9,441 matches
-
patologice, sunt sortite descompunerii. (3, 25, 35). Comparând proteinele care trebuie eliminate cu arborii unei păduri, ubiquitina ne apare asemeni toporului cu sigiliu, cu care pădurarul marchează pomii care urmează să fie tăiați. Pentru cercetările privind ubiquitina și rolul ei fiziologic, cei trei cercetători au fost distinși, în 2004, cu premiul Nobel pentru chimie. B. Proteasomii sunt organite celulare individualizate în 1980, prezente atât în nucleu cât și în citoplasmă, al căror rol este: a) de a recunoaște biochimic proteinele marcate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
prin cristalografie cu raze X (16), dar abia în anul 2006 a fost posibil să se reprezinte schematic structura proteasomilor și să se înțeleagă rolul pe care aceste „micromalaxoare chimice“ îl vor juca în dezasamblarea marilor molecule de proteine dezafectate fiziologic (D. nandi). Subcomponentele proteasomului sunt definite prin coeficientul lor de sedimentare moleculară de aprox. 2000 kilodaltoni (K Da). El conține o particulă miez de 20S și două capete reglatorii de 19S. Așa cum se observă din fig. 4-13, proteasomii sunt formați
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de stocare pentru particule reglatorii (există și un proces aparte, de reglare a funcționării proteasomului), altele care blochează accesul „necomandat“ (anarhic) al proteinelor „condamnate“ în interiorul cavității etc. În 2007 au fost diferențiate, în cadrul familiei de subcomponente beta, unități cu roluri fiziologice diferite: particule beta chimiotripsin-like tripsin-like: peptidil-glutamil-peptid-hidrolizante ș.a. Proteasomii pot exprima și valențe de răspuns față de diverși stimuli din ambient. Astfel, ca răspuns la semnale pro-inflamatorii, ca de pildă față de citokine, apar proteasomi „înarmați“ cu alte specificități de substrat, ca de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în cursul desfășurării apoptozei, factorii de supraviețuire, căile și efectorii menținerii viului vor fi absenți sau inactivați prin dezasamblare. O privire asupra desfășurării dinamicii apoptotice se întinde de la inițierea sa și până la dezasamblarea în proteasomi a proteinelor ieșite din uzul fiziologic al momentului și ulterior reciclarea cărămizilor cu polipeptide scurte sau aminoacizi, de data aceasta utile reconstrucției tisulare. Deosebim în această dinamică câteva etape, fiecare cu specificul său substanțial și energetic. Cercetările din ultimii 15 ani s-au referit așadar la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de același aparat genic celular. Unele dintre cele mai active enzime de demolare fac parte din marea familie a endonucleazelor. Evenimentele concrete care se petrec în faza de execuție, sunt comentate în subcapitolul 4.3.5.2. Digestia proteinelor perimată fiziologic în proteasomi. C. etapa De eLiMinaRe și LiCHiDaRe a StRuCtuRiLoR CeLuLaRe, mai întâi fagocitarea de către macrofage a resturilor celulare, apoi dezasamblarea amănunțită a diferitelor componente proteinice în complexele de aminoacizi din care erau formate (în proteasomi). În același timp, sunt
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
concomitent cu procesul demolator de structuri al cascadei caspazice (a se vedea 4.3.5.2. Cascada caspazică). Acestea sunt: e1, e2 și e3. Fiecare dintre cele trei enzime joacă un rol specific în procesul de ubiquitinare al proteinelor uzate fiziologic. e1 este o enzimă activatoare care efectuează primul pas dinamic: carboxilarea terminală a ubiquitinei (activarea ei). e2, ubiquitina activată de E1 va fi transferată de enzima E2 pe un „grup sulfură“. e3, care aparține ligazelor, transferă la rândul ei ubiquitina
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu apoptosomii, activând procaspazele 3, 7 și 9, care devin caspazele 3, 7 și 9, adevărații „călăi“ ai structurilor celulare (ICAD, vitamine, actine, lamine ș. a.). Pe parcursul acestui proces distructiv, inhibitorii apoptozei sunt blocați. 4.3.5.3. Digestia proteinelor perimate fiziologic în proteasomi Moleculele de proteină rezultate din demolarea laminelor nucleare și a altor structuri din celulele sinucigașe marcate cu ubiquitină, sunt duse în regiunile bogate în proteasomi. Pentru ca aparatul proteasomal să poată prelua respectivele proteine, e nevoie ca el să
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
v-Src din genomul RSV. Ce căuta această oncogenă în aparatul genic al celulelor normale, neinfectate? „Cum“ și mai ales „de când“ stătea ea ascunsă acolo? De vreme ce această oncogenă avea o existență reală și ubicvitară, se punea, de asemenea, întrebarea: ce rol fiziologic ar putea avea o oncogenă echivalentă cu gena virală v-Src în economia celulelor de embrion de găină care nu avuseseră nici un fel de contact cu virusul Rous? Toate aceste tulburătoare întrebări își așteptau răspunsul care trebuia, desigur, să fie circumscris
