9,375 matches
-
învingă (2Cor 6, 14), nu mai privea înapoi, nu-și mai amintea de viața personală și de afecțiunile celor dragi, uitând și sacrificând totul, conștient de misiunea sa. Apostolul se vedea pe sine în soldat. Își făcuse din renunțarea la gloria personală propriul steag (cf. 2Cor 6, 4-10 și 2, 23-28). Idealiza creștinul desăvârșit care, după botez devenea conștient de obligațiile asumate, dăruindu-și trupul și sufletul credinței îmbrățișate. Această trăire nu putea triumfa vreodată fără o consacrare completă, fără valorificarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sau un arc, deoarece noi căutăm pacea, nici o cană, trebuind să fim sobri. Învățătura alexandrinului se regăsește și în Tertulian care, în Apologeticum, se mândrește cu creștinii care, considerați străini de către păgâni, se țineau departe de lăcomia onorurilor și a gloriei și colaborau alături de păgâni în arte, în studiu, în comerț, în navigație și în exercițiul armelor în favoarea statului și în serviciul împăratului: Ne amintim că trebuie să-i aducem mulțumire lui Dumnezeu, Domn și Creator, să nu refuzăm nici un rod
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legilor. Îi iubesc pe toți și sunt persecutați de toți. Sunt necunoscuți și totuși condamnați. Sunt trimiși la moarte, dar prin aceasta ei primesc viața. Le lipsesc toate, dar găsesc toate cu îmbelșugare. Sunt disprețuiți, dar în dispreț își găsesc gloria lor. Sunt loviți în numele lor bun și între timp se dă mărturie despre dreptatea lor. Sunt insultați și binecuvântează, sunt tratați cu mârșăvie și răspund cu cinste. Deși fac binele, sunt pedepsiți ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiți, se bucură, ca și cum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
filozofiei grecești. Rigorismul excesiv l-a condus spre refuzul intransigent al diferitelor manifestări socio-religioase ale păgânismului, inclusiv de natură militară. În Oratio ad Græcos, 11, înșirând o serie de mondenități, în contrast cu spiritul său ascetic, autorul ne prezintă funcțiile militare drept glorii pământești inutile: Așadar, cum voi putea să admit o creație de tip fatalist, văzând asemenea slujitori? Nu vreau să domnesc, nu doresc să fiu bogat, am refuzat comanda militară, urăsc desfrâul, nu practic navigația pentru lăcomie, nu concurez pentru coroane
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cum voi putea să admit o creație de tip fatalist, văzând asemenea slujitori? Nu vreau să domnesc, nu doresc să fiu bogat, am refuzat comanda militară, urăsc desfrâul, nu practic navigația pentru lăcomie, nu concurez pentru coroane, am abandonat fandoseala gloriei, disprețuiesc moartea. Sunt superior oricărei specii de boală; durerea nu-mi consumă sufletul. În aceiași operă, dar în alt loc, filozoful critică sistemul politic al vremii care înșeală oamenii, profitând de credința lor în arta divinatorie: Ordinea lumii este excelentă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
susținea interdicția evanghelică de a ucide pentru creștini. În acest text, unde este prezentă și referința la brutalitatea spectacolelor cu gladiatorii, se poate constata legătura dintre abținerea de la sângele animalelor și de la vărsarea sângelui omenesc. Criticând credințele religioase romane, disprețuia gloria imperialismului roman al cărui expansionism era marcat de o istorie continuă de masacre, distrugeri și de edificări pe moartea altora ori de subjugare a altor popoare, atitudini contrare faimoasei păci romane. În Octavianus, 37, 1-6, idealurilor și modelelor eroice ale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care îi determina pe antagoniști să caute adevărul și să-l urmeze. Păgânii nu trebuiau să se teamă de ucenicii lui Cristos nefiind asociați în illicitae factiones, nerâvnind puterea și abținându-se de la res publica în măsura în care acestea erau legate de gloria pământească. Acesta este mesajul din Apologeticum 38, 3 unde activitatea, inclusiv cea politică, pare să fi fost percepută ca un serviciu pentru lume, înțeles ca specie umană. Această dimensiune internațională a creștinismului pretindea ca adepții săi, deși trăiau cu o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rezistențe majore palpabile, din partea celor compromiși în fața lingușirilor. În paralel cu mărturia martirilor din Acta și din Passiones, soldatul creștin își mărturisește propria credință în public: Christianus sum; printr-un limbaj mistico-alegoric, trece la descrierea soldatului care se îndreaptă spre gloria martiriului. Putem vedea etapele succesive care conduc soldatul creștin spre conștiinciozitatea de a aparține numai lui Dumnezeu: se trece de la soldatul cezarului, la soldatul lui Cristos, la martiriu. Aceasta ne ajută să înțelegem în ce măsură conceptul de martiriu este strâns legat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu le-a folosit la nimic faptul că au învins; iar, învingătorii au trăit aceiași neliniște