5,981 matches
-
psiholog Wilhelm Wundt. Alături de studiile psihologice, pe care le face sub îndrumarea profesorului Wundt, frecventează și alte cursuri, dintre care cele de fizică, fiziologie, chimie, psihiatrie și matematică sunt cele pe care le frecventează regulat. De asemenea, frecventează cursul de filologie română, ținut de profesorul Gustav Weigand. Se căsătorește cu o nemțoaică, care refuză să-l însoțească în România. Ca atare, această căsnicie nereușită va fi desfăcută ulterior. În 1892, își adaugă numele de Motru la cel de Rădulescu. Un an
Constantin Rădulescu-Motru () [Corola-website/Science/299448_a_300777]
-
a produs Rusia după Alexandr Pușkin. s-a născut la St. Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane și ruse. La Universitatea din St. Petersburg, Blok a studiat dreptul fără succes, însă în 1906 și-a luat licența în filologie. Poetul rus a fost și dramaturg și eseist, dar și conducător al simboliștilor ruși de la început de secol. Mulți critici consideră că Blok este cel mai important poet după Pușkin. Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
verdictului Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității prin care care susține că Mona Muscă a făcut poliție politică, Muscă și-a anunțat demisia din Parlament și din Partidul Liberal Democrat. Mona Muscă a absolvit în anul 1972 Facultatea de Filologie la Universitatea din Timișoara. Între 1972 și 1976 este profesor de limba și literatura română la școala generală Gurba din județul Arad. Din 1975 și până în 1982 este asistent universitar la Universitatea Timișoara, iar din 1982 până în 1996 cercetător științific
Mona Muscă () [Corola-website/Science/298780_a_300109]
-
Soroca, azi raionul Florești) este un politician moldovean, care a îndeplinit funcția de președinte al Republicii Moldova între anii 1997-2001. s-a născut la 27 ianuarie 1940, în satul Rădulenii Vechi (azi raionul Florești). Și-a făcut studiile la Facultatea de Filologie și Istorie a Universității de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o în 1962. În anii 1962-1963 își satisface stagiul militar obligatoriu în armata sovietică. Totodată activează în cadrul Comsomolului. Este membru al Academiei de Științe Sociale din Federația Rusă
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
astăzi în județul Suceava. Numele său real este Vasile Andrucovici. Părinții săi, Teodor Andrucovici și Ecaterina (n. Păun), erau agricultori. Urmează școala elementară în satele Mușenița și Baineț (1949-1956), liceul la Siret (1956-1958) și la Rădăuți (1958-1960) și Facultatea de Filologie, secția franceză-română, a Universității din Iași (1960-1965). Devine profesor la Liceul „Ștefan cel Mare" din Suceava (1965-1967) și apoi asistent la Institutul Pedagogic din Suceava (1967-1974). În prelungirea activității sale literare, s-a consacrat practicii sapiențiale și cercetării procedeului filocalic
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298879_a_300208]
-
(n. 20 august 1957, Târgu Ocna) este un istoric al ideilor, eseist, traducător și editor român. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași. A fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS), membru al prezidiului "Internațional Committee of Historical Sciences". A fost profesor de istorie la Central European University (CEU), Budapesta, unde conducea Departamentul de Istorie și Pasts
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
Florin Manolescu. În prezent este conferențiar la Departamentul de Studii Literare din cadrul Universității din București. A fost redactor la revista „Vineri“, supliment cultural al revistei „Dilemă“. A absolvit în 1991 Facultatea de Litere a Universității din București. Este doctor în filologie al aceleiași universități din 2001. În perioada studenției a frecventat cenaclul „Junimea“ al Universității din București, condus de criticul Ovid S. Crohmălniceanu. A condus cenaclul "Clubul Literar" în cadrul aceleiași facultăți. A debutat în anul 1992 cu proza în volumul colectiv
Ion Manolescu (scriitor) () [Corola-website/Science/298916_a_300245]
-
volum de Editura Humanitas); cartea oferă cea mai completă imagine a gândirii politice și personale a Regelui, până azi. Este fiul Mariei (n. Răportaru) și al lui Gheorghe Sandu, constructor. După absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, face studii de filologie slavă la Iași (1959), terminate la București, în 1964. Devine redactor la Agerpres (1965-1966), apoi la Editura pentru literatură (1967-1969), la Editura Eminescu și la Cartea Românească, încă de la înființarea acesteia, în 1970. După 1989 este redactor-șef la Editura
Mircea Ciobanu () [Corola-website/Science/298914_a_300243]
-
