5,954 matches
-
să-l fi văzut în roz pal - —Pe cuvântul meu. Exact culoarea vinului ăluia american căruia îi fac reclamă în suplimentele în culori. Alb de Zinfandel 1, numai că e un pic spre fraise. Ah, absolut îngrozitor. Întotdeauna mi-e groază c-o să zică lumea că-i iubitul meu, ar fi atât de jenant. Revenind, se pare că are un ochi destul de bun. A făcut un curs d’ăla de instalat expoziții, chestii pe care știi că le disprețuiesc complet, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo, în timp ce trecea o mașină pe lângă noi, dar aproape. Iar eu unul abia aștept. Hai, Pamela. O să te leg de pat și o să te oblig să faci tot felul de mârșăvii. Mă aștept să-mi mângâi orgoliul protestând plină de groază pentru ca, în cele din urmă, să cazi în extaz. — Fii sigur că prima parte așa va fi, l-am asigurat eu, dar dacă ai de gând să mă legi de pat, restul e în mâinile tale. — La propriu, zise Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
geloasă? — Din cauza Tabithei, zise Hugo, care trase o dușcă zdravănă de vin ca să alunece mai ușor bucata de friptură pe care o înghițise. Comandasem o sticlă, în ideea că eu aveam să beau cea mai mare parte. („Vinul conține o groază de calorii, spusese Violet, cu regret. În plus, nu vrem să ne amețim la prânz. Sau, mai bine zis, vrem, dar nu putem.“) Îi spuse lui Violet, pe un ton malițios: —Geloasă pe faptul că farsorul și-a pierdut interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Păi, cred și eu. Numai gândul de a conduce un teatru, cu toate conflictele lui de interese și de pretenții, cu orgolii de mângâiat, nume mari de atras, ca să nu mai vorbim de piese de regizat, îmi dădea fiori de groază pe șira spinării. Dar dacă era să reușească cineva s-o facă, atunci MM era omul potrivit. Ce vești minunate, zisei eu, după ce am băut puțină șampanie. Sper să reușească. Și eu, zise Bez. Da’ numai pentru că ar fi prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urmă, am adormit pe canapea, cu rochia pe mine, în zgomotul tâmpeniilor bizare, pline de energie ale emisiunilor TV din toiul nopții pâlpâind prin cameră și împletindu-se incomod în țesătura viselor mele. Pesemne că se transmitea vreun film de groază, pentru că Hugo mă urmărea pe un coridor, cu un cuțit de vânătoare; purta o glugă mare, care-i acoperea fața, gâtul și umerii, dar știam că e el. M-am ascuns într-o nișă și, când a trecut pe lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu-mi mai rămăsese decât un lucru de făcut. Am prins un 73 pe Oxford Street și am plecat la o sesiune de cumpărături. După aceea, m-am întâlnit cu Janey la un pahar, după ce a terminat lucrul. Avea o groază de vești noi să-mi dea și nu-mi putea acorda decât vreo oră înainte să trebuiască să plece la o cină, dar nici că-mi trebuia mai mult, pentru că și eu ardeam de nerăbdare să merg acasă cu cumpărăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fost turnat un lichid aproape transparent care nu avea alt gust decât cel al zgârceniei. Totuși, dacă îmi aduc aminte de trecerea mea prin acel sat, aceasta nu este din pricina năravului de nevindecat al locuitorilor săi, ci mai degrabă din cauza groazei de nedescris pe care am resimțit-o acolo. Imamul ne primise foarte corect și ne oferise ca loc de dormit o colibă din lemn în preajma moscheii, având alături un țarc pentru animale. Warda și cu Mariam s-au culcat înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împlinească făgăduiala fără zăbavă, voia să găsească la Meknès un grup de pelerini care plecau spre Taghya. Ajungând acolo o săptămână mai târziu și văzând imensa mulțime care se ducea, la fel ca noi, la mormântul acelui wali, am înțeles groaza permanentă pe care le-o inspiră leii locuitorilor Africii. Aveam să-mi dau și mai bine seama de acest lucru în cursul călătoriilor mele. De câte ori, ajungând într-un sat, am văzut oamenii strânși laolaltă și, înspăimântați, pentru că o familie tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apoi îndărăt, ca să-l împingă apoi iarăși, violent, dându-i drumul. Bătrânul se prăbuși la picioarele surorii mele, care scoase un țipăt. — Ajunge, Harun, te implor! Se uita la zdreanța răufăcătoare de la picioarele ei cu tot atâta milă pe câtă groază. Zeruali ținea