5,692 matches
-
în pace! Este lucrul pe care nu am putut să îl înțeleg niciodată, căci mi se pare că nimic nu este mai dureros decât perceperea a două tendințe opuse în umanitate. Ce se întâmplă? Ea ajunge la degradare printr-o extremitate ca și prin cealaltă! Economă, ea cade în mizerie; risipitoare, ea se adâncește în decăderea morală! Din fericire, maximele vulgare pun într-o lumină proastă Economisirea și Luxul, neținând cont decât de aceste consecințe imediate care se văd și nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
prin osteosinteză sau artrodeză. Rezecția radicală a suprafețelor articulare afectate se practică doar în anumite forme de tuberculoză, cum ar fi tuberculoza genunchiului, și numai într-o anumită fază de evoluție, cu scopul de a corecta o poziție vicioasă a extremității. În cadrul tuberculozei, tratamentul chirurgical este adjuvant, el fiind îndreptățit doar atunci când este patogenic. 7.3. SIFILISUL Sifilisul poate avea tangență cu tratamentul chirurgical doar prin erori de diagnostic, datorită aspectului tumoral al gomei în faza terțiară a bolii. 7.3
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
afecțiune infecțioasă, cu transmitere veneriană, rar ereditară și extrem de rară prin transfuzie de sânge sau contaminare directă a unei plăgi. Agentul etiologic este reprezentat de Treponema pallidum, descrisă de Schaudinn și Hoffman. Acest spiril lung de 6-14µ și efilat la extremități, poate fi examinat în stare proaspătă, prin examenul direct, pe lamă, a unei picături din serozitatea unui șancru la ultramicroscop pe fond negru. Astfel se poate observa mobilitatea acestui spiril. Treponema poate fi examinată și după fixare și colorare pe
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
Creșterea localizată, la rândul ei, poate fi: intercalară (Ectocarpus - algă brună la care zona de diviziune este restrânsă la regiunea subterminală a talului) și terminală sau apicală (Sphacelaria - algă brună la care activitatea mitotică se limitează la teritorii situate la extremitatea talului). În cazul fungilor (cu mod de viață heterotrof), structura de bază a talului (numit miceliu) este un filament cilindric, adesea foarte ramificat și, uneori, anastomozat Într-o rețea tridimensională, cu creștere terminală indefinită. Din punct de vedere citologic, ciupercile
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
dintre ființă și gândire, prea des postulată în filosofie; * strategia simulării, a jocului și a ritualului, utilizată în vederea destituirii discursului cu sens și a tuturor conceptelor ca: adevăr, obiectivitate, realitate etc.; * strategia paroxistică, a aducerii receptorului în "penultima poziție înaintea extremității", a sfârșitului, prin tehnica paradoxurilor, a afirmațiilor extreme, a repudierii categoriilor și prin căutarea necontenită a exoticului, excentricului și a locurilor necomune; * strategia ambivalenței, care, înlocuind logica bivalentă, conduce la polarizarea și tensionarea conceptelor în interiorul unui text, astfel încât acesta își
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
diametru de 14.88 +/0.7 mm. Valorile diametrelor aortei determinate de către Cronenwett și colab. au fost de 19 mm deasupra arterelor renale, 13 mm dedesubtul acestor artere și 10 mm la nivelul bifurcației. Această reducere treptată a diametrului spre extremitatea distală a vasului se numește “tapering” (îngustare conică). Pentru aortă acestă “îngustare” este doar de 1-2 mm în porțiunea de la originea arterelor renale la bifurcația aorto-iliacă (Ures și colab. 1988, Horejs și colab. 1988). Încă din 1942 Leriche denumește creșterea
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
legea Poiseuille. La viteze mari eritrocitele se acumulează în stratul axial (fenomen Muller). Numărul Reynolds tipic al fluxului sanguin variază între 1 - artere mici și 1000 - artere mari, fluxul variind între limite în care forțele vâscoase sunt dominante la o extremitate a arborelui arterial iar forțele inerțiale la cealaltă extremitate 37. Pentru artere medii numărul Reynolds este cuprins între 100 și 1000 iar parametrul Womersley între 1 și 10, în numeroase segmente aproximarea cu fluxul printr-un tub rigid fiind rezonabilă
