5,440 matches
-
Fizica Aplicată (I.F.A) al Academiei de Stiinte a RM.<br> 1982-1985 - cercetător științific inferior , I.F.A. al Academiei de Stiinte a RM.<br> 1985-1988 - cercetător științific superior, Institutul Național al Viei și Vinului, Chișinău.<br> 1988-2006 - conferențiar universitar, Catedră de Geometrie Descriptiva și Desen Tehnic, Universitatea Tehnică a Moldovei.<br> 2006 - prezent - conferențiar universitar, Catedră “Informatică și ingenerie”, Universitatea Liberă Internațională din Moldova.<br> 2010 - prezent - conferențiar universitar, Catedră "Tehnologia Vinulu, Păstrării și prelucrării Produselor Vegetale", Universitatea Agrara de Stat din
Ion Panașescu () [Corola-website/Science/321326_a_322655]
-
poziție (verticală, orizontală etc.) stabilă și are robustețe redusă la șocuri mecanice și vibrații. Afișarea analogică cu LED-uri. Este de dată mai recentă și, față de cea cu ac indicator, prezintă unele avantaje importante: nu are parte mecanică mobilă, are geometrie rectilinie, nu depinde de poziția de funcționare (orizontalitate) și nici de șocuri mecanice și vibrații, nu este perturbată electrostatic, este lipsită de erori de paralaxă (la citirea indicației), are viteză mare de răspuns și dimensiuni totale mult mai reduse decât
Voltmetru () [Corola-website/Science/321402_a_322731]
-
exteriorul sălii (cu ferestrele deschise). "Collège de France" favorizează "interdisciplinaritatea", după cum o dovedesc, de exemplu, lucrările catedrei de "Filosofie a cunoștințelor", ocupată de Jules Vuillemin din 1962 până în 1990, care aborda câmpuri disciplinare atât de diverse precum matematicile pure (algebra, geometria, analiza), fizica teoretică (astronomia, relativitatea, mecanica cuantică, haosul), științele inginerești, filosofia și studiile umaniste grecești și latine. Dintre personalitățile prestigioase care sunt legate de Collège de France (cercetători, oameni de știință, intelectuali) se pot enumera: Raymond Aron, Roland Barthes, Henri
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
scări ale lungimilor și timpului, cu atât efortul de calcul crește. Costul calculului este proporțional cu puterea a treia a numărului Reynolds ("Re"), ceea ce duce la posibilitatea abordării doar a curgerilor cu "Re" mic, pentru curgeri simple, în domenii cu geometrii simple. Dificultăți suplimentare apar datorită faptului că termenii de convecție și presiune sunt neliniari. Toate aceste ecuații neliniare trebuie soluționate numeric, cu condițiile inițiale și la limită impuse. Aceste modele implică folosirea unor ecuații algebrice pentru tensiunile Reynolds (v. mai
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
la curgerea peste profile aerodinamice, unde disipația turbulentă prezintă mai puțin interes. În aceste modele atât producția, cât și disipația turbulenței sunt modelate cu câte o ecuație diferențială, ceea ce face ca modelul să fie adecvat pentru curgeri în domenii cu geometrii complexe. Exemple de astfel de modele sunt modelul k-ε și modelul k-ω. În medierea Reynolds luarea în considerare a efectelor turbulențelor de scări mici se face prin medierea în timp a ecuațiilor exacte, rezultând ecuații care pot fi calculate cu
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
schema Crank-Nicolson. Istoric, discretizarea prin metoda diferențelor finite a fost prima. Ea este relativ simplă, ușor de programat și nu consumă resurse de calcul mari. Inițial, metoda s-a folosit pe domenii discretizate cu grile ortogonale, care făceau dificilă tratarea geometriilor curbilinii. Dezvoltarea metodei pentru rețele neortogonale a complicat mult situația, anulând practic avantajele inițiale. "Metoda elementelor finite" (MEF) ( - FEM), cunoscută în literatura de specialitate din România și ca "metoda elementului finit" este răspândită în special în analiza structurală a solidelor
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
dispuse regulat, informațiile din matricea de conexiuni pot fi generate în timp real printr-un algoritm, iar existența matricei de conexiuni nu este necesară. Rețeaua de discretizare este în acest caz "structurată". În general rețelele structurate sunt rețele simple. Pentru geometrii sau moduri de discretizare complexe, când nu există un algoritm (ex.: nodurile rețelei au fost distribuite neregulat), sau algoritmul nu este disponibil (ex. rețeaua a fost generată cu altă aplicație, iar algoritmul acesteia nu s-a transmis rutinei de rezolvare
