KorAP: Find »[drukola/base=funerar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...209 210 211 ...215 >

5,355 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

și a pasiunii, dar cu o penetrare mai sistematică În experiența cotidiană a claselor periferice ale societății. Pentru a Înțelege diferențele și asemănările, se pot compara textele funerare ale piramidelor, pe care le-am folosit atât de mult, cu textele funerare ale acestei epoci: Textele Sarcofagelor 1. Primele au fost sculptate cu hieroglife clare și elegante, percepute ca realități vitale, nu doar grafice, după cum o indică faptul că ființele animate sunt reprezentate mutilate pentru a nu fugi din inscripție și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ființele animate sunt reprezentate mutilate pentru a nu fugi din inscripție și pentru a nu dăuna mortului (astfel, șerpii sunt reprezentați În două bucăți, cu semnul sabiei despărțind capul de coadă). Textele Sarcofagelor sunt Înscrise cu stilul pe pereții locuințelor funerare și nu au nevoie de spații largi sau de personalul specializat de care au putut dispune suveranii. Hieroglifele sunt trasate În forme rapide, cursive, reduse la adevărate forme grafice, suport pentru lectură mai mult decât realități grafice dotate cu o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
joc mitologic nu mai subzistă Într-o lume burgheză, iar dacă un burghez devine „Osiris”, acesta este rezultatul unui mecanism care, Între timp, s-a distrus; se ajunge totodată la situația În care orice mort, ca beneficiar al unei formule funerare regale, devine rege și, prin urmare, se identifică cu un zeu care este rege al celor morți. Astfel, orice mort devine Osiris, se identifică cu membrii societății care ajung „dincolo” după judecata morală care le asigură supraviețuirea. În concordanță cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Într-un sit arheologic: necropola din Abydos 1. Aceasta este cetatea unde am văzut că erau Îngropați primii regi ai epocii istorice, lângă sanctuarul zeului Khentamentiuxe "Khentamentyu": „Celxe "Cel"-care-stăpânește-peste-Apuseni” (adică peste morții care apun Împreună cu soarele). Acest zeu tipic funerar identificat uneori cu Osirisxe "Osiris", apare deja În Textele Piramidelor, iar numele său devine doar un titlu major și universal pentru zeului morților - Osiris -, care devine Osiris Khenty amentiu. Abydos ajunge astfel centrul unui cult care interesează Întregul Egipt, iar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de o intimitate excesivă (deși textul spune că există astfel de Încercări Într-un impuls de pietate colectivă), dar, așa cum știa deja Merikara, este apropiat de toți, cunoaște nevoile tuturor și se Îngrijește de ele. 16. CREDINȚELE FUNERARETC "16. CREDINȚELE FUNERARE" Această epocă inovează profund și În aria obiceiurilor - și, desigur, și a credințelor - funerare. Aceste inovații ne sunt cunoscute mai ales datorită mormintelor din necropola tebană, de pe malul vestic al Nilului, oglindă a cetății celor vii. În primul rând, se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
impuls de pietate colectivă), dar, așa cum știa deja Merikara, este apropiat de toți, cunoaște nevoile tuturor și se Îngrijește de ele. 16. CREDINȚELE FUNERARETC "16. CREDINȚELE FUNERARE" Această epocă inovează profund și În aria obiceiurilor - și, desigur, și a credințelor - funerare. Aceste inovații ne sunt cunoscute mai ales datorită mormintelor din necropola tebană, de pe malul vestic al Nilului, oglindă a cetății celor vii. În primul rând, se modifică obiceiurile regale: față de monumentele funerare vizibile, prevăzute cu capele de cult, acum mormântul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În aria obiceiurilor - și, desigur, și a credințelor - funerare. Aceste inovații ne sunt cunoscute mai ales datorită mormintelor din necropola tebană, de pe malul vestic al Nilului, oglindă a cetății celor vii. În primul rând, se modifică obiceiurile regale: față de monumentele funerare vizibile, prevăzute cu capele de cult, acum mormântul și locul pentru ofrande nu mai coincid. Mormântul este săpat În muntele vestic, Într-o vale destul de ascunsă, astfel Încât defunctul, pătrunzând În Întunericul hipogeului său, imită de fapt parcursul soarelui la apus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sau viața lor și care au fost făcute zei: Imhotep, arhitectul lui Djeser, care devine patronul scribilor, Înțeleptul Amenofis, fiul lui Hapi, omul de Încredere al lui Amenofis al III-lea care i-a permis să-și ridice un templu funerar printre cele regale, și alții 3. Acestor zei, care nu au o tradiție teologică sau liturgică puternică, li se poate cere cu ușurință ajutorul, pentru că fac favoruri specifice, nefiind ocupați cu marile probleme universale ale guvernării lumii, iar comunitatea Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
astfel apar, rând pe rând, aceste personaje divine care abia la sfârșit reușesc să-i acorde lui Horus locul său cuvenit, după ce Osiris Își trimite din lumea de „dincolo” mesagerii Întunecați ca să amenințe că Îi va lua În regatul său funerar pe toți cei care se vor opune dreptății. Textul este plin de episoade În spatele cărora se Întrezărește un mit specific, cum ar fi cel al decapitării lui Isisxe "Isis" de către fiul său Horus, Într-un moment de furie (la acesta

