5,312 matches
-
limba lor ni s-a păstrat, la diferiți autori greci și latini, mai multe nume de persoane, de cetăți, de râuri și munți.”" El admite că românii veniți în atingere cu alte popoare au împrumutat de la unele dintre ele elemente gramaticale, îndeosebi elemente lexicale. În legătură cu aportul elementului slav la formarea limbii române, părerea lui Hodoș este următoarea: "„Formarea ei ca limbă românească, aceasta n-a putut să se întâmple decât după venirea slavilor, cu trei sau patru sute de ani în urmă
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
limbă românească, aceasta n-a putut să se întâmple decât după venirea slavilor, cu trei sau patru sute de ani în urmă; va să zică în secolul al VIII - IX-lea.”" Această influență însă n-a schimbat caracterul romanic al limbii române. Structura gramaticală, fondul principal de cuvinte sunt de origine latină, iar elementele slave n-au participat la cele mai importante transformări ale limbii române care o deosebesc atât de limba latină, cât și de alte limbi romanice. În legătură cu dialectele Hodoș afirmă: "„Presupunem
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
cum spune autorul, pe cele mai importante. Cântecele de dragoste, leagăn, de cătănie, bocetele, colindele, descântecele, cât și baladele, basmele din aceste culegeri, oglindesc o gamă amplă a sentimentelor omului din popor. În a doua parte a prefeței, arată însușirile gramaticale, mai ales fonetice, ale graiului bănățean, dând exemple. Hodoș arată că: Alte însușiri ale graiului bănățean pe care Enea Hodoș le menționează sunt: E. Hodoș grupează cântecele populare astfel: Această grupare demonstreză prezența în primul rând a sentimentului de dragoste
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
un experiment cu o maimuță, învățând-o să scrie povestiri pe baza unui anumit stil. Hoskins testează teoria recitând versuri din poemul lui G. K. Chesterton "Lepanto", iar maimuța este în stare să scrie alte două versuri care, dincolo de erorile gramaticale, se aseamănă cu cele din poemul original. Primind povestirea lui Tallinn, maimuța o încheie în același mod în care dorea să o facă și scriitorul, lucru pe care acesta din urmă îl consideră o dovadă clară a faptului că el
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
Ea acționează asupra sistemului subiectului, ducând în cele din urmă la simptome asemănătoare demenței sau bolii Alzheimer și în cele din urmă duce la deces. Noile notificări din jurnalul lui Howard (de după eliberarea substanței) încep să conțină din ce în ce mai multe greșeli gramaticale, de ortografie și alte greșeli, în cele din urmă devenind incoerente datorită efectelor substanței chimice asupra lui Howard și (probabil) morții sale. Acest lucru implică, de asemenea, că rasa umană va muri în cele din urmă deoarece adulții încep să
The End of the Whole Mess () [Corola-website/Science/325875_a_327204]
-
limbii franceze clasice și folosirea corectă a limbii literare între secolele al XVII-lea și al XIX-lea. Articolele prezintă o etimologie a fiecărui cuvânt (așa cum era cunoscută sau presupusă în epocă), diferențele semantice între mai multe sinonime, numeroase remarci gramaticale privitoare la corecta folosire a limbii, și numeroase citări literare, care sunt principala rațiune a reputației lucrării. O versiune prescurtată, cunoscută în Franța sub numele de "Le Petit Littré", iar în Canada sub cel de "Littré-Beaujean", a fost publicată în
Dictionnaire de la langue française (Littré) () [Corola-website/Science/327020_a_328349]
-
ale dicționarului Littré, îndeosebi colecțiile în mai multe volume (datând din anii 1960 și după aceea), sunt foarte diferite de ediția originală, demarcându-se prin punctele următoare: simplificare semantică a mai multor articole, ceea ce se traduce prin dispariția unor remarci gramaticale, diferențe între diverse sinonime, și mai ales suprimarea pur și simplu a etimologiei cuvintelor. Pe de altă parte, dispunerea tipografică și organizarea articolelor, principala grijă fiind claritatea diverselor sensuri ale unui cuvânt (marcată prin paragrafe bine separate în ediția originală