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
unor semne plastice deja investite moral și înlăuntrul unei tot mai pronunțate aspirații către sacru. începînd chiar cu ciclul Megalopolis, pictura sa se structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
Unghiul diedru sau unghiul plan corespunzător diedrului (upcd) este, în geometria spațială, unghiul determinat de două plane. Deoarece două plane determină patru unghiuri, este considerat unghi diedru cel care are măsura unui unghi ascuțit. Într-un caz particular, unghiul plan corespunzător diedrului poate avea măsura de 90°. Atunci, planele sunt perpendiculare
Unghi diedru () [Corola-website/Science/325448_a_326777]
-
unghiuri drepte (plane perpendiculare) sau două unghiuri ascuțite egale completate cu două unghiuri obtuze egale. Numim unghiul diedru cel mai mic unghi ascuțit măsurat între cele două plane date. Dreapta de intersecție este bine definită și poate fi determinată cu ajutorul geometriei descriptive sau a analizei matematice. Unghiurile formate depind de poziția unui al treilea plan care intersectează planurile date. Cel mai mic unghi ascuțit apare exclusiv pe planul perpendicular pe dreapta de intersecție între cele 2 plane date. Unghiul diedru este
Unghi diedru () [Corola-website/Science/325448_a_326777]
-
În geometrie, paralelismul se referă la o proprietate, în cadrul unui spațiu euclidian, a două sau mai multe subspații (de exemplu, drepte sau plane). Presupusa existență și proprietățile dreptelor paralele formează baza axiomei paralelelor a lui Euclid. Două drepte într-un plan care
Paralelism () [Corola-website/Science/325476_a_326805]
-
deja cunoscut, mai degrabă decât ceea ce este văzut, ca "metodă egipteană", o aluzie la claritatea bazată pe de memorie din imagini ale artei egiptene. În cele din urmă idealizarea a dat calea observației, si artei figurative ce a echilibrat ideal, geometria cu un realism mai mare, văzut în sculptură clasică din 480 î.Hr. Grecii se refereau la dependența observației vizuale că mimesis. Până la impresioniști, arta figurativa a fost caracterizată de încercări de a reconcilia aceste principii opuse. De la începutul Renașterii, manierismul
Artă figurativă () [Corola-website/Science/326007_a_327336]
-
și științific. În ceea ce privește activitatea științifică, Mihail Ghermănescu a abordat cu o mare ușurință domeniul analizei matematice, dar și cel al altor discipline de matematică pure sau aplicate. Are referințe și în domeniul algebrei (teoria ecuațiilor), al teoriei numerelor (ecuații diofantice), geometrie, mecanică generală și balistică. A fost primul matemtician român care s-a ocupat de noțiunea derivatei areolare, care l-a condus la integrarea unor sisteme de ecuații cu derivate parțiale. Astfel a introdus noțiunea de derivată parțială și totală areolară
Mihail Ghermănescu () [Corola-website/Science/326013_a_327342]
-
În geometria euclidiană, teorema lui Desargues este o problemă de geometrie sintetică. Fie două triunghiuri ΔABC și ΔDEF fără vîrfuri comune, cu laturi respectiv paralele. Atunci dreptele AD, BE și CF sunt paralele sau concurente. 2) În cazul în care segmentele AB
Teorema lui Desargues () [Corola-website/Science/325007_a_326336]
-
În geometria euclidiană, teorema lui Desargues este o problemă de geometrie sintetică. Fie două triunghiuri ΔABC și ΔDEF fără vîrfuri comune, cu laturi respectiv paralele. Atunci dreptele AD, BE și CF sunt paralele sau concurente. 2) În cazul în care segmentele AB și DE sunt egale, ABDE este un paralelogram. De
Teorema lui Desargues () [Corola-website/Science/325007_a_326336]
-
dreaptă a acestui punct pe planul desenului este traversată de toate cele trei proiecții ale celor trei drepte de intersecție ale celor trei plane. Altfel spus, dreptele considerate inițial sunt proiecții ale unor drepte concurente, și deci sunt concurente. În geometria proiectivă cele două cazuri 1) și 2) sunt unificate, prin adăugarea punctelor, liniilor, sau planelor ”de la infinit”. Pentru alte probleme care au soluții cu triunghiuri asemenea,
Teorema lui Desargues () [Corola-website/Science/325007_a_326336]
-
