12,418 matches
-
nu-i așa? Te-am ratat azi-dimineață, dar am auzit că te-ai ținut tare. E bine cînd știi că e cineva care să-i lase lați. Ne-am cam săturat. Sper că mîine o să-i dai drumul pe șleau. Galeria începea să se umple de oameni mai în vîrstă care, evident, erau delegați sau soții de delegați, și persoane cam de treizeci de ani care păreau a fi secretari și jurnaliști. Apărură chiar mai multe fete roșii, deși doar cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
farfurie cu porumb fiert și bucăți de carne și mîncă delicat cu cealaltă cîteva minute, privindu-l atent pe Lanark, care acum auzea orchestra cîntînd foarte tare, căci grupurile din imediata vecinătate nu mai vorbeau și erau atente, iar dinspre galerie se auzeau murmure furișate. Lanark simțea cum i se încinge fața din ce în ce mai mult. — De ce naiba stai acolo, dacă n-ai nimic de spus? zise Multan. — De jenă, spuse Lanark pe o voce scăzută. Eu am început această conversație și nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
comandă al unui grup care stătea relaxat între etaje sub artificii și deasupra mulțimii. Dădu din cap la cei de jos și gîndi: „Mîine o să vă apăr pe toți“. își duse trabucul la buze, se răsuci și privi cu atenție galeria. Grupul lui încă era cel mai mare, deși Wilkins plecase și se amesteca printre ceilalți. Lanark îl văzu chiar oprindu-se și schimbînd două vorbe cu Multan. Apoi își zise cu larghețe: „Nu trebuie să-l scap din priviri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răspunse cu delicatețe: — Sludden e un bărbat de mare succes, iar femeile îl găsesc atrăgător. Sau așa era pe vremuri. Dar nu vreau să vorbesc despre el în seara asta. își întoarse fața cu tristețe și privi la mulțimea de la galerie, unde dansul reîncepuse. Pe fețele acestor străini văzu expresii familiare de îngrijorare, curaj, fericire, resemnare, speranță, eșec, toate sentimentele pe care le cunoscuse în decursul vieții, și cu toate astea, erau de-o varietate surpinzătoare. Fiecare părea o lume în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi scosese pantofii și tălpile lui explorau delicat părțile moi ale unui trup îmbrăcat în mătase. Obrazul se odihnea pe un altul, iar fiecare mînă se sprijinea confortabil între niște șolduri acoperite cu pînză, iar altcineva îi mîngîia gîtul. Sunetele galeriei și orchestrei erau stinse și depărtate, dar auzea conversația a doi bărbați care avea loc deasupra capului său. — E plăcut să vezi cum se unesc femeile să-l facă pe un bărbat să se simtă faimos. — Prostii. îl fac bețivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grabă pe un coridor întunecat, spre sunetul muzicii și al vocilor din spatele unei uși. împinse ușa și rămase clipind în lumină. Vocile se curmară, apoi cineva strigă: — Atenție! Uite-l că se întoarce! și urmă o explozie imensă de rîs. Galeria era mai goală decît și-o amintea. Majoritatea celor de-acolo erau întinși pe pernele de la etajul cel mai de jos, iar el se grăbi spre ei, privind în dreapta și stînga. își aminti că întîlnise o gură mică, zîmbitoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreau să-i ofer durere imaginară, nu plăcere imaginară. — Mda. Ar cauza scopului. Așa că doresc o sadică imaginară mai slabă decît mine. Mda, dificil, dar aș putea să aranjez. Haide. Gloopy îl ghidă printre gărzile de la Quantum-Cortexin, care stătea în afara galeriei, și deschise o ușă de lîngă lift. Merseră pe o potecă pavată, printre pajiști și copaci cu lampioane chinezești. — Creadeam că sîntem undeva foarte sus, Gloop, spuse Lanark. — Numai în interior. Stadionul e construit pe locul unui fost doc. Fluviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din nou neconvingător iar sergentul clătina iar din cap: — Dă-mi voie să dovedesc cine sînt! spuse Lanark înnebunit. Servieta mea e în camera Răutăciosului, la stadion... nu, i-am dat-o lui Joy, o Fată Roșie, o gazdă din galeria executivului; a pus-o după bar și trebuie să mă întorc pentru că acolo e un document extrem de important, unul vital, vă rog... Sergentul care scria în catastif, zise: — în regulă, băieți. Lanark simți cîte o mînă încleștată pe fiecare umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în mijlocul camerei. Nu-i trebui decât un minut ca să inspecteze din ochi cele patru încăperi care alcătuiau apartamentul tinerei fete. Își alese salonul de toaletă drept post de observație. Acesta avea o fereastră și un balconaș care dădea într-o galerie de vegetație, ceva mai la o parte de restul marii grădini. În cel mai rău