6,379 matches
-
vreme, preț de cât ai răsuci o țigară, din nou, urletul se auzi mai limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul, de astă dată cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor chiar și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut, chiar cu Anton alături, gâtul uscat i se zbătu în sugrumare, se și vedea devorat. Pădurea se căsca în față tot mai mare... Pădurarul, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înfricoșează. În neclintirea lui, Suru numai cu ochii de un albastru-cenușiu cu luciri stranii, îți urmărește mișcările și îți cântărește intențiile. Te urmărește, fără să clipească, parcă ți-ar desluși vorbele de pe buze... Văzându-l de-aproape, te trec toți fiorii... îngheți... - Cu animalele trebuie să știi să te înțelegi! ...zise deodată bătrânul, ca după o lungă chibzuință, desprinzându-și privirile de pe focul din sobă. Mulți nu știu că animalele, sălbăticiunile chiar, văd în om un prieten în care pot avea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i înfipse colții adânc în ceafă, care printr-un pufăit furios se transformă în geamăt, iar când vertebrele cefei pârâiră.. motanul începu a se stinge încet. Râsul slăbește strânsoarea și trupul frumosului animal se destinde, blana îi străbătută de un fior, apoi rămâne nemișcat. Fără să-și ia ochii de la cel ce zăcea, râsul îi urmărește calm agonia. Dar, ura împotriva dușmanului său viclean, dintr-o spiță, înrudită cu el, care îndrăznise să-i calce teritoriul, încă nu se potolise. Lupta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mușchi. Avea chipul întunecos, ochii încruntați, fața lată, puternică, bărbia despărțită în două felii și fruntea îngustă... Era cel mai strașnic flăcău din sat. O cruce de voinic, înalt, spătos, isteț și harnic cât patru... Abia lăsat la vatră, dădea fiori fetelor, chiar și nevestelor vădane, cele tinere mai ales. Când Lisandru le juca, aprindea jarul în ele... Le săltau sânii slobozi în bluzele de ațâcă, înflorate, cu ochii aprinși de pofte. „Oare, pi cari‟o ie..?!“, se întrebau ele, dându
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o minune care aluneca pe gât mai ușor ca untdelemnul. Împinse încet păhărelul mai la o parte, duse la gură clondirul, și dădu pe gât mai bine de jumătate... apoi, trânti sticla de tejghea de se făcu țăndări. Ca un fior trecu prin toți cei înghesuiți în crâșmă, la acel ceas de Duminică și de Sfânta Maria Mare. În crâșmă se făcu o tăcere deasă, s-o tai cu cuțitul. Ochi întrebători s-au țesut de la unul la altul... toți tăceau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
colegii ei mergeau vreodată acasă. Etajul cu serviciile de brokeraj era deja ca un furnicar. Ursul și Îndesatul urlau unul la celălalt (lucru care se întâmpla des), iar Jasmine Becker împărțea cafea și gogoși dealerilor. Pe Nieve o trecu un fior văzându-l pe Urs luând o îmbucătură din gogoașă, o sorbitură din cafea, țipând la Îndesat și răspunzând la telefon, toate în același timp. Amândoi erau anacronici într-un mediu de afaceri modern, își zise în timp ce intra în biroul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să afle. Bine, asta nu ar confirma nimic, pentru că dacă nu era acolo, putea la fel de bine să fie în buzunarul pantalonilor, dar nu putea să urce scările fără să verifice întâi. Pipăi la repezeală buzunarele gecii. Erau goale. Simți un fior de dezamăgire amară cuprinzând-o. Și apoi îi trecu prin minte să vadă în buzunarul interior. Își strecură degetele în el și atinse ceva micuț și pătrat. Tremurând, scoase obiectul. Era o cutiuță roșie. Oare să îndrăznească să o deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
