6,757 matches
-
tipul modern, tinde să călătorească, să cunoască mai multe popoare și să vorbească mai multe limbi. De aceea, în vreme ce gînditorii antici își bazau opiniile despre limbă exclusiv pe fenomenele limbii proprii, reducînd chiar proble-ma originii limbii la interpretarea acestor fenomene, filozofii din epoca Renașterii și de mai tîrziu au recurs la unele observații bazate pe comparație, iar judecățile asupra limbilor au căpătat și ele aspecte deosebite. Astfel, în chestiunea vor-birii, s-au distins două aspecte, unul care privea vorbirea în general
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
refacerea unor aspecte ale latinei populare, care este limba-bază pentru idiomurile romanice, dar care, fiind un aspect vorbit al latinei, nu a fost consemnată în scris și, de aceea, nu poate fi cunoscută în mod direct, așa cum, prin opera poeților, filozofilor, istoricilor etc. romani, este cunoscut aspectul ei literar sau clasic. Se întîmplă apoi ca unele elemente lexicale din limbile romanice nici să nu aibă corespondente în latina literară, deși pare sigur că ele au existat în latina populară, și, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de către Martin Luther în anii 1520-1521. Procesul de unificare a limbii literare germane s-a desăvîrșit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cînd, prin influența marilor scriitori și filozofi clasici germani, limba germană și-a desăvîrșit normele generale. Totuși, anumite particularități dialectale se păstrează pînă astăzi în limba literară germană din diferite zone în care se folosește (de exemplu, în cazul germanei din Austria, din Eleveția și din Germania
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale secolului al XX-lea. Procesul de unificare a limbii germane literare s-a desăvîrșit abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a celui următor, cînd și-au desfășurat activitatea mari scriitori și filozofi germani (Lessing, Goethe, Schiller, Kant etc.), iar limba din centrul Germaniei a devenit modelul limbii culte. Pe de altă parte, ascensiunea politică și dezvoltarea culturii și științei germane în secolul al XIX-lea au dus la creșterea prestigiului limbii germane
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru construcția discursului într-o limbă, dar el are și particularitatea de a fi intens individualizat de la un autor la altul, și, în aceste condiții, traducerea implică și exigența de a reda, pe cît posibil, maniera de scriere specifică fiecărui filozof. Ca atare, așa cum stilul originalelor este diferit, tot diferit trebuie să fie și stilul traducerilor din opera lui Platon, Aristotel, Kant, Hegel sau Nietzsche. Fiind o construcție teoretică în cadrul căreia termenii primesc un conținut determinat de raporturile dintre ei și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Zicher preia, de pildă, de la Tucidide (Războiul peloponeziac, IV 104-107) reflecțiile cu privire la rolul istoricului-strateg în pierderea cetății Amphipolis în favoarea spartanilor (I, p. 100). Tot astfel, autorul român utilizează mai multe date din lucrarea lui Diogenes Laertios Despre viețile și doctrinele filozofilor : din secțiunea dedicată lui Socrate, el reține refuzul acestuia de a-l aresta la ordinul lui Critias pe Leon din Salamis (VIII 24), ca și numele acuzatorilor în proces și acuzațiile aduse (XVIII 39 - XIX 40) ; în timp ce din capitolul dedicat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dar promite să se prefacă bolnav în ziua respectivă (II, p. 117). Mefistofelicul interlocutor se mulțumește cu această făgăduială, nu fără a evidenția echivocul situației : Opera ta va fi ambiguă, ca și caracterul tău : prea poet, ca să fii într adevăr filozof, și prea legat de idei, pentru a putea fi poet cu adevărat (II, p. 118). Sfătuit de Gorgias, fiul lui Oreste are toate șansele să devină un ticălos desăvârșit și un maestru al represiunii împotriva oricărei forme de libertate. Mitul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să nu uităm că sunt încă cu mult mai numeroși acei care, fără să creeze ei înșiși cartea, o prețuiesc, o adoră și o caută veșnic cu nesaț. Am adunat în acest volum maxime, cugetări, reflecții, ale unor înțelepți și filozofi, savanți, pedagogi, moraliști, scriitori, critici literari și eseiști, din toate timpurile și de pe diferite meridiane ale lumii - cu gândul să ofer tinerilor, dar și vârstnicilor, publicului larg de cititori, o carte de înțelepciune. Ideea de a realiza o antologie de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