Dictionnaire de la langue française (Littré) () [Corola-website/Science/327020_a_328349]
-
a decis să construiască restul [Limbii Străvechi] pe limba nordică străveche. Pentru a afla mai multe cuvinte, am căutat online dicționare și ghiduri ale limbii. Pe baza a ceea ce am găsit am inventat cuvinte noi și am creat un sistem gramatical și un ghid de pronunție care să se potrivească în lumea mea. Acest demers a constituit probabil cea mai grea parte a scrierii acestor cărți." Limba folosită de pitici și de urgali a fost inventată de Paolini. Când "Sci Fi
Brisingr () [Corola-website/Science/323857_a_325186]
-
ajungându-se astfel la posibilitatea ca scrierea să exprime limba cu relațiile existente între cuvinte. Cele două tipuri de semne au continuat să existe deoarece ideogramele nu au fost înlocuite complet de scrierea fonetică. Semnele numite silabice, ce aveau valoare gramaticală și foloseau la exprimarea acelor părți de vorbire care, prin natura lor, nu puteau fi reprezentate figurativ, erau derivate din ideograme, al căror sens îl pierdeau păstrând doar sunetul. Așadar sumeriana nu a atins niciodată stadiul final din evoluția scrierii
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Lumea, așa cum este ea reflectată la nivelul limbii, reprezintă o perspectivă predominant masculină, în concordanță cu credințele stereotipe despre bărbați, femei și relațiile dintre ei. Sexismul în limbă este de obice analizat la nivelul opțiunilor lingvistice în termeni de opțiuni gramaticale (folosirea pronumelui de persoana a treia masculin el, ei cu sens generic, de exemplu) și/sau lexicale (folosirea cu preponderență a unor cuvinte cu sensuri peiorative, negative pentru descrierea experiențelor femeilor). Cea de a treia temă centrală a interesului feminist
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
norma, faptul de a avea sau nu penis este central în dezvoltarea psihologică ulterioară a copilului. La nivelul limbajului, androcentrismul se recunoaște prin trei trăsături esențiale: ignorarea femeilor, deprecierea și stereotipizarea. Ignorarea femeilor este percepută mai ales prin prezența normei gramaticale și lexicale exclusive masculine, de la pronumele el, ei generice, până la numele de ocupații și meserii prezente majoritar la masculin. Limbajul androcentric afectează și percepțiile oamenilor cu privire la care meserii sunt potrivite pentru cele două sexe (de exemplu, prezentarea în presa românească
Androcentrism () [Corola-website/Science/325260_a_326589]
-
-lea î.Hr.. Se presupune că această limbă nu a mai fost vorbită după secolul I î.Hr.. Cel puțin, după aceea, nu mai se găsesc urme ale limbii osce, limba latină dominând întreaga Italie. este apropiată de limba latină, având structura gramaticală comună. Zona de implantare a limbii osce corespunde părților interioare ale Italiei centrale și meridionale, excluzând regiunile actuale ale Pugliei și ale Calabriei. Osca este, fără îndoială, limba italică cel mai bine cunoscută, după limba latină, prin faptul că a
Limba oscă () [Corola-website/Science/322599_a_323928]
-
de reguli de sintaxă, prevăzute în specificație. Un document XML poate fi "valid" , ceea ce înseamnă că acesta conține o referință la o "Definire a Tipului de Document" (DTD) și că elementele și atributele sunt declarate în DTD și respectă regulile gramaticale. Multe dintre noile sisteme de PLM suportă transferul informației XML. 7. UML (acronim pentru "Unified Modeling Language") este un limbaj de modelare a obiectelor, dezvoltat și standardizat de "Object Management Group" (OMG) în 1997. UML constă din nouă tipuri de
Managementul ciclului de viață al produsului () [Corola-website/Science/322695_a_324024]
-
oscii practicau înhumarea. Mormintele erau din tuf, cu sicriu, din pământ ars, sau colibă. Lipsea conceptul de necropolă. De aceea mormintele erau aliniate de-a lungul potecilor care legau diferitele locuințe. Limba oscă este apropiată de limba latină, având structura gramaticală comună.
