5,667 matches
-
de învățat, multe cluburi de volapük au devenit cluburi de esperanto. După 1920 Arie de Jong, cu acordul liderilor puținilor vorbitori de volapük rămași, a făcut o revizie a volapük ce a fost publicată în 1931. De Jong a simplificat gramatica, eliminând unele forme verbale rar utilizate și unele terminații pronominale și verbale diferențiate de gen. A adăugat de asemenea fonemul „r” și l-a folosit pentru a face unele morfeme mai recognoscibile. De exemplu „lömib” (ploaie, în engleză: rain) a
Volapük () [Corola-website/Science/310223_a_311552]
-
pe Horațiu "(Epistola către Pisoni)", Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebră este "" de Nicolas Boileau, din anul 1674: Literatura română a fost înzestrată cu arte poetice de C. Conachi («Meșteșugul stihurilor românești»), Ion Heliade Rădulescu («Regulile sau Gramatica poeziei»), Eminescu ș. a. O veritabilă ars poetica a romantismului, poate, cel mai important manifest poetic din secolul al XIX-lea, se află în "Epigonii" de Mihai Eminescu. În prima parte a amplului poem-manifest, poetul elogiază «zilele de-aur a(le
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
al acestei limbi în școlile primare, primul curs care s-a predat la facultate și primul dicționar. Într-o perioadă de 15 ani de când predă limba romani, el a format peste 460 de profesori de limba romani. El a reorganizat gramatica limbii romani, a realizat șapte dicționare și 15 manuale de studiu, realizând studii despre cele patru dialecte principale ale limbii romani: cel al ursarilor, al căldărarilor, al spoitorilor și al romilor carpatici. Profesorul Sarău se bucură de o recunoaștere internațională
Gheorghe Sarău () [Corola-website/Science/309044_a_310373]
-
reîntregirii și valorificării moștenirii literare, a legităților și tendințelor procesului literar contemporan, a principiilor teoretice ale istoriei și criticii literare, a relațiilor literaturii române cu literaturile europene etc. În această ordine de idei, am putea aminti următoarele studii: Curs de gramatică istorică, Dicționar etimologic, Dicționar explicativ, Istoria literaturii, cercetările monografice dedicate creației unor scriitori clasici sau contemporani și cele dedicate analizei creației populare orale. De la 1990 încoace, cercetătorii Institutului s-au eliberat din prizonieratul ideologiei comuniste și au aderat la teoriile
Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei () [Corola-website/Science/309203_a_310532]
-
parte candidatul primește un carnet cu testul și un chestionar pe care vă notă răspunsurile (Antwortbogen). Se dau texte și se testează modul de înțelegere al acestore: global, detaliat, selectiv (B1), corectitudinea din punct de vedere gramatical (B2), vocabularul și gramatică (C1). Se ascultă o casetă sau un CD. La afirmațiile care se găsesc pe foaia de răspunsuri candidatul trebuie să răspundă cu „adevărat” sau „fals”, în funcție de ceea ce înțelege din mesajul audio. Pe ansamblu, în această parte, există tot atâtea răspunsuri
Zertifikat Deutsch () [Corola-website/Science/309265_a_310594]
-
clasică, si o cultură în limba latină „vulgara”, accesibilă neștiutorilor de carte, cu caracter regional, într-un anumit sens populară. Prima este alcătuită din lucrări cu caracter teologic, mistic și didactic: comentarii ale Sfinților Părinți ai Bisericii, tratate de teologie, gramatică, retorica și dialectica, colecții de drept canonic, vieți de sfinți, predici, cărți liturgice, imnuri și poezie religioasă. Mânăstirile Alcobaça și Santa Cruz din Coimbra sunt principalele centre de cultură latină medievală din Portugalia. Dar nesiguranță vieții în evul mediul și
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
temere de D-deu și a iubirei în tânără vârstă a prunciei sale, dat a fost de părinții lui la învățătura cărței. Și isteț fiind la minte, sântul în scurtă vreme a învățat toată dumnezeeasca Scriptură, care duce întru mântuire, și gramatica cea slovenească, foarte bine și desăvârșit”". În viața lui Isaia este prezentat ca un "„adânc cunoscător al Sfintei Scripturi și bun orator”". În 1335 Nicodim întâlnește monahii de la Muntele Athos care vizitau Mănăstirea Deciani, cu ocazia inaugurării ei. Această întâlnire
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