ochii întredeschiși, dar nu mai mișca. Harun se apropie de el, neîncrezător, îi cercetă pulsul, îi atinse pleoapele, apoi se ridică, deloc tulburat. — Omul ăsta merita să moară ca un câine la picioarele celei mai nevinovate dintre victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Zoream spre Roma când viscolul de care am vorbit ne-a luat prin surprindere, la câteva mile la sud de Bologna. De la primele rafale, drama din munții Atlas mi-a năvălit în amintire. Mă credeam reîntors la clipele acelea de groază, când mă simțisem împresurat de moarte ca de o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit numele frumoasei mele roabe numide, ca și cum nici o femeie nu-i urmase în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cele două popoare pe punctul de a încheia pacea, ca apoi să eșueze și să se cufunde din nou în război. De fiecare dată când s-a întâmplat asta, violențele au fost mai mari decât înainte. Lui Maggie îi era groază să se gândească la iadul care va urma, dacă vor eșua și în zilele următoare. De-a lungul anilor învățase să tălmăcească semnele desfășurării evenimentelor, iar crimele răsunătoare de ambele părți, oricare ar fi fost circumstanțele, erau un avertisment sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cercetară împreună prima încăpere: nu era nimeni acolo. În camera următoare la fel. —La ce oră ne aștepta? întrebă Maggie, încă în șoaptă. —I-am spus că o să vin imediat. —Uri! Asta a fost acum multă vreme. Am pierdut o groază de timp la Orli. Uri băgă capul pe toate ușile pe care le găsi, căutând biroul cel mai mare, cel care aparținea partenerului principal. Toate erau goale. Imediat ce deschise ultima ușă în spatele căreia se afla biroul cel mai mare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-i spună lui Uri ce se întâmplase în acea dimineață. Încercă să-i vorbească scurt și la obiect, străduindu-se să nu arate nici o urmă de autocompătimire. Nu intră în amănuntele anatomice, dar văzu pe chipul lui Uri cum groaza se transformă în furie. —Nemernicii... începu el, ridicându-se în picioare. —Uri! Stai jos. Îl apucă de braț și îl trase înapoi în scaun. —Ascultă, și eu sunt nervoasă. Dar singura modalitate de a-i găsi pe acești oameni e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vest a Orașului Vechi. Nu era foarte atentă, privind în gol, gândindu-se doar la ce i se întâmplase lui Uri. Fusese într-adevăr lovit de un glonț doar pentru ca ea să poată scăpa? Greutatea din pieptul ei, sentimentul de groază aproape că o striviră. Încă o greșeală; încă o trădare. Furioasă, se forță să-și canalizeze sentimentele într-o hotărâre neclintită: îi va găsi pe oamenii care l-au împușcat pe Uri și va face asta găsind tăblița. Simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mie că ceva e ireal, că e misterios... GARDIANUL: Plutim într-un ochi de fiară, domnule! Orașul ăsta a fost curat ca o farfurie, a fost ca o foiță de staniol.. (Congestionat.) L-am iubit ca pe o femeie, cu groază, cu îndârjire... L-am iubit degeaba, domnule, pentru că uitați-vă la mine... Ce sunt eu acum? O fantoșă, o improvizație... Ha-ha-ha! Noi, cei vii, am ajuns simple sperietori, nici nu s-ar putea spune că suntem vii. Cum să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
frunte.) Atât! (Personajele sunt impresionate; totul se petrece în sobrietate; GUVERNATORUL se reașază; face un semn; CĂLĂUL este atent; ridică satârul; lumina scade; mâna guvernatorului coboară; CĂLĂUL lovește; capul lui ARTUR se rostogolește jos, ca în filmele desuete, proaste, de groază; pe capul tăiat a rămas o expresie ciudată, ca și cum ARTUR, în ultima clipă, ar fi vrut să trimită cuiva o bezea.) BINE, MAMĂ, DA’ ĂȘTIA POVESTESC ÎN ACTU’ DOI CE SE-NTÎMPLĂ-N ACTU’-NTÎI Fantezie, mascaradă, bufonerie și experiment, în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o săptămână se mai adună o picătură. Într-un milion de ani, dintr-o sticlă goală obții o sticlă plină. PARASCHIV (Aruncă sticla.): M-am săturat. MACABEUS (Scurge altă sticlă.): Vezi dacă le-ai băut pe apucate? Au rămas o groază de picături... (Scurge sticlă după sticlă.) Am să le las toată noaptea cu gura în jos... Până mâine mai adun o jumătate de pahar... Ca roua de pe frunze... În felul ăsta o să avem ce bea... toată viața... (Ridică paharul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
