase la Chicago, când o femeie de lângă el a exclamat: „Vai de mine, ia uite cum aruncă ăia cu chitarele!“. Basistul formației s-a uitat pe geam și a văzut cum instrumentele trupei erau aruncate fără nici un fel de grijă, în loc să fie tratate ca niște obiecte fragile. Carroll a încercat
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
adecvată, imitativă, reproductivă, devine cu timpul independentă, expozitivă, se îmbolnăvește de formalismul artistic al epocii și se transformă în virtuozitate” . Uneori, se obțin efecte care contrazic textul, încât autorii nu-i mai recunosc opera, cum se întâmplă cu Voltaire, care exclamă în fața uneia din piesele sale: „Est-ce bien moi qui ai fait cela?” O lecție a moderației și a firescului o găsim la Shakespeare, unul dintre părinții scenei, prin preocupările sale totale privind teatrul, puse pe seama celui mai profund și mai
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
4 dimineața, am luat micul dejun și am mers la ședința de informare. Intrând în sală, mi-am dat seama că vom primi o misiune deosebită, iar când comandantul a trasat pe hartă linia spre Ploiești, mulți dintre noi au exclamat "Oh, oh !" Când ni s-a spus ce fel de misiune va fi, dintr-o dată s-a făcut liniște și nu ne venea să credem că va trebui să zburăm peste 900 km ca să bombardăm rafinăria Româno- Americană, cu bombe
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și cea de a doua ideie genială. Și, fără să spună nimic nimănui, se ridică și merge în capul mesei, unde Tănase, alături de comandantul grupului, constituiau prezidiul. Îi șușotește ceva la ureche lui Tănase; iar acesta, sculându-se de pe scaun, exclamă: Măi, să fie! Apoi, escortat de Lulu, pornește spre locul de la masă, unde se afla căpitanul Constantinescu. Înainte de a spune însă Tănase ceva, Lulu i se adresează căpitanului spunând: Am îndrăznit să-i spun marelui nostru Constantin Tănase că dumneavoastră
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
poziție oarecum de apărare. Mătura mă liniști totuși și întreb: unde suntem și cui aparține baraca. Se uită la mine intrigat și chiar amuzat, mă privește din cap până la picioare, insistând mai mult asupra uniformei mele și deodată, parcă ușurat, exclamă în românește: "Dar sunteți ofițer român, aviator, cunosc foarte bine, eu sunt din Reghin, știți, la cedarea Transilvaniei în 1940 ungurilor, am fost înrolați în armata ungară și am luptat cu nemții și acum suntem o parte prizonieri la englezi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]