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
serviciile lor (grădinari, pescari, sacagii ș.a.m.d.). Este o localitate În deșert, oarecum ascunsă, care a avut o viață complexă În timpul dinastiei a XVIII-a, mai ales În perioada ramsidă și care a fost abandonată de locuitori atunci când obiceiul funerar s-a schimbat și nu a mai fost nevoie de ei. Au rămas acolo mormintele, dar și casele lor, grămezile de gunoaie, care nu au mai fost distruse de cei care s-au așezat ulterior. Mulți dintre acești locuitori ai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al expresiilor religioase. A. Etapa ¸ass¿na și Samarra (cca 5 500-5 000 Î.Hr.) Cele două localități arheologice se găsesc aproape de Tigru, În viitoarea regiune asiriană. Cultura lor a fost identificată și În alte situri mesopotamiene. Înhumările cu obiecte funerare sunt dovada credinței Într-o viață de dincolo. B. Etapa Tell ¸alaf (cca 5 100-4 500 Î.Hr.) Această localitate corespunde actualei Guzana și se află În nord-estul Mesopotamiei Centrală, pe râul ¸ab¿r. Statuetele caracteristice de argilă, În general

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Anatolia meridională (a se vedea pentru aceasta rolul relevant al lui Șarruma). Interpretarea grupului celor doisprezece zei și a zeului spadă din camera B ca divinități ale infernului a dus la presupunerea că avem de-a face cu un monument funerar În onoarea lui Tut¿aliya al III/IV-lea (vezi, recent, Masson, 1989); la acest monument face probabil referire fiul suveranului, Șuppiluliuma al II-lea, Într-un text de-al său, În care vorbește despre un loc de cult pietros

