6,098 matches
-
împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul, care a decis să îi respingă pe arabi și a izbutit în tentativa de a recupera portul orașului Taranto de la aceștia. În 880, două armate bizantine, conduse de generalii Procopius și Leon Apostyppes, alături de o flotă comandată de amiralul Nasar, au cucerit definitiv Taranto de la arabi, punând capăt unei perioade de 40 de ani de dominație musulmană. Printre primele măsuri luate de guvernatorul bizantin Apostyppes a fost luarea în sclavie și deportarea locuitorilor care, inițial fiind
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Benevento, în 836. După ce Sicard a angajat la rândul său mercenari musulmani, obiceiul s-a încetățenit. În 846, sarazinii au prădat chiar Roma, distrugând numeroase bazilici, inclusiv San Pietro, pentru a le jefui. În bătălia de la Ostia din 849, o flotă comună compusă din vase papale, napolitane, amalfitane și din Gaeta a reușit pentru moment să stăvilească atacurile sarazine. Atacurile musulmane au fost reluate către finele secolului al IX-lea. Astfel, în 897 abația din Farfa a fost prădată de către sarazini
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
o moșie din Calabria pe care Roger I i-a pus-o la dispoziție. În 1091, Butera și Noto din extremitatea sudică a Siciliei, ca și insula Malta, ultimele fortărețe arabe, s-au predat creștinilor relativ repede. În 1480, o flotă a turcilor otomani, trimisă de sultanul Mahomed al II-lea, a atacat Otranto, debarcând în apropierea orașului și capturându-l odată cu fortul său. Papa Sixt al IV-lea a chemat la cruciadă și o masivă forță armată a creștinilor a
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Yuri, ex-Spetsnaz, care acum lucra pentru loialiștii ruși. Împreună, cei patru vor forma Task Force 141, care fusese dizolvat de Sheperd. Între timp, în SUA, în Manhattan, New York este invadat de forțele rusești. Rușii lansează un atac asupra orașului prin intermediul flotei lor ce se află pe râul Hudson. Jucătorul îl va controla în acest moment pe Frost, un soldat din trupele Delta care este sub comanda lui Sandman, și care trebuie să securizeze bursa din New York pentru ca americanii să poată riposta
Call of Duty: Modern Warfare 3 () [Corola-website/Science/324721_a_326050]
-
a fost proclamat calif al islamului. Selim a cucerit Imperiul Safavid, numai pentru ca să piardă controlul asupra acestor teritorii la scurtă vreme. Mai mult chiar, safavizii au cucerit răsăritul Imperiului Otoman și au ocupat Bagdadul. Imperiul Otoman și-a format o flotă în Marea Roșie. Cu ajutorul vaselor de luptă și a celor comerciale, otomanii au reușit, cel puțin pentru o vreme să contrabalanseze influența portugheză asupra comerțului cu mirodenii. În această perioadă, Imperiul Otoman a intrat în competiție directă cu puterile europene aflate
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Otoman a intrat în competiție directă cu puterile europene aflate în expansiune și în plin proces de creare a imperiilor coloniale în Oceanul Indian. Turcii au trimis soldați, marinari și corăbii în sprijinul regilor musulmani din Kenya și Aceh. De asemenea, flota otomană a luptat pentru apărarea comerțului turc cu mirodenii și sclavi. Otomanii au construit o fortăreață în Aceh, pe care au dotat-o cu tunuri de mare calibru. Protestanții olandezi au fost la început sprijiniți de otomani în lupta primilor
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
pentru apărarea comerțului turc cu mirodenii și sclavi. Otomanii au construit o fortăreață în Aceh, pe care au dotat-o cu tunuri de mare calibru. Protestanții olandezi au fost la început sprijiniți de otomani în lupta primilor cu spaniolii romano-catolici. Flota otomană a cucerit treptat o influență majoră în Marea Mediterană și comerțul a înflorit datorită siguranței liniilor maritime. După bătălia de la Çaldıran din răsăritul Anatoliei din 1514, forțele otomane conduse de Selim I au pus bazele unei frontiere estice sigure, odată cu
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
imperiului. Odată cu ocuparea acestor teritorii, marina otomană a câștigat pentru o perioadă de timp superioritatea navală în Marea Mediterană prin încorporarea în rândurile ei a piraților berberi. Otomanii controlau și Marea Roșie și, până în 1554, Golful Persic, când au fost înfrânți de flota portugheză. Imperiul Portughez a încercat din acest moment să cucerească controlul asupra Adenului. În 1533, Khair ad Din, cunoscut în Europa ca „Barbarossa” a devenit comandantul suprem al flotei otomane, aducându-și o contribuție importantă la lupta împotriva forțelor navale