specifică celor învinși pentru soldații pierduți și pentru tezaurul epuizat. Pe de altă parte, nu li se dă șansa de a se bucura de gloria armelor, deoarece o parte însemnată revine soldaților căzuți în luptă care, învinși fizic, rămân neînvinși în sufletul lor. În realitate, chiar dacă ar fi avut posibilitatea de a se păstra nevătămați în fața loviturilor dușmane, și de a scăpa astfel morții, nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tradițiile trecutului, un susținător al măreției Imperiului roman, care nu era doar o expresie de forță, ci și o emanație de civilizație și un garant al tuturor instituțiilor civile ale vremii, printre care și Biserica, care devenise fiica sa. Apusul gloriei imperiului, insensibilitatea cetățenilor săi care, în loc să-l protejeze duceau războaie fratricide, dar și noua putere a vandalilor și a goților, care se întrevedea sinistră în lume, zguduia fibrele intime ale preotului dalmat, legat prin cultura sa clasică de Atena și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în fața seducției răului, abandonând calea lui Dumnezeu, devenind lași și plini de frică înaintea armatelor dușmane, abandonând patria tristului destin, pradă popoarelor necivilizate, scriind o pagină de rușine în istoria Romei! Pierite fiind sentimentele dragostei de patrie, uzate idealurile de glorie și măreție, respinsă sau poate prea puțin înțeleasă virtutea romană, pentru reînsuflețirea trupurilor vlăguite și a sufletelor moleșite, Ieronim le oferea armele religiei creștine ca mijloc de înviere morală și tărie fizică, singurele capabile să mai poată săvârși minunea unei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Sfântul Petru dorește un singur lucru: dacă o persecuție trebuie să vină și creștinii vor trebui să pătimească, să fie conduși la martiriu numai pentru că sunt creștini, iar aceasta va fi spre gloria lor, și nu pentru alte motive: Preaiubiților, nu vă mirați de focul aprins între voi spre ispitire, ca și cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Cristos, bucurați-vă, pentru ca și la arătarea slavei lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dacă vei face asta, nu pot decât să-ți mulțumesc“. Maximus a spus: „Tu ești fericit să mori și cred că vrei să pătimești pentru o răsplată promisă“. Iulius a răspuns: „Dacă eu merit să pătimesc, îmi va fi dăruită gloria veșnică“. Maximus a spus: „Dacă te vei convinge să suferi pentru patrie și pentru legi, vei primi o laudă pentru toată viața“. Iulius a răspuns: „Sufăr cu siguranță pentru legi, dar pentru cele divine“. Maximus a spus: „Acelea pe care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
2.4. Actele sfinților martiri Nicandros și Marcianus Mă apuc să relatez glorioasele bătălii pe care sfinții martiri Nicandros și Marcianus le-au dus împotriva diavolului. Acești bărbați care luptau între armatele acestei lumi, întăriți de armele adevăratei dreptăți, disprețuind gloria acestei lumi, cu ajutorul lui Cristos au intrat să facă parte din oștirea cerească. Au fost conduși la tribunal ca unii care ar fi săvârșit lucruri josnice. Guvernatorul Maximus, sub jurisdicția căruia au fost puși, le-a spus: „Nicandros și Marcianus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dioclețiană, s-a concentrat asupra armatei, nervul vital al oricărui regim, pe care a încercat să-și o câștige de partea sa, chiar și afectiv. Vorbea deseori cu soldații, participa la acțiunile lor militare, împărtășea alături de ei pericolele, asprimile și gloria, și-i ajuta în nevoile lor economice, făcând daruri generoase. Era convins că dacă avea armata de partea sa ar fi avut și tot imperiul, iar că acțiunea sa de restaurare politică și de păgânire, după aceea a trupelor, ar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cea dioclețiană, a înțeles că vărsarea sângelui creștinilor nu-i aduce nici o satisfacție personală, pentru că sângele martirilor este sămânța creștinilor, potrivit experienței lui Tertulian (150-230). Fiind convins de inutilitatea unei persecuții sângeroase în favoarea planurilor sale întunecate, evita să fie cauza gloriei altora înconjurându-i de aureola martiriului, pentru că nici nu voia să pornească un război pe față. Căci toți, zicea el, vor zbura spre martiriu ca albinele. Atitudinea sa era alimentată și de superstiție: deși se temea să nu riște sfârșitul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost pusă la încercare în comparație cu valorile concurente și când abandonul acestei valori a adus cu sine probleme sociale evidente. Astfel, diferitele alternative la cuplul exclusiv, de tipul căsătoriei deschise, al schimbismului, al comunităților hippie au cunoscut o anumită perioadă de glorie, dar nu au reușit să se impună. Al doilea tip de răspuns se referă la principii meta-isto-rice. Se spune că o valoare este reținută deoarece este conformă cu: -rațiunea sau bunul-simț (se va spune, spre exemplu, că, independent de circumstanțe
