16,377 matches
-
o fată! Poate că vei avea parte de ea! Soțul tresare bucuros și-i pune mâna pe burtă. PRINȚIȘOR:Sunt semne? NARCISA:(zâmbește) Deocamdată, nu! Dar timpul este de partea noastră! Și cum stau ei îmbrățișați în patul matrimonial, prin geam străbate o lumină ciudată iar de afară se aude zarvă. NARCISA:(neliniștită) Ce se întâmplă la ora asta târzie? PRINȚIȘOR:(zâmbește) Cred că avem vizitatori! Vorbeam de strigoi și strigoiu-i la ușă! EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE Cei doi soți ies
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
coline, câmpuri, râuri, apoi deasupra capitalei României... Acele păsări negre, uriașe, planează deasupra Bucureștiului scăldat în lumina străzilor. Undeva se vede o clădire imensă. Acvilele cu cioc coroiat și priviri agere asaltează Palatul Neamului. INT. / SALA DIN PALATUL NEAMULUI / NOAPTE Geamurile de la ferestre trosnesc făcându-se țăndări, ușile se deschid ca la comandă și o sală imensă în care „Imperatorul” își ține ședința este invadată de acel stol de păsări ciudate. Acestea se transformă pe rând în cavaleri cu pelerine roșii
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
de pe versantul muntelui. Contele o vede și se apropie de ea. După câteva secunde vulturul o prinde cu ghearele dar nu poate s-o oprească. CONTELE DRACULA: Oprește-te Imperatorule, n-ai nici o șansă de scăpare! IMPERATORUL:(scoate capul pe geamul mașinii) Nimeni nu mă poate înfrânge! CONTELE DRACULA: Ptiu! Ești posedat de diavol! IMPERATORUL: Am să-ți înfig o țeapă în inimă! Ha, ha, ha! Vei muri de propria-ți armă! CONTELE DRACULA: Duhul rău te va părăsi și vei
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
Oglinda din baie este prima “persoană” cu care mă întâlnesc în fiecare zi. Nu înțeleg de ce strâmbă la mine? DECA ... hâc!...RAȚIE Supt-semnatul Hărmălaie Vodcuț Pilică, dormiciliat în orașul ăsta, probabil la adresa turnătoare: cartier nord-șest, strada a patra rândul de la geam, imediat după terasa Voie Bună, bloc galben-roze, scara una dreaptă, apartament după lift, în legătură cu accidentul petrecut în stâlpul din fața mea, demolez următoarele: Pentru a mă face înțeles trebuie să dăm puțin timpul înapoi. Înainte nu aveam cum deoarece distrugeam gardul
DECA ... HÂC!...RAŢIE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342136_a_343465]
-
un singur ochi peste tot, / o singură gură de jur împrejur, / un singur piept peste tot... //...Sub coastă avea două inimi... («Chip ianifer» - AmNS, 290); Un ocean deasupra mea / și dedesubt ocean, / stam strigător precum o stea / plesnindu-vă în geam... («Rugăciune» - AmNS, 292); În ajun de Paști femeile gravide / împlinindu-și luna nouă / n-au născut, ci doar livide / au ouat cu ouă / de stăteau bărbații treji și tâmpi / și-și ciocneau copiii ca pe reci pocale / de nășteau prin
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
Cărțile sibiline, 1995 - SÎng, 322); Nu credeam să-nvăț / a muri vreodată, / nu credeam să mă zarzăre / să mă piază de mugure / înlăuntru de roată. / Nu credeam să mă stele, / nu credeam / să mănânc din vițele / ram cu umbră și geam / și să mă eu / nu credeam / și să mă mie / redă-mă / nu credeam nici atâta. / Nu credeam, nu credeam. / Ce nu credeai ? / m-a întrebat urâta, trista / lăsare de braț peste nouri / ca gândirea unui împărat poet. / Nu credeam
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
A SUFLETULUI „Niciodată toamna nu a fost mai frumoasă”, aici, la Râmnic, la dubla lansare de carte, cu aparițiile editoriale ale distinsei doamne MARIA DIANA POPESCU: „Dialoguri privilegiate”, vol. III și „...Restul este legendă”, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2009. Prin geamurile sălii de festivități a elegantului Grand Hotel Sofianu am privit risipirea de frunze a arborilor din parcul Zăvoi, amintind de Ohrida și de Muntele Athos, iar în suflet mi se strecurau, copilărindu-se, esențele sfioase și line ale frumoaselor versuri
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