caz, putea să sară și să se lase să alunece pe crengi în jos. Extenuat, se așeză greoi pe bancheta lungă poziționată în fața oglinzii monumentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lumii lor. Câțiva oameni în uniformă apărură pe una din porți. Unul dintre ei i se adresă lui Thorson într-o limbă guturală, încărcată de consoane. Uriașul se întoarse spre Gosseyn: ― E pustiu. Gosseyn nu răspunse. Abandonat. Cuvântul rezonă în galeriile minții sale. Institutul de semantică fusese părăsit. Bineînțeles ar fi trebuit să bănuiască că așa va fi. Oamenii cu funcții de răspundere sunt, până la urmă, tot oameni și nimeni nu trebuie să se aștepte să-i vadă rămânând în zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
rău pe lume, dar nu mai exista nici binele, nici răul... Pe urmă Maria a oftat, de data asta ea a oftat... * Nouă tineri speologi originari din Dijon și dispăruți în peștera Glaz din Alpi au fost regăsiți într-o galerie situată la o sută de metri de suprafață. 15. După un timp Maria s-a trezit, stătea pe marginea sofalei. Poate era o favorabilă, n am să explic ce înțeleg prin asta, am să spun doar că e vorba de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aievea, mă și jucam cu ei... A doua ipostază mă transporta, cam pe la șase ani, pe strada Doamnei, la cinematograful Terra. Citeam perfect, făceam și versuri. Nimic de laudă în toate astea, poate dimpotrivă. Terra era pe jumătate ocupată de galerie. Acolo se înghesuiau durii periferiilor bucureștene, analfabeți și generoși, gata oricând să mânuiască șișul. Stăteau pe jos, fumau, aplaudau și înjurau. Printre ei, mă visam călărețul singuratic, pierdut prin canioane. Descălecam, intram într-un saloon... Mă cunoșteau toți : eu le
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a locuit în ceea ce era altădată zona Arcis, cartierul cel mai mizerabil din Paris, și care i-a cedat fiului său apartamentul care i-a fost alocat odată cu renovarea cartierului, devenit Horloge. Vecinătatea Centrului Național de Artă Contemporană și a galeriilor de artă nu se potrivea deloc cu stilul său de viață, la fel ca și mulțimea mai curînd tînără și implicată în domeniul artistic care și-a făcut apariția în aceste spații lăsate vreme îndelungată în părăsire. III. Paris, orașul
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Ministerul Culturii, DEP, 2004 Nu detaliem bogăția ofertei muzeografice a capitalei: mai mult de o sută de muzee menționate în hebdomadarul Pariscope, de la muzeul evantaiului din complexul Luvru, trecînd prin muzeul Erotismului, pînă la muzeele Carnavalet sau Picasso. Cît privește galeriile, numărul lor este dificil de stabilit, căci vorbim de un sector cu frontiere imprecise și fluctuante. Comitetul Profesional al galeriilor de artă menționează 127 de membri la Paris, unul singur în suburbie și 22 în provincie. În jurul Școlii de Arte
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
hebdomadarul Pariscope, de la muzeul evantaiului din complexul Luvru, trecînd prin muzeul Erotismului, pînă la muzeele Carnavalet sau Picasso. Cît privește galeriile, numărul lor este dificil de stabilit, căci vorbim de un sector cu frontiere imprecise și fluctuante. Comitetul Profesional al galeriilor de artă menționează 127 de membri la Paris, unul singur în suburbie și 22 în provincie. În jurul Școlii de Arte Plastice și a arterei Matignon, comerțul de artă deține monopolul și organizează seri ale porților deschise în cursul cărora cumpărătorii
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în suburbie și 22 în provincie. În jurul Școlii de Arte Plastice și a arterei Matignon, comerțul de artă deține monopolul și organizează seri ale porților deschise în cursul cărora cumpărătorii se perindă, cu pahare de șampanie în mînă, dintr-o galerie într-alta. Între strada Saints-Pères și strada Bac, Careul anticarilor propune obiecte de mare valoare și același gen de serate. Bibliotecile, sălile de teatru și sălile de concerte abundă. În săptămîna 21-27 aprilie 2004, sălile de cinema aveau pe afișe
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
ocaziilor, cocktailuri, dineuri, conferă într-un fel un caracter reciproc patrimoniilor fiecăruia și permite unora și celorlalți să trăiască în permanență în sînul unei acumulări de bogății deopotrivă materiale și culturale. Casele-muzeu din jurul parcului Monceau Cu mobilierul lor vechi, cu galeriile de portrete ale strămoșilor și alte tablouri, unele locuințe au fost transformate în muzee ca urmare a donațiilor. Ele prezintă "în suc propriu", cum spun evaluatorii, opere care alcătuiau cadrul cotidian al vieții familiilor înstărite. Două astfel de exemple ar