care a fost bibliotecar a întocmit un catalog al cărților bibliotecii, menționând că aceasta poseda peste 550 de tragedii și peste 1.500 de comedii ? - Că biblioteca adăpostea cele mai importante opere ale scriitorilor antici, printre care și ale marelui filozof al antichității, Aristotel ? - Că în anul 47 î.e.n., când Cezar cucerește orașul, biblioteca este arsă parțial, iar apoi distrusă în întregime de creștini și arabi ? - Cele mai vechi biblioteci de pe teritoriul țării noastre au fost înființate la Sibiu - prima, în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ai Iașului nostru pot reclădi principii temeinice de viață demnă și configurații așteptate. Omul sfințește locul. Intrând în marea Carte de cultură, aici se alătură cunoașterii, însuflețirii, respectului de sine, prețuirii valorii și misterul, miracolul, mirarea. Se spune că un filozof se plimba într-o pădure. Tot mergând și gândind el, îi atrage atenția o creangă de copac lipsită de orice podoabă. Se oprește și-i spune: Vorbește-mi despre Dumnezeu. Și atunci creanga pe loc înflorește. Dacă am vorbi puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
puncte de vedere. Și nu numai el. Șapte sunt principalele accepții ale termenului: cu sens biologic, sociologic, istoric, statistic, cultural, psihologic și economic. Generația tânără ar fi a 6-a cunoscută în istoria României moderne, după cele existente în viziunea filozofului și cărturarului Mircea Vulcănescu: generația premergătoare (apărută după revoluția lui Tudor Vladimirescu 1821); generația pașoptistă (care a organizat revoluția politică națională, între care N. Bălcescu, Ion Brătianu, Golescu, Kogălniceanu, Rosetti, Avram Iancu); generația junimistă (reprezentată de intelectuali ai vechii aristocrații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
chemări afective și în același timp memoria va reține până și detaliile, în aparență neînsemnate, topindu-le apoi în vasul magic al dragostei pentru urbe. Vom descoperi spații culturale nebănuite, fie și numai pentru că pe acolo au trecut pașii unui filozof, ai unui poet, cărturar, artist, savant... Într-o anume accepție, aceste locuri au găzduit cândva miezul unei gândiri, sclipirea unei idei care aveau să ducă la nu știm ce mare descoperire. Cum să nu căutăm și să nu iubim orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe care am dori-o adevărată, istoria aceea care se citește printre rânduri. Ipostazele cele mai elocvente ale istoriei ar putea fi cele care vin din viitor "de la efecte spre cauze", cum inspirat o afirmă ieșeanul Al. Zub, istoricul și filozoful de excepție al culturii. O asemenea viziune e mai mult decât reconfortantă, pentru că ne-am imagina perspectiva în durata timpului pe măsura dorinței și aspirației omului din actualitate. Din lecturile istoriei despre Iași ar rezulta că parcă tendința dominantă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
când amabilitatea, voioșia, ironia, când abilitatea de a camufla nemulțumiri, insatisfacții, sentimente ascunse, frustrări, de unde gesturi repezite, nereținute, bruscate. Cât de complicat poate fi omul, ce psihologie demnă de studiu. Până la urmă ochii, ochii îi trădează pe toți, fie poeți, filozofi, cărturari... Apoi mintea le vine din urmă, nu cea de pe urmă, apoi fața le este oglindă fidelă pentru cei care se uită în ea cu maximă atenție. Despre Academia de la Pavilion s-a scris destul de mult și cu bunăvoință, ecourile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și cântecul ca niște ecouri din abisul mitologiei bătrânilor arbori. Un vânt ușor ca de șoaptă recheamă din nou oamenii în pajiștile cu oglinzi de argint dintre cortegiile luminilor umbroase ale ramurilor de copaci imperiali. DIALOG LA EDITURA "JUNIMEA" Vorba filozofului, purtăm pecetea spațiului intim și de suflet. Oriunde ne-am duce, orice am face, ne întoarcem la locul de unde am plecat, suntem împreună cu lucrurile și gândurile noastre. Spațiul apropiat nouă este mai ales cel al întâlnirilor culturale, așa cum s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
însoțește atunci când ne pierdem sau numai cu senzația că ne rătăcim tot căutând imagini sau metafore despre ceea ce vedem. Pretindem că avem simțul orientării, că nu ne scapă nimic din ceea ce știam, intrând astfel într-un fel de orgoliu derizoriu. Filozoful spune că în om totul este drum pierdut și că orice drum este de fapt regăsirea arhetipului în labirint. Ne putem rătăci în labirintul Cetății și pe viu dar mai ales visând, fără a încerca să ne eliberăm de una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sistem complet de cunoștințe. Ia drumul Lwowului medieval, apoi al Vienei și Romei unde putea să obțină o întinsă cultură umanistă și o bogată pregătire științifică. Cel care avea să devină un "Heliade al Moldovei", un spirit renascentist