În seara aceasta vântul bate cu putere, crengile copacilor îngenunchează, norii aleargă în forme fantastice întunecând cerul care devine din ce în ce mai plumburiu și astupă frumusețea de dincolo de nori. O ploaie torențială se dezlănțuie ca un torent. Picăturile furioase se izbesc de geam, lovesc zgomotos pervazul ferestrei. Fulgerele zigzagate marchează cerul, tunetele zguduie pereții rezervei. Mama deschide ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta o neliniște inexplicabilă îmi macină ființa. Mă apropii de fereastră s-o închid, mi-e teamă să nu răcească mama.” „Cine-mi va fi de-acum sprijin ?” Nu întâmplător, „Cartea mamei” se deschide cu
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
să ducă la bucătărie o strachină cu lapte dar acestuia fiindu-i foame, s-a oprit pe drum și a golit-o, deși știa că pentru asta avea să mănânce o chelfăneală zdravănă. Da, dar era sătul! O bunică dschide geamul și-și strigă nepoțica: Georgiana, vino acasă că te cheamă tatăl tău. Ia și pe Corneliu. Fetița ăși strikgă la râțndul ei frățiorul spunându-i: Corneliu, vino acasă că te cheamă tatăl tău. Mai avea să treacă timp până să
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
de pe bancă, lovându-mă cu palma peste frunte, și mai apoi, cipindu-mă de obraji, să mă conving că nu visez. Câteva mașini au încetinit și claxonau, nu pe mine, ci norocul și pe cea înfloritoare, iar doi-trei conducători auto fluturau pe geamul întredeschis un cec în alb... Să mori de oftică, nu alta! Am ratat întâlnirea cu norocul. Numai mie putea să mi se întâmple. De netolerat. Trebuie să am o întrevedere cu Marele Stăpân. Neapărat și urgent! Ei, drăcie...! 27 martie
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]
-
cearcă să te cheme - Să nu fugi de-acasă, cer de dimineți. Eu trăiesc în fereastra ta, și când e noapte, Și-n corp îmi dă năvală gândul tău, senin: Nu lăsa privirea să-mi ducă anii departe Că-n geamul tău deschis pot să nu revin. Referință Bibliografică: Trăiesc în privirea ta / Renata Verejanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1110, Anul IV, 14 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Renata Verejanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TRĂIESC ÎN PRIVIREA TA de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341892_a_343221]
-
de jos din piatră și în cea de sus din zid văruit alb sau din lemn sau jumătate este din zid și jumătate din lemn. Ferestrele și ușile sunt vopsite într-un maro antichizat, ceea ce sporește impresia de vechime. La geamuri au gratii din fier forjat. Fiecare casă este înconjurată de un zid solid, construit din piatră acoperită cu olane de culoare roșie. Pe oameni nu îi deranjează uniformitatea, nu simt nevoia concurenței de a fi cât mai originali în construcțiile
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341859_a_343188]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > TEIUL DE VIS-A-VIS Autor: Renata Verejanu Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Toate frunzele tale - mii de ochi - Mă privesc prin geam zi de zi Sugerându-mi ideea Că o dată aș mai putea iubi Pe cineva în putere Să provoace un viscol în mine Și eu să torn mii de poeme: Cele mai frumoase și mai senine, Să șoptesc metafore, Să strig
TEIUL DE VIS-A-VIS de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341899_a_343228]
-
îi zicea Moș Șcribleac. Casa lui, chiar pe creasta dealului, avea valoare mai mult sentimentală, doar pentru el, deoarece, imobiliar vorbind, nu mai avea nicio valoare. Mică, veche de când lumea, cu o singură odaie și o mică prispă, cu două geamuri mici de tot, cu gratii (de pe vremea atacurilor haiducilor), era tot ce-i mai rămăsese din avere. A vândut tot, și văcuța cea bătrână, și clăile de fân, și pământul. Își păstrase pământ doar pentru vreo două prăjini de cartofi
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
Acasa > Strofe > Timp > IN NOAPTEA DINTRE ANI Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului In noaptea dintre ani Privește-n zare tristă pe geam o bătrânică. S-a gârbovit de ani, e slabă și e mică. Își numără-ncet anii, sunt mulți, vreo nouă-zeci Și murmură-ncet: “viață,viață, ce repede mai treci!” În casă e-ntuneric, doar candela-i aprinsă Și-n pat