venise odată cu invitația, avea să fie o reuniune informală a oaspeților de peste graniță și a câtorva prieteni vechi. Darcey nu prea își dădea bine seama cine erau prietenii vechi - colegi de școală sau facultate, probabil -, dar ideea aceasta îi dădea fiori pe șira spinării. Tot ce trebuie să fac este să mă retrag, își spuse. Nu-i mare lucru. Dar știa că n-o să fie în stare. Ce catastrofă! exclamă Amelie atunci când Darcey încercă să le explice totul. Ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve dădu încet din cap. De fapt, ei îi cam plăcea să se streseze. Și el știa asta. Și de ce n-ar vrea să se streseze și acum? De ce ar sugera așa o prostie, să contramandeze totul? O cuprinse un fior și își sprijini din nou capul de umărul lui. Însă tot era stresată. Capitolul 22tc " Capitolul 22" Î n weekendul dinainte de prima ei plecare la Singapore, Darcey intră în panică pe motiv de garderobă și dedică o întreagă după-amiază cumpărăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
însă tot își făcea griji. Așa că nu avea de gând să țipe ca răspuns la un posibil zgomot până nu își dădea seama exact ce era. —Darcey! Era numele ei. Iar vocea era a Annei Sweeney, de la distanță. Simți un fior de ușurare cuprinzând-o. —Anna! Sunt aici. —Darcey! —Aici! urlă cât o ținură plămânii. În lift. —Stai așa. Glasul tăcu, apoi o auzi pe Anna strigând-o din nou, dar de data asta se auzea mult mai de aproape. —Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
țeapănă, zâmbi Anna. Și lui la fel. Apoi privind-o pe Darcey drept în ochi: Am avut dreptate în legătură cu el. E foarte dulce. —Știu, spuse ea. Asta m-a fermecat și pe mine la început. O trecu din nou un fior. Și nu era foarte sigură dacă retrăia spaima de a rămâne blocată singură în lift sau dacă își amintise dintr-odată strânsoarea brațelor lui Neil de după aceea. Capitolul 23tc " Capitolul 23" L a aceeași oră la care Darcey era salvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sec amintindu-și de ultima ei experiență într-un lift. Cu toate că se întâmplase doar cu douăzeci și patru de ore în urmă, ai fi zis că trecuse o viață; totuși, gândul de a intra din nou într-un lift îi dădu un fior. Din fericire, acesta avea pereți de sticlă, iar Darcey era încrezătoare că și dacă rămânea blocată în el, măcar ar fi putut să vadă ce se petrecea afară. Se consolă cu gândul acesta până când ajunseră la etajul douăzeci și putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Sau poate din cauză că se afla pe treptele unui hotel de cinci stele întrebându-se dacă avea să fie în stare să se ridice și să ajungă înapoi la salonul de masaj. Începea să i se facă frig. O trecu un fior și își lipi halatul mai bine de corp. Apoi își zise că nu putea rămâne acolo, pentru că nimeni nu o lua pe scări și ar fi așteptat o groază până să apară cineva. Pur și simplu trebuia să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
camere pe care Nieve și Lorelei le văzuseră cu o zi în urmă; dintr-odată, ideea nunții îi apăru lui Aidan de un milion de ori mai reală și mai iminentă decât până atunci. Fără să vrea, îl străbătu un fior. —Ți-e frig? întrebă Stephen. Aidan clătină din cap. — Dar e un pic mohorât aici. Nunta o să fie afară. Se pare că va exista un umbrar. Se apropie de bibliotecă. Mostrele pe care Lorelei i le arătase lui Nieve erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe la douăzeci de ani - de fapt i se păruse de-a dreptul frumoasă când o văzuse stând acolo, cu părul auriu scăldat în lumină, cu ochii sclipind de un albastru viu și un chip uluitor. Fusese mirat să simtă un fior puternic străbătându-l atunci când își dăduse seama că se afla în fața unei femei splendide. Ce naiba, își spuse, doar văzuse sute de femei mult mai frumoase, cu păr bălai și ochi albaștri în California! Era imun la blonde cu ochii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Și? — Și până la urmă nu am fost în stare să îi spun. Darcey zâmbi. Așa că în final tot ești o sentimentală. —Fără să vreau. Și de atunci s-a purtat atât de frumos, încât de câte ori mă gândesc, mă ia cu fiori pe șira spinării. N-ai să-i spui, nu-i așa? Sigur că nu, zise Darcey. Și oricum, acum că te-ai întors și totul se rezolvă, nu e nevoie să mai vorbesc cu el, indiferent despre ce. E logodnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