S-a născut la Breslau, în Germania (astăzi Wroclaw, Polonia), într-o familie de evrei înstăriți. A început prin a studia dreptul la Universitatea din Berlin (1892), dar s-a reorientat către literatura și filozofie, urmând și cursuri de istorie, filologie și științe la universitățile din Leipzig, Heidelberg și München. Din 1896 a fost unul din studenții lui Herman Cohen la Universitatea din Marburg, la „școală neokantiana“ al carei exponent de seamă a devenit mai tarziu. În 1899 a obținut doctoratul
Ernst Cassirer () [Corola-website/Science/298954_a_300283]
-
cursurile liceale le-a făcut la Liceul „Ioan Slavici” (actualmente, Colegiul Național „Moise Nicoară”), între anii 1971 și 1975. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București în anul 1980. Din anul 2003 este doctor în filologie al Universității București cu teza " O cercetare asupra raporturilor dintre vizual și auditiv în poezia modernă". După absolvirea facultății a fost profesor de limba română la Liceul Industrial Nr. 1 din Arad, până în anul 1990. În anul 1990 devine redactor
Romulus Bucur () [Corola-website/Science/297756_a_299085]
-
profesor universitar de teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Brașov. A urmat liceul la Sighișoara al cărui Turn cu Ceas este omniprezent în romanul său "Pupa russa" de pildă, absolvind în 1969, apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. În timpul facultății frecventează cenaclul studențesc de proză "Junimea", condus de Ovid. S. Crohmălniceanu și în anii 1970-1973 înființează revista de perete și cenaclul " Noii", alături de colegii săi de generație Gheorghe Ene, Ioan Flora, Ioan Lăcustă, Mircea
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
În iunie-iulie 1962 termină studiile liceale și susține Examenul de maturitate (Diploma de maturitate nr. 32/1962, eliberată de Școala Medie „Gh. Barițiu” din Cluj). În decembrie se transferă de la Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj („Cererea aprobată de tov. Rector C. Daicoviciu...”). Cu numele Șandor I. Ioan este înmatriculat la secția Limba ți literatura română (numărul matricol: 2634). Spirit liber, fire ușor boemă, la vârsta iubirilor furtunoase și a prieteniilor sincere
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
neîndeplinirea sarcinilor de studiu”(Decizia nr. 9013 din 25.X.1963), dar este reprimit în anul universitar următor (1963/1964) tot „pe baza deciziei Rectoratului Universității nr. 4187 din 30 aprilie 1964”. În 1964 promovează anul I la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj și se transferă apoi la Universitatea din București. În documentele existente la Universitatea din Cluj se menționează: „Transferat la Facultatea De Filosofie a Universității din București, la 25.IX.1964”. Debutează editorial cu volurmil „Cum să
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
responsabilitate a scrisului. În 1972 apare, în traducere, „Cântarea Cântărilor“, la Editura Științifică și Enciclopedică din București, colecția „Biblioteca Orientalis”; traducere din limba ebraică, note și comentarii de Ioan Alexandru; studiu introductiv de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. În 1973 obține Doctoratul în Filologie cu teza „Patria la Pindar și Eminescu“, susținută la Universitatea din București; conducător științific: Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Îi apare volumul „Imnele Bucuriei“ la Editura Cartea Românească. Traduce și publică, la Editura „Univers“, „Odele pindarice“ - Olimpianice -; în românește de Ioan Alexandru; îngrijire
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Univers îi apare volumul II din „Ode“ de Pindar - Pythianice - în traducerea lui Ioan Alexandru. Sub egida Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale de la Universitatea din București publică „Gramatica limbii ebraice vechi“. Este menționat și titlul academic: Doctor în Filologie. Nu de puține ori amintește de „Rohia sfântă locul cel mai luminos pe lângă satul meu din această culme de lut dată de Domnul pentru trudă și mormânt.” Este hotărât să-și construiască o casă la Rohia, loc de reculegere și
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 - 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice. Unele denumiri toponimice întâlnite în acești munți ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaică de Buceci. Forma Buceci este identică cu a antroponimicului Bucșa sau că numirea ar fi o variantă a lui Bugeac ""un complex de mai multi mușchi care formează un covor verde si moale
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
Partidului Național Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activități anti-comuniste” de regimul stalinist de după 1945 și din această cauză Păunescu a trebuit să aștepte trei ani înainte de a se putea înscrie la facultate. Păunescu a studiat filologia la Universitatea din București. A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci de cărți, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeți români contemporani. Cărțile sale au fost editate într-