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
numesc "infanteria lui tataie". Se poate, dar este vorba de un "tataie" deosebit de musculos. (7a) Corpul nu are probleme cu recrutările. Tinerii se îngrămădesc să se înscrie, unii constrânși de greutăți financiare, dar (7b) majoritatea se înrolează mânați de nostalgia gloriei militare. (7c) Câștigul bănesc nu atârnă prea greu în balanță, pentru că ofițerii de marină nu sunt mai bine plătiți decât ceilalți. (8) Selecția este severă: recrutorii elimină candidații prea masivi sau prea slabi (ochelarii nu constituie un handicap). Recruții, numiți
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
drept, tunica albastră bine ajustată și strânsă pe corp, gulerul alb, rigid forma modernă a gulerului de piele purtat altădată menține capul drept. De aici le vine ofițerilor porecla "ceafă de piele". Totul trebuie să fie impecabil. (13) "Părul e gloria femeii și rușinea soldatului": cuvintele mareșalului britanic Wolseley au fost reținute de ofițeri. Cei mai mulți sunt tunși, deși regulamentul permite 5 centimetri de păr pentru ofițeri. Le este interzis să apară nebărbieriți după 8 dimineața. (14a) Conform Manualului, când este în
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în valoarea eroismului. Valoarea patriotism este enunțată direct. (6a și c) Se revine la prezentarea actorului. (6b) Valoare explicită: voluntariatul. (7a) " Se îngrămădesc să se înscrie" poate fi interpretat ca un revelator de intensitate și de atracție. (7b) Valoare enunțată: gloria militară. (7c) Tentația câștigului este negată (este o contravaloare). (8) Paragraful descrie interiorizarea valorilor de către ofițeri: instructorul, disciplina, încercările. (9) Interiorizarea valorilor. Valori enunțate: instrucția (transcriere pornind de la descrierea școlarizării). (10a) Valori: spiritul apartenenței la grup (transcrierea este făcută în
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Petrarca, pictorii după Van Eyck și Masaccio, sculptorii după Donatello și Claus Sluter. Acești artiști reușesc în de-mersul lor, mai ales odată cu apariția operei și a concertelor. Acest proces de individuație devine individualism în momentul în care omul caută gloria sau este glorificat. Exemplele abundă atât în lumea artistică, cât și în lumea militară (condottieri) sau în rândul conducătorilor de stat (Francisc I, Carol Quintul, Henric al VIII-lea...). Individul devine și mai autonom; nu se vorbește încă de libertate
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
impresiona întotdeauna prin cultura sa în domeniul artelor plastice, sensibilitate și modestie. Anul cesta se comemorează zece ani de la dispariția artistului. Primul catalog dedicat sculptorului Ioan Antonică completează incursiunile în arta românească contemporană. Ivona Aramă Ioan Antonică - cronică postumă (1937-2002) Gloria artiștilor este privită de contemporanii lor cu nedumerire, neînțeleasă și deseori cu un fel de gelozie, dar și cu admirație. În același timp, această glorie, efemeră până la urmă, este cu atât mai goală, cu cât nu este acoperită printr-un
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
Ioan Antonică completează incursiunile în arta românească contemporană. Ivona Aramă Ioan Antonică - cronică postumă (1937-2002) Gloria artiștilor este privită de contemporanii lor cu nedumerire, neînțeleasă și deseori cu un fel de gelozie, dar și cu admirație. În același timp, această glorie, efemeră până la urmă, este cu atât mai goală, cu cât nu este acoperită printr-un echivalent valoric al operei. Pentru artist, uitarea și topirea în anonimat sunt devoratoare. În timpul existenței lor biologice, gloria multor artiști urmează trasee meteorice. Strălucirea este
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
și cu admirație. În același timp, această glorie, efemeră până la urmă, este cu atât mai goală, cu cât nu este acoperită printr-un echivalent valoric al operei. Pentru artist, uitarea și topirea în anonimat sunt devoratoare. În timpul existenței lor biologice, gloria multor artiști urmează trasee meteorice. Strălucirea este scurtă. Ea însumează mari speranțe și promisiuni pentru privitorii contemporani ai artei lor. Se naște în preajma acestor gânduri întrebarea: când putem vorbi despre un artist că a cucerit treptele prestigiului artei sale? Ce
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
putem vorbi despre un artist că a cucerit treptele prestigiului artei sale? Ce anume definește acest statut? Răspunsuri sunt multe, nuanțate și foarte diferite. Sunt artiști ale căror plăsmuiri se nasc la foc mic, în semiumbre, discret, pe parcursul întregii vieți. Gloria acestora nu are strălucire stelară, ci mai degrabă seamănă cu iradierile unui jăratec ascuns sub cenușă. De foarte multe ori opera lor se impune târziu, spre sfârșitul vieții sau postum, dar ea seamănă cu licărirea discretă a unei stele pe
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]