grămezii", în „România literară”, 1985, nr. 7; Ioan Moldovan, "„Narațiuni întâmplătoare”", în „Familia”, 1989, nr. 9; Valentin Tașcu, în "Jocul poeziei și al întâmplării", „Steaua”, 1989, nr. 11-12; Victor Felea, "„Narațiuni întâmplătoare”", în „Tribuna”, 1990, nr. 9; Traian T. Coșovei, "Gramatica răbdătoare", în „Contemporanul-Ideea europeană”, 1991, nr. 45; Horea Poenar, "Ipostaze diferite ale poeticului", în „Steaua”, 1998, nr. 2-3; Geo Vasile, "Acatist în contra literaturii leneșe", în „Luceafărul“, 1998, nr. 8; Ioan Țepelea, "O conștiință poetică modernă", în „Unu”, 1998, nr. 10-11
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita școală a „Frăției” ortodoxe din Lvov (Lemberg) și la Academia Zamoiska din Zamosč. Acolo studiază limbile latină, greacă, slavonă și polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622). Datorită unei
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
Mexicului. Datorită expansiunii Imperiului Aztec, dialectul vorbit de către aztecii din Tenochtitlan devenise o limbă de prestigiu în Mezoamerica, având statul unei lingua franca. Odată cu sosirea spaniolilor și introducerea alfabetului latin, "Nahuatl" a devenit și limbă literară, utilizată în numeroase cronici, gramatici, poezii, documente și coduri administrative, scrise în secolele XVI și XVII. Această limbă literară timpurie, bazată pe "dialectul nahuatl tenochtitlan", a fost denumită "nahuatl clasic", fiind printre limbile native cele mai bine documentate și studiate din cele două Americi. Astăzi
Limba nahuatl () [Corola-website/Science/309817_a_311146]
-
În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.. Se caracterizează în general prin lipsa conținutului noțional
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
noțional, și prin posibilitatea limitată de a se integra în propoziție. Interjecția este specifică limbii vorbite, în special registrului de limbă familiar. Sensul ei pragmatic se precizează adesea în vorbire cu ajutorul intonației, al gesturilor și al mimicii. Există diferențe între gramatici ale diferitelor limbi și între diferiți lingviști privitor la ce cuvinte neflexibile și folosite exclamativ intră în clasa interjecțiilor. În gramaticile limbii române și onomatopeele sunt considerate o categorie a interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
familiar. Sensul ei pragmatic se precizează adesea în vorbire cu ajutorul intonației, al gesturilor și al mimicii. Există diferențe între gramatici ale diferitelor limbi și între diferiți lingviști privitor la ce cuvinte neflexibile și folosite exclamativ intră în clasa interjecțiilor. În gramaticile limbii române și onomatopeele sunt considerate o categorie a interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
mimicii. Există diferențe între gramatici ale diferitelor limbi și între diferiți lingviști privitor la ce cuvinte neflexibile și folosite exclamativ intră în clasa interjecțiilor. În gramaticile limbii române și onomatopeele sunt considerate o categorie a interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
lingviști privitor la ce cuvinte neflexibile și folosite exclamativ intră în clasa interjecțiilor. În gramaticile limbii române și onomatopeele sunt considerate o categorie a interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
în română „îhî”, având funcția lui „da”. A. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”, iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopee. Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, A. Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Crystal 2008 amintește de limita neclară dintre interjecțiile provenite din
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
Doamne sfinte și părinte"), și chiar propoziții ("Acu-i acu!"). Pentru Avram 1997 cuvintele de acest fel sunt doar alte părți de vorbire folosite exclamativ, însă sintagme și propoziții ca "pe naiba" sau "Doamne ferește" sunt pentru ea locuțiuni interjecționale. În gramatici ale limbii maghiare nu apar astfel de entități ca interjecții. Interjecțiile sunt la origine reacții sonore involuntare, instinctive, nearticulate, la factori externi cu influență asupra fizicului sau psihicului vorbitorului, ori maniferstări cauzate de factori fizici sau psihici interni. Acestea au
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