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Marea Roșie și, până în 1554, Golful Persic, când au fost înfrânți de flota portugheză. Imperiul Portughez a încercat din acest moment să cucerească controlul asupra Adenului. În 1533, Khair ad Din, cunoscut în Europa ca „Barbarossa” a devenit comandantul suprem al flotei otomane, aducându-și o contribuție importantă la lupta împotriva forțelor navale spaniole din Mediterana. În 1535, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol Quintul, a obținut o victorie importantă împotriva otomanilor la Tunis dar, un an mai târziu, Francisc I al Franței
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
lupta împotriva forțelor navale spaniole din Mediterana. În 1535, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol Quintul, a obținut o victorie importantă împotriva otomanilor la Tunis dar, un an mai târziu, Francisc I al Franței s-a aliat împotriva lui cu Soliman. Flota lui Carol Quintul a fost înfrântă în 1538 la Preveza de către flota otomană comandată de Barbarossa. Această victorie a asigurat dominația otomană în estul Mediteranei pentru următoarele trei decenii. Regele Franței a beneficiat de alianța cu turcii atunci când a cerut
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Roman, Carol Quintul, a obținut o victorie importantă împotriva otomanilor la Tunis dar, un an mai târziu, Francisc I al Franței s-a aliat împotriva lui cu Soliman. Flota lui Carol Quintul a fost înfrântă în 1538 la Preveza de către flota otomană comandată de Barbarossa. Această victorie a asigurat dominația otomană în estul Mediteranei pentru următoarele trei decenii. Regele Franței a beneficiat de alianța cu turcii atunci când a cerut ajutorul acestora pentru recucerirea orașului Napoli, aflat în mâinile spaniolilor. Soliman i-
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
trei decenii. Regele Franței a beneficiat de alianța cu turcii atunci când a cerut ajutorul acestora pentru recucerirea orașului Napoli, aflat în mâinile spaniolilor. Soliman i-a acordat regelui Franței titlul de „Beylerbeyi” (Comandant al comandanților). Sub conducerea amiralului Turgut Reis, flota otomană a reușit să obțină o serie de victorii în Marea Mediterană împotriva amiralului genovez Adrea Doria și să câștige controlul asupra celei mai mari părți a Mediteranei pentru o lungă perioadă de timp. Soliman s-a concentrat de asemenea asupra
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
film cu Sherlock Holmes (filmat în 1922) din seria de filme mute cu Eille Norwood. Adaptarea radiofonică cu Basil Rathbone și Nigel Bruce (intitulată "Mrs. Warren's Lodger") a fost difuzată la 7 decembrie 1941, în ziua atacului japonez asupra flotei americane de la Pearl Harbor. Difuzarea de pe Coasta de Est a fost întreruptă de un anunț radiofonic că președintele Franklin D. Roosevelt se va adresa națiunii la amiaza zilei următoare. Ea a fost adaptată ulterior într-un episod din 1994 al
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
Capitula de expeditione corsicana", în vederea apărării insulei. În 828, Bonifaciu a primit titlurile de "prefectus" și "tutela" asupra insulei Corsica de la Lothar, ca și legația papală din partea episcopului de Luni. În iulie și august 828, el a condus o mică flotă, cu misiunea de a găsi pirați sarazini. Negăsind nimic în largul mării, flota a debarcat în Sardinia, iar acolo a luat decizia de a ataca Africa. A fost atacată cu succes coasta sarazină din Tunisia, între Utica și Cartagina, după
Bonifaciu al II-lea de Toscana () [Corola-website/Science/324849_a_326178]
-
de "prefectus" și "tutela" asupra insulei Corsica de la Lothar, ca și legația papală din partea episcopului de Luni. În iulie și august 828, el a condus o mică flotă, cu misiunea de a găsi pirați sarazini. Negăsind nimic în largul mării, flota a debarcat în Sardinia, iar acolo a luat decizia de a ataca Africa. A fost atacată cu succes coasta sarazină din Tunisia, între Utica și Cartagina, după care flota a revenit în Corsica. În 833, Bonifaciu a luat partea împăratului
Bonifaciu al II-lea de Toscana () [Corola-website/Science/324849_a_326178]
-
misiunea de a găsi pirați sarazini. Negăsind nimic în largul mării, flota a debarcat în Sardinia, iar acolo a luat decizia de a ataca Africa. A fost atacată cu succes coasta sarazină din Tunisia, între Utica și Cartagina, după care flota a revenit în Corsica. În 833, Bonifaciu a luat partea împăratului Ludovic Piosul împotriva fostului său protector, Lothar I, care imediat l-a deposedat și înlocuit cu Aganus. În 834, Bonifaciu s-a alăturat episcopului Ratald de Verona și contelui
Bonifaciu al II-lea de Toscana () [Corola-website/Science/324849_a_326178]
-
este cunoscută ridicarea la luptă a grecilor din Peloponez împotriva Imperiul Otoman din 1770. Rebeliunea a fost pregătită și sprijinită în mod activ de Imperiul Rus. Izbucnirea revoltei a fost coordonată cu expediția maritimă condusă de Alexei Grigorievici Orlov, comandantul flotei imperiale ruse în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774. După încheierea victorioasă a războiului cu Veneția din 1714-1718, Imperiul Otoman a recucerit regiunile din Peloponez controlate temporar de Republica Veneția. Reîntoarcerea turcilor în Peolponez a accelerat dezintegrarea sistemului feudelor militare care existase