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dezvoltării tuturor tipurilor de cancer. Așa cum ne atrage atenția Aurel Ardeleanu și colab., „este incorect să se vorbească despre gene ale cancerului“,18 deoarece în perioada de dinaintea descoperirii protooncogenelor nu putea să fie sesizată metamorfoza protooncogene (non agresive, cu rol fiziologic) către oncogenele transformante (cancerigene), evident, sub influența unor factori modificatori ai calității sau cantității lanțului de nucleotide care formează protooncogena. Faptul că protooncogenele sunt înalt conservate (aceleași se găsesc atât la viețuitoare inferioare - prokariote, cât și la animale cu o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
aceste oncogene RAS, în sensul că activarea lor dispro porțională, ca urmare a unor eveni mente mutaționale, poate canceriza celula gazdă. 4. Tirozinproteinkinaze intracelulare, care au rolul de a fosforila „ținta proteinică“ la nivelul tirozinei. Numeroase oncogene au acest rol fiziologic. Respec tivele tirozinproteinkinaze sunt prezente de obicei submem branar, dar se pot găsi și în citosol. Participă la reacții de fosforilare în cascadă. 5. Proteinkinazele citosolice solubile, care acționează asupra reziduurilor serină și treonină. 6. Proteinele nucleare (cu viață foarte
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
branar, dar se pot găsi și în citosol. Participă la reacții de fosforilare în cascadă. 5. Proteinkinazele citosolice solubile, care acționează asupra reziduurilor serină și treonină. 6. Proteinele nucleare (cu viață foarte scurtă), sunt produsul unor oncogene al căror rol fiziologic este reglajul transcripțional. Printre aceste proteine se află și receptorii hormonali. 7. Proteine implicate în dinamica ciclului celular precum ciclinele și kinazele care le activează, respectiv CDK. 8. Proteine care participă la inhibarea procesului apoptotic, ca de exemplu proteina Bcl-2
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și a genelor care le codifică de la diferitele specii de viețuitoare este departe de a fi terminată. Ne așteptăm ca acest catalog să sporească cu cel puțin câteva sute de asemenea gene și miARN-uri derivate. 5.3.3. Rolul fiziologic al miARn Așa cum s-a afirmat mai înainte, miARN este un reglator post-transcripțional. El interferează mesajul dus de ARN-ul mesager și îl poate modifica sau anula, făcând ca gena care a elaborat (codificat) acel mesaj, să apară drept „silențioasă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
un timp îndelungat (de luni și chiar ani), amploarea rezultatului carcinogen depinzând de concentrația sa în țesutul-țintă. Promoția este un stadiu reversibil. După ce agentul promotor dispare, se produce de obicei o regresie a proliferărilor celulare, apoptoza reintrând în atribuțiile sale fiziologice. De reținut că unii promotori sunt specifici pentru un anumit țesut, în timp ce alții pot fi pluriactivi. C. PROGRESIA, ultimul stadiu al carcinogenezei, se caracterizează prin dobândirea și metastazarea unui anumit fenotip celular neoplazic. Abia în această etapă se poate vorbi
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
exprimate de celule neoplazice. Ehrlich afirma în 1909 că: a) în organismul sănătos se nasc în fiecare moment clone de celule neoplazice; b) acestea sunt însă sesizate de sistemul imun vigilent, care le neutralizează prin distrugere și eliminare din circuitul fiziologic. Respectivele afirmații au persistat aproape o jumătate de secol în mintea multora dintre specialiști dar, neexistând argumente, ele au fost taxate drept simple ipoteze. Abia în 1975, Frank Macferlane Burnet și Lewis Thomas, autorii teoriei selecției clonale, au „repus pe
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celule limfoide activ proliferative EBV-infectate cresc adesea dramatic, conducând la limfoame virus-induse. În consecință, în cazurile de SIDA, eliminarea celulelor virus-infectate, mai degrabă decât virusul însuși, pare să fie defectivă. Tentativele de imunoterapie nespecifică cu BCG, Corynebacterium parvum, limfokine, mediatori fiziologici ai sistemului imunitar (IL2, IL4, IFN ș.a.), care au reușit să întârzie dincolo de limitele cunoscute statistic apariția metastazelor, sau chiar le-au făcut să regreseze pentru un timp, constituie de asemenea un argument pentru ideea existenței unei vigilențe imune în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
activitate se cuplează cu anumiți receptori de pe suprafața limfocitului Th, co-stimulează nașterea de noi generații de limfocite Th. (R. Coico și colab., 2003). Aceasta, numai atunci când proteina B7 este fabricată și exprimată pe suprafața celulei prezentatoare de antigen în cantități fiziologice, homeostatice. În cazuri de exces, se ajunge, dimpotrivă, la o blocare a limfo citelor Th și la o prăbușire a eficienței răspunsului imun (caz de dorit în bolile autoimune, dar în niciun caz în cele infecțioase, inclusiv în neoplaziile cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