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
stratul axial (fenomen Muller). Numărul Reynolds tipic al fluxului sanguin variază între 1 - artere mici și 1000 - artere mari, fluxul variind între limite în care forțele vâscoase sunt dominante la o extremitate a arborelui arterial iar forțele inerțiale la cealaltă extremitate 37. Pentru artere medii numărul Reynolds este cuprins între 100 și 1000 iar parametrul Womersley între 1 și 10, în numeroase segmente aproximarea cu fluxul printr-un tub rigid fiind rezonabilă. În cazul stenozelor viteza fluxului nu crește ca o
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
trebuie plasată cât mai în centrul imaginii pentru a evita distorsiunea pincushion (aceasta rezultă dintr-o magnificare poziție-dependentă a obiectului). Calibrarea p in dis anță se utilizează o linie dreaptă pentru a indica o distanță cunoscută pe imagine. După stabilirea extremităților dreptei calculatorul va determina dimensiunea pixelului bazată pe lărgimea liniei și distanța definită. Acuratețea determinării crește dacă se utilizează opțiunea “medie”. Calibrarea cu ajutoru cateterului. Detectarea automată a conturului unui cateter de dimensiuni cunoscute permite calibrarea imaginii (este tipul de
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
vârf” al fiecărui punct al conturului și identificarea traseului optim care să unească între ele puncte de contur cu cel mai mic cost total (least-cost). În cazul leziunilor complexe este posibil de a suplini detectorul de contur cu aproximarea localizării extremităților leziunii (SDS). CAAS (supervizat de prof. Reiber) utilizează MCA (Minimum Cost Algorithm) și GFT (Gradient F eld Trasform) pentru cuantificarea morfologiilor complexe. Metodele geometrice de detectare a conturului sunt considerate mai bune decât cele densitometrice (Di Mario, 1992) dar densitometria
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
care are menirea de a reduce variabilitatea măsurării procentului diametrului stenozei (%) rezultând din selecția arbitrară a diametrului de referință. Determinarea DRI presupune o metodă operator-independentă98. Reprezentarea grafică a DRI este prezentată în fig. 5.11, conturul lumenului este detectat automat, extremitățile proximale și distale ale leziunii sunt determinate prin analiza conturului detectat. Este utilizată o funcție polinomială de gradul 2 pentru măsurarea diametrului la nivelul fiecărei linii ce marchează începutul și sfârșitul zonei lezionale. DRI este măsurat pe graficul funcției diametrului
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
dinamicii fluidelor (ex. separarea fluxului) care acționează în același sens cu alte mecanisme (ex. forțele gravitaționale). Problemele apar atunci când trebuie să se precizeze dacă aceasta reprezintă într-adevăr extinderea plăcii sau o nouă leziune. Pentru stenoze, profilul fluxului la nivelul extremității din amonte va fi mult mai regulat deoarece prezența sa determină accelerare și astfel stabilizarea fluxului în timp ce expansiunea din aval e însoțită de decelerare și destabilizare a fluxului. S-a observat că geometria circulației este o geometrie fractală. Aorta dă
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
vitale permite execuția unei multitudini de activitați ocazionale involunatre sau involunatre. Morfologic, cavității orale i se pot descrie delimitările - respectiv pereții și conținutul. Pereții, căptușiți cu mucoasa orală, sunt: - peretele anterior - format din buza superioară și buza inferioară unite la extremități prin două comisuri simetrice dreapta - stânga; -peretele posterior care este incomplet închis, prezentând istmul faringian; -peretele superior - reprezentat de bolta palatină și fundul de sac vestibular maxilar; -peretele inferior - este format din planșeul cavității orale pe care se sprijină în