Raportul de subordonare în gramatică este legătura ce se stabilește între două elemente, dintre care unul, subordonat, depinde gramatical de celălalt, numit regent. Gradul de dependență gramaticală a elementului subordonat este variabil. Unele elemente subordonate determină regentul, împreună cu regentul ele constituie îmbinări în interiorul cărora nu
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
Propoziția este în gramatică cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare. Se identifică practic prin prezența unui singur predicat. Acesta este exprimat de obicei printr-un verb la un mod personal
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
-se în vorbire prin intonație specifică, iar în scris prin punctuație (semnul exclamării). A se compara: Propoziția exclamativă poate fi marcată și prin cuvinte specifice: "ce" interogativ cu valoare adjectivală sau adverbială, adverbul "mai" (Ce am mai râs!"). În unele gramatici, astfel de cuvinte sunt cuprinse în clasa gramaticală numită particulă. Exemplu din limba sârbă: Ala je lepa ova bašta!" „Ce frumoasă e grădina asta!”. Acest criteriu cuprinde și modalitatea, adică felul cum consideră vorbitorul acțiunea. Conținutul și modalitatea se redau
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
coordonate între ele. Exemple: Subordonatele îndeplinesc, sub formă de propoziție, funcția unor părți de propoziție ale regentei, fiind identificate și denumite după această funcție. Între două tipuri de subordonate și părțile de propoziție corespunzătoare există totuși deosebiri: Dacă într-o gramatică precum Avram 1997 se consideră că un verb la un mod nepersonal poate fi predicat numai într-o propoziție principală, în unele gramatici se consideră că acest lucru este posibil și în secundare. Astfel, în gramaticile franceze se tratează așa-
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
funcție. Între două tipuri de subordonate și părțile de propoziție corespunzătoare există totuși deosebiri: Dacă într-o gramatică precum Avram 1997 se consideră că un verb la un mod nepersonal poate fi predicat numai într-o propoziție principală, în unele gramatici se consideră că acest lucru este posibil și în secundare. Astfel, în gramaticile franceze se tratează așa-numitele „propoziții infinitivale”. Unele le consideră propoziții pe acelea în care infinitivul are propriul său subiect, diferit de cel al verbului regent ("J
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
deosebiri: Dacă într-o gramatică precum Avram 1997 se consideră că un verb la un mod nepersonal poate fi predicat numai într-o propoziție principală, în unele gramatici se consideră că acest lucru este posibil și în secundare. Astfel, în gramaticile franceze se tratează așa-numitele „propoziții infinitivale”. Unele le consideră propoziții pe acelea în care infinitivul are propriul său subiect, diferit de cel al verbului regent ("J’entends le chien aboyer „Aud câinele lătrând”), altele includ aici și infinitivele fără
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
greșeli gramaticale" (dintre care cea mai cunoscută este „Poți să ai și eșecuri, poți să ai și succesuri.”) Alison Mutler, scriitor la Associated Press a afirmat că „Elena Băsescu țopăie pe catwalk, petrece în cluburi până la orele dimineții și mutilează gramatica”, arătând că un critic a comparat-o cu o păpușă Barbie. Elena Băsescu a protestat vehement împotriva articolului, spunând că aduce atingere reputației sale, a tatălui său și României.
Elena Băsescu () [Corola-website/Science/309938_a_311267]
-
Științe a Moldovei, specialitatea lingvistică romanică (în special română) și slavă (în special rusă), cercetător știintific principal în cadrul Institutului de Lingvistică de pe lîngă Academia de Științe a Moldovei. Este fondator al școlii moldovenești de lexicologie și semantică lingvistică. A studiat gramatica, lexicologia, lexicografia, stilistica, istoria limbii, cultura vorbirii limbii române, semantica generală, lingvistica teoretică, romanistica, slavistica, lingvistica comparată, sociolingvistica. Președinte al Consiliului științific specializat pentru conferirea gradelor științifice de doctor și doctor habilitat în filologie (1988-1991), președinte al Comisiei de Expertiză
Silviu Berejan () [Corola-website/Science/309494_a_310823]