IN NOAPTEA DINTRE ANI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341919_a_343248]
-
de gheață, Sclipind strident pe trotuar. Cu gândurile, fug acasă, Chem amintirile din ceață. . . Copilăria mea frumoasă, Stă sub steluțele de gheață! Un foc în soba-ngrămădită De cinci copii, de dimineață, Prea tare nu era-ncălzită. . . Precum, steluțele de gheață! Pe geamuri, desenam cu gerul, Când respiram la suprafață. . . Oceanul îl uneam cu cerul, Topind steluțele de gheață. . . Și Doamne, câtă fericire, Cât de îmbujorați la față, O zi întreagă în neștire, Striveam steluțele de gheață! Dar anii iute trec, ca vântul
STELUŢE DE GHEAŢĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341921_a_343250]
-
ca balerinele topite în îmbrățișări. Nimic nu seamănă în splendoare cu lebedele care atunci când plutesc pe unde, pare că începe un bal princiar cu răpitoarele inimilor, frumoasele și cochetele domnișoare și doamne ale înaltei societăți, valsând în saloanele castelurilor cu geamuri de cristal și draperii de catifea cu șnururi și canafi de mătase, brodate cu fireturi de aur, cu înalte coloane de marmură și lungi mese pline cu porțelanuri, cristale, argintării și cupe de aur... Florile, lumânările, orchestrele, parfumurile, valsurile, tangourile
IVAN PATZAICHIN. POEMUL NESCRIS AL LACULUI LEBEDELOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341917_a_343246]
-
ce frică mi-era, tremuram ca... - Stiu, ca un câine la injecție! - Aha, și ce crezi? S-au luat la bătaie, știi cum răsună în puterea nopții, exact ca în filmele cu mafioți, cred că aveau și bâte, au spart geamurile la mașini, se porcăiau între ei, am auzit și împușcături... Mi s-a făcut inima cât un purice, nu mai puteam să fac un pas, am luat copacul în brațe să nu cad din picioare ( bine că nu ai luat
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
Nu știa că volumele așezate pe noptieră sunt drogul meu de fiecare zi. Nu pot urca treptele mai sus de etajul trei. Atunci când depășesc această graniță degetele mele se transformă în pene, mâinile în aripi, iar trupul meu pasăre sparge geamurile. De aceea cei care mă iubesc se sperie când le povestesc acest lucru. Așa încât pentru ceilalți oameni care urcă sau coboară pe lânga mine, păstrez o aparență. Apuc cu putere balustrada, ca și cum ea ar fi sfoara care leagă piciorul meu
DESPRE MINE de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342302_a_343631]
-
un lucru terminat de făcut, decât dacă l-am verificat de două, de trei ori, de patru ori e.t.c. De aceea cineva întotdeauna îmi va spune : nu îți mai dau voie să verifici. Uneori privesc lumea printr-un geam care are un defect de fabricație. Încremenit în tâmplaria lui veche din lemn imperfecțiunea i-a adus în colțul din dreapta jos o formă circulară asemeni unei picături de ploaie care atinge suprafața unei ape. Copil fiind, ochiul meu privea exteriorul
DESPRE MINE de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342302_a_343631]
-
nepotul... Da, din păcate era ceva grav, foarte grav. Vocea Angelei ezită o clipă, apoi cuvântul porni, smucindu-se cu furia unei sălbăticiuni până atunci priponite și ascunse într-un loc tainic. Ca și zumzetul unui bondar ce dă roată geamului și se aude mai întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare, de parcă ființa ce îl produce, pe măsură ce se apropie își mărește dimensiunea, cuvântul crescu în intensitate și se zdrobi de timpan cu un plesnet puternic: penal! Pentru moment
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
pe gard rupând crengile încărcate cu roade ale cireșului, ori se jucau și scăpau mingea peste straturile ei de flori. Și adulții îi dădeau bătaie de cap scuturând praful peste balcoane, sau aruncând resturi menajere și mucuri de țigări pe geamuri. Se certa cu toți împărțind vorbe de ocară în stânga și-n dreapta, lucru pentru care nimeni nu o prea avea la inimă. Prin preajmă era totuși un suflet de om care o înțelegea. O femeie între două vârste, crescută odată cu
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]