inginer, arhitect, filozof, pictor, poet, profesor, diplomat, tipograf, publicist, dramaturg, prozator, poliglot a asimilat noțiuni trainice de matematică și astronomie la cursurile celebrului savant Burg (Viena), literatura, arheologia, pictura i-au fost domeniile cărora s-a dedicat cu o voință demnă de invidiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dintre noi pasiunea, fascinația, atracția pentru sensibil și afectiv este o cale de a ne însenina viața și încă una, la urma urmei, de a ne îndepărta de conflictele dintre întâmplare și haos, dintre haos și ordine, cum ar spune filozoful. Totul e să intri în acea ordine ineluctabilă, determinată de legile tainice ale frumosului, ale rațiunii, ale armoniei. Privirile mi-au căzut pe o inițiativă a unor florărese exprimată natural și grafic într-o stație de tramvai din piața cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să se împace cu ideea sfârșitului. Încă un motiv de a lăsa în urmă măcar niște amintiri, amintirile unui Bibliopolis care, cu îngăduință, se pot alătura celor multe evocate până acum. Dar iată povestioara orientală preluată dintr-un text-comentariu al filozofului Anton Adămuț asupra cărții Jurnalul unei biblioteci: Șahul Persiei e scăpat dintr-un pericol de moarte de unul dintre umilii săi supuși. Monarhul cheamă pe salvatorul său, îi dă slujba de grădinar pe lângă palat și îi promite să îi îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
că până și Borges a tratat-o ca atare. Nereușita face parte din viață, este un fel de reflex filozofic al realității, ca și îndoiala. La urma urmei, de ce aș fi nefericit, din moment ce pot muri în orice clipă?", se întreabă filozoful. 68 Suntem fire de iarbă într-un sol împietrit de tăcere. Și într-un timp neiertător al cărui surâs înșeală dulce și pervers. Să înțelegem în sfârșit că toate trec, până și entuziasmul însoțitor de-o viață, ca-ntr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
codrii, colinele, florile. Universul acesta este spațiul virtualităților și al recuperării sensului uitat al începutului. Natura armonizează până și antinomiile și ne fixează ființa într-o continuă inițiere. 70 Problema ființei la Aristotel? Ideea aceasta a intrat în meditația atâtor filozofi, de la cei antici până la cei de azi. Numai că mai toți au plecat de la gândirea aristotelică prin incursiunile ei în metafizică și ontologie. Cineva spunea: pentru ca Aristotel să ni se dezvăluie cu adevărat este suficient să lăsăm să vorbească textele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cauza existenței? Iubirea de ființă. Dar cauza iubirii? Dorința. Și aceea a dorinței? Senzația. Dar cauza senzației? Contactul. Dar a contactului? Simțul. Și cauza simțurilor? Existența individuală. Dar cauza acesteia? Conștiința. Și tot așa, lanțul cauzelor poate ajunge, în opinia filozofului, la acea limită ce presupune vecinătatea Nirvanei. Or, acolo se află mântuirea, locul ultimei salvări. Vrem să aprofundăm Nirvana? Să cunoaștem filozofia indiană și pe cei mai înțelepți cunoscători ai ei Mircea Eliade și Sergiu Al-George. 81 E bine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acea expresie culturală lucrului pe care îl înfăptuim la un moment dat, în condițiile în care păcatul capital al individului tinde să se generalizeze, să devină un păcat la nivel de nație. Cogito, ergo sum și ce bine gândea un filozof român când afirma: se pare că păcatul nostru capital (al românilor n.n.) este inconsistența ideilor, friabilitatea credințelor, spiritul de îndoială care pot deveni o plagă națională, doar granitul și vraja credințelor ne mai pot fi de ajutor. Adică, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
măcar una din aceste limbi e un barbar; unul la propriu: se bâlbâie." Eu, unul, mă cam bâlbâi... Dumneavoastră? Nu sunt un admirator al lui C. Noica, dar în chestiunea pusă de dv. mă aflu în deplin acord cu acest filozof. Ba mai mult, cred că pe lângă matematici și greacă mai sunt necesare latina, germana și un minimum de educație religioasă. În ce mă privește, norocul m-a ajutat să am parte câte puțin din toate acestea. Nu mă bâlbâi. Ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Dar mai ales am deprins libertatea. Și tot atunci ați tradus și ați publicat teza de doctorat a lui Nae Ionescu. Ați afirmat undeva că "nimeni nu poate filozofa fără să-i fi studiat pe Kant, Hegel, Fichte". De ce? Ceilalți filozofi (dintre cei mari, evident) sunt mai puțin importanți? Teza de doctorat a lui Nae Ionescu, deși scurtă ca număr de pagini, mi-a solicitat un efort serios, din cauza terminologiei speciale a domeniului (logica matematică). M-am angajat voluntar la această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]