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în mijlocul camerei. Nu-i trebui decât un minut ca să inspecteze din ochi cele patru încăperi care alcătuiau apartamentul tinerei fete. Își alese salonul de toaletă drept post de observație. Acesta avea o fereastră și un balconaș care dădea într-o galerie de vegetație, ceva mai la o parte de restul marii grădini. În cel mai rău caz, putea să sară și să se lase să alunece pe crengi în jos. Extenuat, se așeză greoi pe bancheta lungă poziționată în fața oglinzii monumentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lumii lor. Câțiva oameni în uniformă apărură pe una din porți. Unul dintre ei i se adresă lui Thorson într-o limbă guturală, încărcată de consoane. Uriașul se întoarse spre Gosseyn: ― E pustiu. Gosseyn nu răspunse. Abandonat. Cuvântul rezonă în galeriile minții sale. Institutul de semantică fusese părăsit. Bineînțeles ar fi trebuit să bănuiască că așa va fi. Oamenii cu funcții de răspundere sunt, până la urmă, tot oameni și nimeni nu trebuie să se aștepte să-i vadă rămânând în zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
monstruos să ne pângărească satul. Închipuiți-vă... și glasul începu să-i tremure la gândul acesta înfiorător. Închipuiți-vă că această colectivitate splendidă, de modă veche, pe care hotărâsem s-o păstrăm întotdeauna exact așa cum o are pictată Împărăteasa în galeria ei de tablouri, ar fi acum pradă desfrâului și ruinată de această... de lucrul acesta... Dar așa ceva nu vom suporta! Glasul lui Creel se auzea slab, dar mai hotărât, din semiîntunericul de la colțul străzii: - Fara, nu face nimic pripit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
el pe navă, în ciuda înfățișării sale insignifiante. - Sunt... reprezentantul... ăă... local al BĂNCII A CINCEA. S-ar putea să vă ajutăm să ieșiți din situația aceasta neobișnuită. Era lipicios ca o broască râioasă, cu fața suptă, parcă ieșit dintr-o galerie înaltă. Ochii, ca niște sâmburi negri, priveau lacom, dar fără strălucire. Cayle se întoarse, involuntar, cu gândul înapoi. La "casa iluziilor" venise o femeie, o femeie încărcată de bijuterii și blănuri, cu o față ca aceasta și cu ochi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prostia crește pe toate drumurile. Trage fermoarul, băiete! ― În regulă! Nu știu nimic despre Muzeul Chiusbaian, dar îmi pot imagina cum e asigurată paza: sisteme de alarmă, celule fotoelectrice, oameni... ― Adaugă și un grilaj de oțel. În spatele lui se află galeria de tablouri. Amănunt notabil, nici un om nu se află în muzeu. Paza este exterioară. Concluzia? ― Imposibil să te apropii! ― Nimic nu-i imposibil, drăguță! În 35 de ani încă n-ai aflat? Vei ocoli căile obișnuite de acces. ― Adică? Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de gaze. ― Deci echipament de protecție, perfect! Admitem că am pătruns în muzeu. Cum evităm capcanele din interior? ― Vă pun la dispoziție un film unde sânt semnalate aceste capcane. Va fi un fleac să le neutralizați. Pentru grilajul care încuie galeria de tablouri veți avea o cheie. ― Mi se pare fantastic! Toată povestea e fantastică! ― Dar nu imposibilă. În ultimă analiză, chestiune de imaginație. ― Dumneavoastră, sânt convins, nu vă lipsește. Pentru când preconizați circul ăsta? ― Pentru luni seară. În aceeași noapte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Fantastic! Și de-afară nu dădeai doi bani... ― Unde-i tipa cu evantaiul? ― Sus. ― Ești sigur? ― Știu planul pe dinafară. ― De-aici nu luăm nimic? Inginerul rânji. ― Dacă ții să iei un scaun amintire, n-am nimic împotrivă. Ai răbdare! Galeria de tablouri o să ți să pară mai interesantă. Scara luminată slab de becul de serviciu era plină de umbre. Într-o nișă ovală, pândea o siluetă. Se deslușeau limpede umerii masivi. Cârnul se opri brusc. Ridică arma și trase. * Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
al meu: Cel mai bun e ăla care trage primul. ― Tipul e cumva în oastea lui Lucky Luciano? ― Nu, e civil. Vinde limonadă pe stadion. Palierul lung avea șase uși. Inginerul o indică pe ultima. ― Pe acolo se intră în galerie. Așteaptă să aiuresc sistemul de alarmă. Pipăi unul din lambriuri. Apăsă marginile și placa alunecă în jos ca un penar, descoperind instalația. " Orice s-ar spune, individa s-a documentat, nu glumă. Deocamdată, n-a zbîrcit-o o singură dată." Bătu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]