O mângâie, o sărută Tandru, la-nceput pe gură, Dar, dorind altă figură, Își alese-o nouă rută! VINE, VINE, ...PRIMĂVARA Noaptea, dimineața, seara, Vine iute precum glonțul, (Când mulți dintre noi dau colțul) Moartea! Vine...primăvara! PORCII CARE DAU...FIORI Porci uciși și vânători, Tronează-n fotografii; Porcii care dau...fiori, Nu sunt cei uciși! Cei...vii! RECLAMĂ ,,Burtă goală, pungă plină, Vin avem, mici și sarmale” Când ești cu-amândouă goale, Numai statul e de vină!? IRASCIBILUL Acest om
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
altă figură, Își alese-o nouă rută! VINE, VINE, ...PRIMĂVARA Noaptea, dimineața, seara, Vine iute precum glonțul, (Când mulți dintre noi dau colțul) Moartea! Vine...primăvara! PORCII CARE DAU...FIORI Porci uciși și vânători, Tronează-n fotografii; Porcii care dau...fiori, Nu sunt cei uciși! Cei...vii! RECLAMĂ ,,Burtă goală, pungă plină, Vin avem, mici și sarmale” Când ești cu-amândouă goale, Numai statul e de vină!? IRASCIBILUL Acest om, cu față sumbră, E clonțos sau...irascibil? Ieri s-a supărat
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
a condus printr-un labirint, ca ăla din Creta, de coridoare pavate cu gresie Îngălbenită și apoi Într-o curte mică, pavată, În centrul căreia se Înălța ghilotina. Este un obiect Înfricoșător la vedere și Întotdeauna mă face să simt fiori reci pe șira spinării când o văd din nou. De când venise Partidul la putere, ghilotina avusese parte de ceva acțiune și chiar și În acel moment era testată, fără Îndoială În așteptarea celor câteva execuții care erau afișate pe poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ghimpe. Ți-ai asumat un risc frumușel stând de vorbă cu mine. Și nu ai fi avut multe de câștigat la pariul ăsta. Dar cel puțin pleci cu banii de miză Înapoi, rânji el la mine. — Ei, de data asta, fiorii jocului erau tot ce Îmi doream. Gangsterului i se păru amuzantă chestia asta: — Nu va mai fi altă ocazie, poți să fii sigur de asta. M-am pregătit să plec, dar m-am trezit că mă prinde de mână. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
149 tunel până am ajuns iar pe podeaua înnegrită și putredă. Miriade de fire de praf se-nvîrteau în aerul brun-stacojiu, antrenând mirosuri dezgustătoare. Am ieșit de sub marea cupolă pe ușa dată de perete și, cu capu-n pământ, străbătut de fiori, am coborât încet scara îngustă, spiralată. M-am văzut în geamurile rotunde, copil mic, cu ochii întinși pe jumătate de față, apoi băiețel cu breton și cu obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a spus a doua zi dimineață după? Nu! Mi-a spus că făcusem dragoste ca și cum m-aș fi închinat într-o biserică, Zâmbește iute, Iartă-mă, n-ar fi trebuit să apun asta, Ba da! urlă toată ființa mea și fiori netrebnici îmi umblă, Mi-e dor de femeie, Daniel! Sunt un nemernic, cum te murdăresc pe tine cu dorințele mele! și glasul lui tot mai scăzut, eu încordându-mi auzul să nu-mi scape nimic din mărturisirile lui, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
legile perspectivei, fără ostentație însă, meșterul îmi spune că perspectiva nu e indicată la pictura religioasă, dar un început de perspectivă mai scapă ochiului și creează o viziune plăcută, culorile sunt tari, vii, de nicăieri nu mă izbește însă nici un fior metafizic, Să vezi că a venit într-o zi preoteasa, povestește meșterul, și-ncepe să se amuze împreună cu ceilalți meșteri, eu aștept nerăbdător povestea, a venit cu fundu’ ei mare că abia dacă a intrat pe ușa bisericii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îndoit între filele cărții, Eu cui am să le las?! mâhnit meștetrul Luca, Lui Janos! încerc eu, Pe Janos îl țin lângă mine pentru că e un bun ajutor, face treabă bună, are simțul culorilor, execută bine orice, dar îi lipsește fiorul pictorilor de biserici, și-apoi nici nu-i ortodox, e catolic! Știe într-adevăr meserie, mi-ar plăcea însă să găsesc un tânăr, așa ca tine, pe care să-l învăț, să-l îndemn, să-i dau tot ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]