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
fi: -cementul acoperă smalțul; -cap la cap; -dentină denudată-cementul nu întâlnește smalțul. Principala funcție a cementului este de a oferi inserție ligamentelor desmodontale și, ca atare, se va adapta morfologic, luând formă de clepsidră subțire la mijloc și îngroșat la extremități, acolo unde resorbția osoasă este mai accentuată. Osul alveolar (13-d) - dentar, după Beltrami - Fig. 14 - este situat la nivelul apofizelor dento-alveolare ale maxilarului și mandibulei, conformând alveolele dentare care adăpostesc și sprijină rădăcinile dinților. Alveolele sunt separate între ele prin
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
plus, el se structurează pe liniile de rezistență la solicitare prin “trabeculații de efort” concretizate prin sisteme Haversiene și densificare trabeculară. Fibroblaștii au trei perioade de activitate intensă: perioada inițială, de mugure dentar, când dau naștere fibrelor colagene ale căror extremități rămân în cementul radicular și osul alveolar, fiind cunoscute sub numele de ligamente Scharpey; perioada prefuncțională, în timpul erupției, când fibroblaștii dispersați în porțiunea centrală se diferențiază în fibre colagene care se orientează funcțional simultan cu erupția; perioada funcțională, când se
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
maxim vestibulo-oral) și care au întotdeauna traiect mezio-distal. Dacă se împarte diametrul maxim vestibulo-oral coronar în șase părți egale, marginea incizală se plasează în a doua șesime dinspre vestibular (Fig. 28). -suprafețe ocluzale ale dinților laterali (premolari și molari) reprezintă extremitatea lor liberă. Privită în sens ocluzal, toată suprafața dentară vizibilă și care este delimitată de ecuatorul anatomic se definește ca “arie ocluzală totală”. O linie care unește vârful cuspizilor cu muchiile crestelor marginale prin crestele cuspidiene sagitale delimitează un perimetru
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
și depresiuni (negativ) care, împreună cu convexitățile suprafețelor verticale, realizează o arhitectonică perfect adaptată la solicitările funcționale ale dinților (Fig. 32.) Proeminențele sunt reprezentate de: a) cuspizi, b) lobi, c) creste, d) tuberculi și e) cingulumuri. a) Cuspidul (Fig. 33) reprezintă extremitatea liberă a lobului dentar și are formă de piramidă cu patru laturi și vârful circumscris în bază. După numărul cuspizilor, dinții pot fi: monocuspidați (canin), pluricuspidați (premolari, molari). La dinții pluricuspidați, fiecare cuspid se identifică prin poziția pe care o
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
în meziali de cei distali. Creasta transversală este mai bine exprimată pe versantul ocluzal, de unde și denumirea de “esențială”, și după ce intersectează creasta sagitală în vârful cuspidului se termină pierdut pe versantul vestibular, respectiv oral al cuspidului. Crestele accesorii constituie extremitățile libere ale lobului. Se evidențiază uneori pe versanții ocluzali ai cuspidului, au un gabarit mai mic și se plasează mezial și distal de creasta esențială. În concluzie, crestele de smalț cuspidiene principale împart un cuspid vestibular în 4 versanți bine
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
oblice unesc doi cuspizi diametral opuși (mezio palatinal cu disto vestibular). Aceste creste intercuspidiene, prin faptul că unesc versanții cuspidieni ocluzali, se mai numesc “creste ocluzale”' și se deosebesc crestele marginale. Crestele marginale sunt proeminențe de smalț liniare plasate la extremitățile meziale și distale ale fețelor orale ale dinților frontali, ale fețelor ocluzale ale dinților laterali. La dinții laterali muchia împarte creasta marginală în doi versanți: un versant ocluzal, care aparține feței ocluzale, și un versant proximal, care aparține feței ocluzale