unor neoplazii ce reușesc să înșele apărarea imună. În mare, aceste premize favorabile progresiei tumorale sunt: a) izolarea cu sechestrarea antigenelor tumorale; b) rata rapidă de multiplicare și imunoselecția tumorală. 7.5.1.1. Izolarea - antigene sechestrate Izolarea prin bariere fiziologice a unor țesuturi de restul „economiei“ organismului a fost descrisă în embriogeneză și reprezintă una din explicațiile avansate în cursul discuțiilor despre mecanismele toleranței imune față de self și a nontoleranței față de antigenele încapsulate (lichid tiroidian, cristalin etc.). În cazul de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
tip mutațional; c) promovarea apoptozei; d) proteina nucleară codificată de gena P53 modulează transcripția unui număr de gene care se leagă de secvențe ADN specifice și de alți factori celulari cum ar fi MDM2, TBP și WT-1. Toate aceste procese fiziologice proprii sunt profund tulburate de legarea proteinei virale HB X de capătul C-terminal al proteinei p53 din celula hepatică agresată. Este dereglat consensul obligatoriu al ADN-ului și funcția de transcripție transactivatoare. Legarea are loc în citoplasmă blocând intrarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
al celulei adresat agresorului viral. Virusul sarcomului Kaposi este însă capabil să codifice omologi ai factorilor irfs celulari (indicativ cirfs, c de la cellular). Acești analogi virali virfs (v de la virus) se interpun în lanțul de reacții chimice care, în mod fiziologic, duc la producția interferonilor. Produșii orfK9/virf-1, orfK11/virf1 și orfK10.5 sunt doar trei dintre omologii codificați de virusul Kaposi care împiedică sinuciderea celulelor compromise de infecția cu acest virus, blocând acțiunea interferonilor și inactivând reglatorul proteinic al ciclului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
endothelial growth factor) și numărul receptorilor kinazici ai acestui factor de creștere endotelială. orfK2/v-il-6 este omologul viral al interleukinei 6 umane (c-Il-6) care în mod normal este prezentă în limfocite, macrofage și celulele endoteliilor vasculare. C-Il-6 joacă un rol fiziologic important: intervine în procesul de maturare al limfocitelor B în plasmocite. Folosind aceiași receptori, v-Il-6 (virală) induce o rapidă creștere a mugurilor vasculari care, dezvoltându-se în vase de neoformație, hrănesc și oxigenează țesuturile tumorale. Aceste proteine care stimulează neogeneza
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
biopsice și în culturile celulare de B * Bel-2 este o proteină care inhibă exercitarea proceselor apoptotice favorizând oncogeneza. ** A20 este un factor de necroză tumorală care blochează moartea celulelor acționând asupra proteinei 53 (p53). Se știe că, în mod normal, fiziologic, p53 mediază apoptoza, fapt ce duce la eliminarea celulelor inutile economiei organismului ori anormale, cum sunt cele canceroase. Inhibând acțiunea p53, factorul A20 contribuie la persistența (imortalizarea) celulelor neoplazice. Este vorba de doi ARN cu moleculă mică, nepoliadenilați (necodanți) situați
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
le oferă nemurirea (de fapt, un important avantaj selectiv). Transferul prin translocație al oncogenei MYC de pe cromozomul 8 normal pe cromozomul 14 normal, schimbă statutul funcțional al oncogenei MYC. Astfel, dacă atunci când era conținută în cromozomul 8 normal, MYC funcționa fiziologic un timp foarte scurt ca normal al debutului multiplicării și numai în „fereastra foarte strâmtă“ dintre fazele G0 și G1 ale ciclului celular, în noua poziție pe care o ocupă după translocația în cromozomul 14, aceeași oncogenă MYC funcționează fără
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
hidrografie etc.ă, elementul omenesc se simte zdruncinat în toată ființa lui. Și cu cât diferența între elementele fizice ale celor două regiuni de viață - unde a trăit și unde urmează să trăiască - este mai mare, cu atât și dezechilibrul fiziologic și psihic chiar este mai accentuat. Ca rezultat, la om ca și la plante și animale, s-a observat că nu toți indivizii pot să se adapteze în urma unei strămutări. Unii dintre acești indivizi, cei mai inapți, mor în primele
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
acești indivizi, cei mai inapți, mor în primele luni după schimbarea mediului fizic; alții se ofilesc pe îndelete și caută să se retragă cât mai repede posibil în regiunea de unde au venit; puțini, în sfârșit, după o perioadă de crize fiziologice și psihice reușesc să se simtă în noile ținuturi ca într-o a doua lor patrie. Pentru a concretiza afirmațiile de mai sus, prezentăm în rândurile de față un caz recent de colonizare voită a unui grup de locuitori dintr-
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
de groază prezintă imagini terifiante ale unei vieți scăpate de sub control și manipulează teama individului de boală, de decădere fizică și de moarte. O secvență remarcabilă din film prezintă în mod alegoric o versiune contemporană a spaimei universale de mutații fiziologice: teama de cancer într-o epocă în care unul din patru oameni cad pradă acestei boli și unul din cinci va muri din cauza ei. Multe dintre filmele de groază contemporane speculează tocmai această teamă, prezentînd corpuri care se degradează rapid
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]