proclama o religie a divinului, secta creează o punte de legătură între Pământ și forțele demonice. Împreună cu câțiva colegi, Steven și Virginia îi invocă pe matematicienii Lobacevski și Bolyai, care îi ajută să își găseasă drumul prin Iadul a cărui geometrie diferă de cea cunoscută. Ei reușesc să iasă victorioși din lupta cu forțele demonice, readucând-o pe Valeria pe Pământ, teafără și nevătămată. Unele porțiuni ale cărții pot fi considerate o satiră socială. De exemplu, folosirea pe scară largă a
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
Harold Scott MacDonald "Donald" Coxeter (n. 9 februarie 1907 la Londra - d. 31 martie 2003) a fost un matematician canadian născut în Regatul Unit, cu contribuții deosebite în domeniul geometriei. A studiat matematica la Univerisitatea din Trinity College din Cambridge. A fost profesor la Universitatea din Toronto. În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv
Harold Scott MacDonald Coxeter () [Corola-website/Science/326926_a_328255]
-
din Trinity College din Cambridge. A fost profesor la Universitatea din Toronto. În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv. Domeniul tratat este destul de variat: geometrie neeuclidiană, cristalografie, teoria grupurilor, teoria rețelelor, geodezicele, geometria proiectivă, geometria afină, topologie etc.
Harold Scott MacDonald Coxeter () [Corola-website/Science/326926_a_328255]
-
la Universitatea din Toronto. În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv. Domeniul tratat este destul de variat: geometrie neeuclidiană, cristalografie, teoria grupurilor, teoria rețelelor, geodezicele, geometria proiectivă, geometria afină, topologie etc.
Harold Scott MacDonald Coxeter () [Corola-website/Science/326926_a_328255]
-
din Toronto. În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv. Domeniul tratat este destul de variat: geometrie neeuclidiană, cristalografie, teoria grupurilor, teoria rețelelor, geodezicele, geometria proiectivă, geometria afină, topologie etc.
Harold Scott MacDonald Coxeter () [Corola-website/Science/326926_a_328255]
-
Ion Luca Creangă (n. 1911, Adâncata, Suceava - d. 1986) a fost un matematician român, cu contribuții deosebite în domeniul geometriei și algebrei. A rămas orfan de tată pe când avea un an. Cursurile primare, secundare și superioare le-a parcurs la Iași. În 1931 obține licența în matematică. Devine asistent la Seminarul de Matematică al Universității din Iași, unde a avut
Ion L. Creangă () [Corola-website/Science/326928_a_328257]
-
doctoratul la Roma, specilitatea matematică, sub îndrumarea lui Enrico Bompiani. În 1939 a fost numit șef de lucrări la Politehnica din Iași, la Catedra de Matematici Generale. În 1943 este numit conferențiar la aceeași catedră. În 1945 devine profesor de geometrie analitică la Facultatea de Electrodinamică, ca în 1948 să preia Catedra de Algebră a Facultății de Matematică din cadrul Universității din Iași. În perioada 1949-1953 este decan al Facultății de Matematică, iar în 1955 este numit rector. În 1965 a fost
Ion L. Creangă () [Corola-website/Science/326928_a_328257]
-
a Facultății de Matematică din cadrul Universității din Iași. În perioada 1949-1953 este decan al Facultății de Matematică, iar în 1955 este numit rector. În 1965 a fost numit în Consiliul Național al Cercetării Științifice. Activitatea sa se remarcă în domeniul geometriei euclidiene diferențiale, ecuațiilor matriciale etc. În teza sa de doctorat a studiat corespondențele între două spații euclidiene tridimensionale. În 1958 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Edinburgh. În 1963 a conferențiat la Padova, în cadrul colaboarării dintre Universitatea din Iași
Ion L. Creangă () [Corola-website/Science/326928_a_328257]
-
bioxid de uraniu este compactată cu o presă obținându-se pastile crude care sunt apoi sinterizate la temperatură înaltă (peste 1700 grade C) în atmosferă de hidrogen. Pastilele sinterizate sunt apoi rectificate la exterior, pentru a avea dimensiunile dorite și geometria perfectă. La fabricarea elementelor de combustibil pastilele de bioxid de uraniu sunt încărcate apoi în tuburi din aliaj de zirconiu, iar tuburile sunt închise prin sudarea unor dopuri la ambele capete. Elementele de combustibil sunt asamblate într-o structură rigidă
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]