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
regină (m³liktum, foarte activă În cult), sărbătoriți de-a lungul mai multor zile și În cadrul unor procesiuni sacre În regiunea din jurul Eblei, interpretate de unii cercetători ca rituri de succesiune la tron care comportă nunți regale, dar al căror caracter funerar nu poate fi exclus. Mai ales Kura (de origine hurrită) este definit ca „zeu al regelui” și apare ca zeul cel mai popular din Ebla; Împreună cu el, pare să fie În centrul devoțiunii o altă divinitate cu nume Încă enigmatic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
regale. În orice caz, Într-o analogie deloc Întâmplătoare cu legenda lui Baalxe "Baal", și moartea lui Aqhat provoacă Încetarea fenomenelor din natură, iar tatăl său Danil va trebui să-i caute rămășițele, să-l Îngroape și să săvârșească ceremonii funerare ritualice pentru restabilirea ciclului natural. Odată Îndeplinite aceste datini, Aqhat va fi primit În rândurile strămoșilor binefăcători, Rapi/aumaxe "Rapi/auma", alături de care va lucra În favoarea celor vii oferindu-le fecunditate și protecție. Și aici trebuie recunoscută tema regelui/fiului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
locurile de cult. Un element tipic al religiei feniciano-punice este ritul consacrării, În mod sângeros sau nu, de copii zeilor Tanitxe "Tanit" și Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon", Într-un sanctuar În aer liber cu a altor stele și urne funerare, definite În mod uzual tofet pe baza unor fragmente biblice (2 Regi 23, 10; Ieremia 7, 31-32; 19, 6-14). Astfel de tofet au fost identificate În Cartagina, Sicilia, Sardinia și poate chiar și În Fenicia (În Tir: situația este Însă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
uciși sistematic sau dacă erau arse și trupuri de copii deja morți. Probabil, Într-o anumită măsură, uciderile au avut Într-adevăr loc, deși tradiția clasică poate să fi exagerat proporțiile reale al fenomenului. În ceea ce privește escatologia, indicii indirecte și obiceiuri funerare (obiecte funerare de mărime variabilă) dovesc credința Într-un soi de supraviețuire a defunctului În viața de dincolo (Înhumat sau incinerat după tradițiile locale și după epocă), unde aceștia ar fi avut nevoie de grija și amintirea celor vii. Chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sau dacă erau arse și trupuri de copii deja morți. Probabil, Într-o anumită măsură, uciderile au avut Într-adevăr loc, deși tradiția clasică poate să fi exagerat proporțiile reale al fenomenului. În ceea ce privește escatologia, indicii indirecte și obiceiuri funerare (obiecte funerare de mărime variabilă) dovesc credința Într-un soi de supraviețuire a defunctului În viața de dincolo (Înhumat sau incinerat după tradițiile locale și după epocă), unde aceștia ar fi avut nevoie de grija și amintirea celor vii. Chiar dacă nu este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai ales când sunt combinate mai multe simboluri. Inscripțiile de la Zincirli sunt importante pentru că oferă alte elemente de cunoaștere a religiei, prețioase În tabloul general sărac al izvoarelor noastre. În special din inscripția lui Panammuwa putem deduce existența unui rit funerar aparte În cinstea regilor defuncți, Îndeplinit de urmașii lor. Succesorul suveranului mort, cu ocazia unui sacrificiu către zeul Hadad, va trebui să invoce divinitatea și să pronunțe fraza: „Să poată sufletul lui Panammuwa să mănânce Împreună cu tine, să poată sufletul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Merxe "Mer"”, divinitate mesopotamiană analoagă lui Hadad), dar regele Îi mulțumește În mod special lui Baalxe "Baal" Shaminxe "Baal Shamin" pentru ajutorul primit de la acesta și menționează alte câteva divinități astrale. Din Neirab (În apropiere de Alep) provin două inscripții funerare ale unor preoți cu nume akkadiene (secolele VII-VI Î.Hr.), slujitori ai zeului lunar Saharxe "Sahar", cu menționarea altor divinități astrale mesopotamiene, indiciu important al răspândirii spre vest a cultului lunar de la Harran, din Mesopotamia de Sus. Și la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poate fi pusă În legătură cu o practică obișnuită la arameii din Sefarwaim, exilați din Samaria. Iar În cultul lui Adrammelek (2 Regi 17,31) Îl putem vedea cu o oarecare certitudine pe Hadad-rege. Instituirea marz¶a¡-ului, banchetul ritual cu conotații funerare organizat de asociații religioase devotate uneia sau mai multor divinități, este atestată În Biblie În Amos 6, 4-7 și Ieremia 16,5. În orice caz, În izvoarele aramee practica este atestată clar În colonia iudaică de la Elephantina (Syene 1, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
caracterizează, Începând cu această epocă, religiile Orientului preclasic. Pentru mileniul I Î.Hr., unicul izvor neepigrafic este reprezentat de legendara tradiție biblică (2 Cronici 8, 1-6), care atribuie Întemeierea Palmirei regelui Solomon. Aproximativ o mie de inscripții locale cu caracter funerar, onorific și votiv, constituie patrimoniul epigrafic al cetății Palmira. Acestea nu sunt foarte elocvente În ceea ce privește religia, dar furnizează informații despre nume și epitete divine, pe lângă vagi aluzii privitoare la cult. Aportul onomasticii personale se dovedește a fi deloc neglijabil, atât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu caracter mai mult sau mai puțin sacru, pentru felurite ocazii ritualice pentru care stau mărturie deja amintitele tăblițe de intrare. În plus, cunoaștem importanța vinului În cult și mai ales venerația față de cei morți, pentru care se construiau edificii funerare În formă de casă, temple sau turnuri Înalte, precum și morminte subterane și În cinstea cărora se pregăteau mâncăruri sacre și libații. În sfârșit, sacrificiul includea anumite ofrande, sângeroase sau nu: preoții sunt recognoscibili În iconografie prin gluga și Îmbrăcămintea lor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
referitoare la sacrificiile umane mai ales În regiunea În discuție, reunite cu dovezile arheologice, Întăresc posibilitatea ca templul să fi fost destinat uciderii ritualice de persoane, În contexte puțin clare și pentru destinatari de neprecizat. O ultimă Însemnare cu privire la cutumele funerare și concepțiile escatologice ale amoniților: cele dintâi atestă indicii care ne fac să ne gândim la venerarea defuncților; În același timp, transpare credința Într-o lume de „dincolo”, probabil În forme larvare și reduse, În conformitate cu tradiția zonei. 2. Moabițiitc "2

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Derketo și al Semiramidei, răspândit În toată Siria elenistico-romană, dar ale cărui legături cu religia filisteană par destul de Îndoielnice. Filistenii nu practicau circumcizia (Judecători, 14,3; 15,18; 1, Samuel, 17, 26; 18,25) și aveau propriile tradiții rituale și funerare, evidențiate de folosirea unor sarcofage antropoide tipice, de origine egipteană, găsite În acest loc. Absența aproape totală a izvoarelor scrise poate fi suplinită Într-un mod profitabil de ultimele descoperiri arheologice care pot fi legate de cult. Astfel, s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dezvoltarea palatelor și este numită minoic timpuriu sau prepalatin, civilizația cretană nu apare Încă omogenă. Probabil la Începutul acestei perioade au debarcat pe coasta de răsărit a insulei populații provenite din Asia Mică. Aproximativ la jumătatea minoicului vechi apar edificii funerare dreptunghiulare, cu excepția celor de la Mesara, unde mormintele au formă circulară (tholoi). Abia odată cu minoicul de mijloc sau palatin, Între 2000 și 1800 Î.Hr., Începe marea civilizație cretană. În centrele cele mai importante ale insulei, la Cnossos, dar și la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]