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
fose proximale. Fosele centrale se formează la intersecția șanțurilor principale ocluzale. Diferă ca număr în funcție de numărul cuspizilor. Prin marea lor varietate morfologică individualizează relieful ocluzal respectiv, fosele proximale, în număr constant de două au caracteristici proprii, situându-se întotdeauna la extremitățile proximale ale șanțului mezio-distal, având pereții formați din versanții ocluzali ai crestei marginale și pantele ocluzale ale cuspizilor adiacenți. e) Fosetele sunt depresiuni în suprafață, cu contur poligonal, situate exclusiv pe fețele vestibulare și orale ale dinților. Pe fețele palatinale
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
contur poligonal, situate exclusiv pe fețele vestibulare și orale ale dinților. Pe fețele palatinale ale incisivilor maxilari subcingular se află o fosetă ovalară numită “foramen caecum”. Pe fețele vestibulare și orale ale molarilor permanenți în treimea medie constituind de obicei extremitatea cervicală a șanțului de descărcare, se află o fosetă ce poartă numele suprafeței pe care se plasează (foseta vestibulară, foseta orală). 6.2. Rădăcina dentară - componentă a dintelui, situată intra-alveolar, delimitată de coroană prin colet. Anatomic, este porțiunea din
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
convexă și coriver-geni . spre colet, mai lungă decât cea distală. Unghiul format de marginea mezială cu cea incizală este aproape drept; marginea distală este mai scurtă, mai convexă și mai puțin convergentă spre colet decât cea mezială; marginea incizală este extremitatea liberă, cu formă rectilinie ușor oblică dinspre incizal spre colet. Fața palatinală are uri contur asemănător feței vestibulare, dar cu dimensiuni mai mici. Relieful este\concav în treimea incizală și mijlocie, unde prezintă două creste marginale care se lărgesc spre
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mezial. Crestele esențiale de smalț ale cuspizilor sunt ușor convergente și mai aproape de marginea mezială, rezultând pante meziale cu dimensiuni mai reduse și mai abrupte decât pantele distale. Șanțurile intercuspidiene sunt: mezio-central, situat între cuspizii mezio-vestibular și mezio-palatinal, cu fiecare extremitate într-o fosă (mezială și centrală); vestibulo-central, situat între cuspizii mezio-vestibular și disto-vestibular. Are o extremitate la nivelul fosei centrale și se termină cu șanțul de pe fața vestibulară (în foseta vestibulară). Între cele două șanțuri (mezio-central și disto-vestibular) se face
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
pante meziale cu dimensiuni mai reduse și mai abrupte decât pantele distale. Șanțurile intercuspidiene sunt: mezio-central, situat între cuspizii mezio-vestibular și mezio-palatinal, cu fiecare extremitate într-o fosă (mezială și centrală); vestibulo-central, situat între cuspizii mezio-vestibular și disto-vestibular. Are o extremitate la nivelul fosei centrale și se termină cu șanțul de pe fața vestibulară (în foseta vestibulară). Între cele două șanțuri (mezio-central și disto-vestibular) se face un unghi de 95 grade. Al treilea șanț este disto-palatinal, situat între cuspidul mezio-palatinal și creasta
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ca cea mezială. Relieful feței ocluzale este deosebit de complex, fiind reprezentat de cinci cuspizi: trei vestibulari și doi orali, în ordinea mărimii: mezio-lingual, disto-lingual, mezio-vestibular, centro-vestibular și centro-vestibulo-distal. Acești cuspizi sunt separați de următoarele șanțuri intercuspidiene: - șanț intercuspidian mezio-distal, cu extremitățile în fosele meziale și distale, separă cuspizii vestibulari de cei linguali. Nu este rectiliniu, ci se formează din două segmente convexe: centro-lingual între cuspizii mezio-lingual și disto-lingual, cu extremitatea ocluzală într-o fosă secundară centrală situată în treimea mijlocie â
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]