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
insule a zece nave de război. Trebuie subliniat că mesajele emisarilor ruși, bazate pe informațiile grecilor, au creat o imagine deformată a forței rezistenței populare elene împotriva stăpânirii otomane, ceea ce a avut un efect negativ asupra pregătirii și rezultatelor expediției flotei ruse. La începutul anului 1768, relațiile ruso-otomane se degradeseră în mod considerabil. În mediile politice și guvernamentale de la Sankt Petersburg revenea tot mai mult în discuții tema atragerii grecilor în lupta împotriva turcilor. Coordonatorul politicii externe ruse, Nikita Ivanovici Panin
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
a reușit să captureze aproximativ 2.000 de soldați otomani și i-au alungat pe turcii din Messinia. În timp ce legiunile spartane desfășurau acțiuni terestre, amiralul Spiridov a căutat un port care să poată fi folosit ca bază de acțiune pentru flota rusă. El a ales orașul-port fortificat Koroni. Pe 1 martie, cei 587 de soldați ruși sub comanda lui Fiodor Orlov au fost debarcați în apropierea portului, lor alăturându-se 2.000 de voluntari greci. Sub acoperirea artileriei navale, grecii și
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
să capituleze. Trupele ruse și grecești au ocupat Navarion pe 10 aprilie, capturând 7 drapele de luptă, 42 de tunuri, 3 mortiere, 800 de livre de praf de pușcă și diferite alte provizii. Golful Navarino a devenit baza temporară a flotei ruse, fiind foarte convenabilă pentru forța expediționară, ușor de apărat și protejată de furtuni. Comandanții ruși au ajuns rapid la concluzia că nu se poate asigura securitatea portului Navarino fără cucerirea fortăreței din apropiere - Methoni. Ca urmare, Orlov l-a
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
au asediat o serie de fortificații otomane din sudul Moreei. După cum avea să recunoască mai târziu Alexei Orlov, ar fi fost mai potrivit un atac în interiorul Moreei. Un asemenea atac ar fi dus la capitularea fortărețelor de pe litoral, supuse blocadei flotei ruse și fără ajutorul corăbiilor otomane, blocate în Dardanele și la Constantinopol . Înfrângerea rebeliunii elene a avut consecințe dramatice asupra populației Peloponezului. Această provincie bogată a Greciei a fost devastată de război, iar numeroși locuitori au căzut victime ale violențelor
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
mobilizate de eleni nu au corespuns promisiunilor făcute de Papazolis împărătesei. Dakin descrie în cartea sa „ „ ultima săptămână a rebeliunii, afirmând că mii de greci au încecat să evite represiunile otomanilor și să se refugieze în Navarino,unde era staționată flota rusă, dar porțile fortăreței au fost închise, nepermițându-li-se accesul. Istoricul Apostolos Vakalopulos afirmă că eșecurile grecilor și fricțiunile neîntrerupte dintre eleni și ruși i-a hotărât pe cei din urmă să se îmbarce pe corăbii și să-și
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
amintește de tratatul de la Kuciuk-Kainargi, de dreptul obținut de Rusia să intervină în favoarea populației ortodoxe și de dreptul pe care l-au primit corăbiile grecilor supuși otomani să abordeze drapelul rus. Prin toate acestea, grecii și-au putut forma o flotă puternică, care a jucat un rol important în timpul Războiului de Independență din 1821 - 1829. Războiul ruso-turc din 1787-1792 rușii i-au atras din nou în luptă pe elenii din insule, doar pentru crearea unei divesiuni. În ianuarie 1792, Imperiul Rus
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
a fost un factor de cauzalitate directă pentru Revoluția Rusă din 1905 pe lângă încă și mai dezastruoasele înfrângeri rusești în Primul Război Mondial. Etapa de deschidere a Războiului ruso-japonez a început cu un atac preemptiv al Marinei imperiale japoneze împotriva Flotei ruse din Pacific care avea baza la Port Arthur și la Chemulpo. Planul inițial al amiralului Togo a fost de a ataca rapid și decisiv Port Arthur cu Divizia 1-a a Flotei Combinate, constând din șase nave de linie
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
atac preemptiv al Marinei imperiale japoneze împotriva Flotei ruse din Pacific care avea baza la Port Arthur și la Chemulpo. Planul inițial al amiralului Togo a fost de a ataca rapid și decisiv Port Arthur cu Divizia 1-a a Flotei Combinate, constând din șase nave de linie (pre-dreadnought): Hatsuse, Shikishima, Asahi, Fuji și Yashima, conduse de nava amiral Mikasa și Divizia a 2-a, constând din crucișătoarele blindate Iwate, Azuma, Izumo, Yakumo și Tokiwa. Aceste mari nave de luptă și
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]