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
derivat din "viking". Cuvântul "chiovean" este deasemenea legat de varegii din Kiev, însemnând mai recent căruțaș, negustor Harta numelor românești indică o frecvență mare a acestui nume (Chioveanu) in judetele din apropierea Dunării (Brăila, Ialomița) fiind posibil denumirea locală dată varegilor Filologii A. Philippide și Eugen Lozovan consideră că in limba română, cuvântul "baranga" vine din mediul bizantin și se referă la varegi. Se dau și termeni derivați în toponimia românească: Baranga, Baranca, Bărangi și Barangești. Cuvântul Bărăgan este de asemenea un
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
a găsit repede drumul din prietenoasă bibliotecă a tatălui care a ocupat locul jucăriilor din copilărie. La vârsta de 15 ani, Giacomo cunoatea deja mai multe limbi și a citit aproape tot: limbile clasice, ebraică, limbi moderne, istorie, filosofie și filologie (precum științele naturii și astronomie). Profesorii care ar fi trebuit să-l pregătească pentru preoție și-au dat seama repede că nu au multe de-l învățat. În cei șapte ani care i-a urmat, Leopardi s-a aruncat într-
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
Huși, și a fost înmormântat lângă altarul Catedralei Episcopale. În prezent, o stradă din municipiul Bârlad poartă numele episcopului Iacov Antonovici. De asemenea, a publicat articole și dări de seama în revistele “"Biserica Ortodoxă Română"“, ”"Revista pentru istorie, arheologie și filologie"" (editată de Grigore Tocilescu), “"Făt Frumos"” din Bârlad, “"Miron Costin"” din Bârlad, “"Răzeșul"” din Bârlad ș.a. http://www.worldcat.org/identities/np-antonovici%20barladeanu,%20iacob/ http://viaf.org/viaf/89037779/#Antonovici, I.
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
a ridicat școala pe care o conducea la nivelul cerințelor vremii. A inițiat "Masa studenților" pentru elevii săraci, a încurajat excursiile școlare și practicarea sporturilor, construind chiar un patinoar în curtea școlii. A înființat muzeele de numismatică, de arheologie, de filologie, estetică și bibliotecile de clasă, a completat laboratoarele cu aparate noi de fizică. Între 1894-1915 a fost inspector șef al școlilor din Brașov. A inițiat editarea colecției “Biblioteca teatrală” la Brașov și a pus piatra de temelie a localului internatului
Virgil Onițiu () [Corola-website/Science/307085_a_308414]
-
revistei "Ethos" (1943 - 1946). Destituit din învățământul superior (1949), devine director de secție al Institutului de Istorie din București (1949 - 1950), apoi consilier științific al Institutului de Istorie al Academiei R. P. R., referent științific al Institutului de Istorie și Filologie al Academiei (Filiala Iași), între anii 1953 - 1956, coordonator științific al Dicționarului Enciclopedic Român (1956 - 1958). După pensia de merit (1959), lucrează la revizuirea operei sale, pentru o viitoare reeditare, până la dispariția sa din 21 aprilie 1971. În 1970 fusese
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
titular, la Catedra de limba și literatura română veche. Din 1946, va fi șeful Catedrei de limba română a Universității clujene. Director al Muzeului Limbii Române (1945), director adjunct al Institutului de Lingvistică al Academiei Române (1955), decan al Facultății de Filologie din Cluj. Concomitent, este angrenat în munca de cercetare din cadrul Muzeului Limbii Române, întemeiat și condus de Sextil Pușcariu, unde colaborează la elaborarea "Dicționarului limbii române". Participă la lucrările "Atlasului lingvistic român", partea a II-a, realizat de Emil Petrovici
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
Dicționarului limbii române". Participă la lucrările "Atlasului lingvistic român", partea a II-a, realizat de Emil Petrovici, prin conceperea unor chestionare și efectuarea anchetei dialectale la istroromâni. Preocupările sale științifice se vor axa, în principal, pe două direcții: onomastica și filologia.
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
fonetic în scrierea limbii române. Sub îndrumarea lui Ion Bianu s-a organizat primul Congres Național al Bibliotecarilor (București, 1924) și prima Asociație a Bibliotecarilor din România (la 15 sepembrie 1924), al cărui președinte a devenit. Ca principal reprezentant al filologiei românești, Ion Bianu s-a preocupat de reforma ortografiei limbii române, contribuind la ortografia aprobată de Academia Română în 1904. A elaborat numeroase studii despre literatura veche, a promovat cercetarea folclorului inițiind prima serie românească de publicații folclorice și etnografice. Domnul
Ioan Bianu () [Corola-website/Science/307111_a_308440]