luminile din interior s-au stins treptat, cu fiecare apariție a personajelor; interiorul gării, cu toate ferestrele și ușile zăvorite, a rămas în întuneric: lumina unui felinar de peron cade pe gesturile CĂLĂTORULUI PRIN PLOAIE; acesta își revine treptat din groaza și stupoarea cu care a primit ultimele replici; începe să se plimbe încet de-a lungul peronului, făcându-și loc printre scaunele aruncate în toate părțile; respiră aerul nopții și-și masează mușchii feței și ai gâtului; se așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
încerc să înțeleg... De zece ani îi adun de pe drumuri... pe călătorii prin ploaie... și-i îngrop în cimitirul nostru... numai ca să uit... ca să-mi spăl frica... și scârba... Știu că n-avea ce să-mi spună... Dar mi-e groază, domnule, mi-e o groază cumplită... tocmai de acest lucru... că nimeni nu are ce să-mi spună... În fiecare noapte mi-e groază... Mă scol și alerg pe câmp. Domnule, aici, în timpul nopții, nu doarme nimeni... Nu. Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ani îi adun de pe drumuri... pe călătorii prin ploaie... și-i îngrop în cimitirul nostru... numai ca să uit... ca să-mi spăl frica... și scârba... Știu că n-avea ce să-mi spună... Dar mi-e groază, domnule, mi-e o groază cumplită... tocmai de acest lucru... că nimeni nu are ce să-mi spună... În fiecare noapte mi-e groază... Mă scol și alerg pe câmp. Domnule, aici, în timpul nopții, nu doarme nimeni... Nu. Cum se lasă noaptea ne închidem fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-mi spăl frica... și scârba... Știu că n-avea ce să-mi spună... Dar mi-e groază, domnule, mi-e o groază cumplită... tocmai de acest lucru... că nimeni nu are ce să-mi spună... În fiecare noapte mi-e groază... Mă scol și alerg pe câmp. Domnule, aici, în timpul nopții, nu doarme nimeni... Nu. Cum se lasă noaptea ne închidem fiecare în odaia lui și cam după un ceas îi dăm drumul... Ne luăm felinarele și fiecare pleacă de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cu drezina... HAMALUL (Ridicându-și capul, o clipă iluminat.): Cu drezina? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina! (Persuasiv.) Ce zici, Grubi? Poate că e timpul să pleci de aici. Poate că de zece ani ți-ai spălat pe de-a-ntregul... și groaza și păcatele... Poate că se mai poate face ceva... Ești cel mai tânăr dintre bărbați... Poate că mai ai o șansă... Dacă pleci de aici... HAMALUL: Unde? Unde să plec? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Oriunde. Oriunde ai pleca... e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rețină pentru sine lucrul cel mai important: o inscripție, un act, un document - nu s-a ajuns Încă la un consens, părerile continuă să fie Împărțite În chestiunea cu pricina. S-au făcut numeroase speculații și s-au emis o groază de ipoteze privind natura acelui ceva ascuns cu nespusă grijă, dar totul a rămas În ceață, pentru că omul - ajuns și el, ca și Bérenger Saunière odinioară, la o prosperitate cam suspectă - a fost victima unui accident produs În Împrejurări niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de riscante sau de costisitoare. Și se dovedeau al naibii de costisitoare, uneori, șturlubatica odraslă ne prea știind ce e jena, nici ce e măsura și băgându-se parcă Înadins În fel de fel de Încurcături care-l costau pe bătrân o groază de bani. Cel mai greu de Înțeles era Însă modul radical diferit În care Corbu senior se comporta față de progeniturile sale: pe cât de indulgent și de tolerant cu Nicolae, mezinul, pe atât de sever, de aspru și de rigid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și aspră. Din când În când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi bine bătuți ca să iasă praful din ei și aerisiți, iar biata Mademoiselle, apropiindu-se de ei din direcția parcului, scotea Întotdeauna un țipăt de groază când zărea cele două fiare sălbatice așteptând-o În umbra mobilă a copacilor. Pe tata nu l-a pasionat deloc vânătoarea, deosebindu-se mult În această privință de fratele lui, Serghei, sportiv pasionat care, Începând din 1908, a fost maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]