Osci () [Corola-website/Science/327339_a_328668]
-
fac această mutație consonantică: Limba guarani este o limbă aglutinantă, deseori clasificat chiar ca limbă polisintetică și folosește așadar foarte multe afixe. Ordinea cuvintelor este subiect-verb-obiect, iar dacă subiectul este omis obiect-verb. Guarani pură ("Guaraniete") este o limbă fără gen gramatical și fără articol hotărât, iar sub influența din limba spaniolă la se folosește acum deseori ca articol hotărât pentru cuvinte în singular, iar lo pentru cuvinte în plural. Hikuái se folosește după un verb. Limba guarani deosebește între "ñande" (inclusiv
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
în Elveția, grupurile de trei cifre se despart prin apostrof. După părerea lingvistului Pierre Burney, ortografia franceză are un aspect „intelectual”. În primul rând este etimologică prin păstrarea urmelor originii latine sau grecești a cuvintelor. În al doilea rând este gramaticală, prin acordurile pe care le reflectă. În fine, este ideografică, ceea ce îi dă un oarecare caracter estetic prin literele de prisos care sunt un fel de semne particulare sau ornamente. Alt lingvist francez, René Thimonnier, este de părere că prin
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
diferite de codurile generale ale corespondențelor. Un exemplu de astfel de cod este pronunțarea [si] sau [sj] a lui ti ("acrobatie" „acrobație”, "nation" „națiune” ) față de pronunțarea [ti], respectiv [tj] ("partie" „parte”, "partions" „(noi) plecam”). Acest rol se concretizează în ortografia gramaticală, care privește exprimarea genului, numărului și persoanei fie și numai în scris. Exemple pentru aceasta sunt e final la feminin ("ami" „prieten” - "amie" „prietenă”), s final la plural ("ami" „prieten” - "amis" „prieteni” - "amies" „prietene”) și desinența -ent a verbelor la
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
final la feminin ("ami" „prieten” - "amie" „prietenă”), s final la plural ("ami" „prieten” - "amis" „prieteni” - "amies" „prietene”) și desinența -ent a verbelor la persoana a treia plural: "il/elle chante" „el/ea cântă” - "ils/elles chantent" „ei/ele cântă”. Ortografia gramaticală mai privește și acordul în gen, număr și persoană între diferite părți de propoziție sau cuvinte din propoziții diferite. Într-o propoziției precum "Quelles collègues avez-vous rencontrées ?" „Cu ce colege v-ați întâlnit?” se deduce numai din scriere că este
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
pe ultima silaba a grupului, si delimitat de o schimbare a nivelului intonației, precum și de o pauză minoră. Dacă grupul ritmic este format din cel puțin două cuvinte, unul dintre ele are sens lexical deplin, iar celălalt este un cuvant gramatical. Accentul este în general pe cuvântul cu sens lexical deplin. Un exemplu de asemenea grup este "le garçon" „băiatul”, format din articol hotărât + un substantiv. Dar un grup ritmic cu un singur cuvânt cu sens lexical deplin poate conține mai
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
în general pe cuvântul cu sens lexical deplin. Un exemplu de asemenea grup este "le garçon" „băiatul”, format din articol hotărât + un substantiv. Dar un grup ritmic cu un singur cuvânt cu sens lexical deplin poate conține mai multe cuvinte gramaticale. De exemplu, grupul "que je te le donne" „să ți-l dau”, este format dintr-o conjuncție, pronumele personal subiect, un pronume personal cu funcție de complement indirect, un pronume personal cu funcție de complement direct și un verb, accentul căzând pe
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
deși sunt înlănțuite: Îl va à Annecy" [il.va⁀a⁀an.si] „Merge la Annecy”. Elidarea constă în căderea unei vocale neaccentuate de la sfârșitul unui cuvânt urmat imediat de un cuvant cu inițială vocalica. Acest fenomen privește cuvinte gramaticale, dintre care cele mai multe se termină în e, dar printre ele sunt și cuvinte care se termină în a sau în i. În scris elidarea este marcată prin apostrof. Poate afecta următoarele cuvinte: Două cuvinte se elidează numai în câte un
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
și pronumele personal subiect se introduce un [ț] de legătură, care se și scrie: "donne-t-il ?" [dɔn.til] „da el?”, "donnera-t-il ?" „va da el?”. De asemenea, în cazul verbelor terminate în consoana scrisă, dar nepronunțată c: "vainc-t-elle ?" „învinge ea?”. Alte cuvinte gramaticale (monosilabice) care se leagă de cuvântul următor: Legătură mai este obligatorie și în unele cuvinte compuse și grupuri echivalente cu cuvinte compuse: "leș États-Unis" [le.z‿e.ta.z‿y.ni] „Statele Unite”, "de temps en temps" [də.tɑ
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
ci de grup ritmic, dat fiind că există doar unul, pe ultima silaba a grupului. Este deci accent de cuvânt numai dacă un singur cuvânt formează un grup ritmic. De regulă pot fi accentuate cuvintele cu sens lexical deplin. Cuvintele gramaticale în general nu pot fi accentuate. Astfel sunt articolele, adjectivele demonstrative, adjectivele posesive, prepozițiile, conjuncțiile, pronumele relative simple, unele pronume personale și unele adverbe. Accentul final poate totuși cădea pe unele pronume când acestea sunt plasate după verbul cu care
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
doua silaba. Acest accent se manifestă nu numai la nivelul vocalei. Astfel: Uneori, accentul inițial se folosește pentru a sugera opoziția cu un alt cuvânt, adică este de insistența. În acest caz poate cădea pe orice silaba, inclusiv pe cuvinte gramaticale care nu primesc niciodată accent final. De exemplu, în propoziția "Mettez vos livres sur votre chaise" „Puneți-vă cărțile pe scaun”, accentul obișnuit care cade pe cuvântul "chaise" poate fi dublat de un accent de insistența, pentru a sugera, de
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană. Verbul francez exprimă aceleași categorii gramaticale ca și cel din limba română, adică diateza, modul, timpul, persoana și genul (masculin și feminin), acesta fiind limitat la modul participiu. Dat fiind că ortografia limbii franceze este în foarte mare măsură etimologică, deci nu redă fidel pronunțarea, în
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]