5,849 matches
-
din primăvara lui 1959, catastrofa politică și socială a tinereții mele, ar fi putut să nu se producă” (65). Natură complicată, scriitorul poate avea un coșmar liniștitor. În memoria lui stăruie imaginea unui soare uriaș pe pergamentul unei amintiri de groază. Se întâmplă ca o stare de bine să se proiecteze pe fundalul unui plâns de femeie. Mai grav, mai tulburător, chipul unui medic omenos, devotat pacienților săi, se suprapune pe aderența lui la nazism. Luată în întregul ei, viața trăită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
soarele uriaș, iritant din acea dimineață „frumoasă” de toamnă - pe care l-am observat când ne-am urcat în mașina salvării, în față: acoperea parcă tot parbrizul - mi s-a întipărit ca o pecete roșie pe pergamentul acestei amintiri de groază), Doina avea tensiunea șase. Bineînțeles, stângăcia mea, timiditatea mea, impardonabile, vinovate în acea împrejurare deosebit de gravă, au obligat-o să se descurce, chiar în starea de slăbiciune în care se afla, mai mult singură. Îmi vine greu să scriu aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
afară, Fătase șapte cățeluși roșcați. Până-n amurg, veghind încovoiată, I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt. Și se topea ninsoarea spulberată, Pe fierbințeala pântecului supt. Iar seara, când găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia de groază El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i puii, apa din viroagă Scâncea curgând sub botul ei, acum. Lesnea (1957) Într-o dimineață, lâng-un pătul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai halucinant sentiment al realității, nu ne-a implicat mai adânc în clipa de suspans (în fața plutonului de execuție nimeni nu crede până la capăt că execuția va avea loc cu adevărat, că execuția poate să aibă loc cu adevărat) și groază, dilatată monstruos, caracteristică unei asemenea încercări. Iată-l la începutul filmului Pământ pe bătrânul care moare cu ceva din măreția senină și firescul patriarhilor din Biblie, învăluit într-o lumină parcă supranaturală ce izvorăște dinlăuntrul său. Simbolurile și motivele, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului când îl loveau cu biciul. Au auzit și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuita. Dacă vezi, te ia groază. Toate par a vorbi câte a îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I sau spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu mai putem respiră. Ne oprim în curtea în care a fost judecată. Privim curtea și ne-o imaginăm cu mulțime multă de oameni. În această curte s-a primit sentința: „Ia-L, ia-L! Răstignește-L!”. Ce cuvinte de groază! Ce cutremurător! Ce DURERE ..! Vai, vai, vai, ce s-a făcut!? Pe Cine să răstignească!? Pe Cel ce a făcut atât de mult bine la toti!? Și mie, si ție și la toată lumea. Curtea flagerării unde a fost judecat Mântuitorul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sufletului. Vezi în apropiere Palatul lui Irod, ce-a mai rămas din el, pentru că din toată măreția lui au mai rămas doar niște bolovăni de piatră. Dar acei bolovăni imenși, rămășițele acelui palat, câte au văzut și auzit, mai ales groază păcatului care s-a săvârșit. Împăratul Irod îl iubea pe Sf. Ioan Botezătorul, dar pentru că se jurase dansatoarei Salomeea care l-a distrat atât de bine pe el și pe invitații lui că-i va da orice-i va cere
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
departe spre Râul Iordan. Acolo se spune că va fi Judecată Universală. Acolo va fi mai întâi Armaghedonul, va fi o luptă mare între forțele Binelui și ale râului. După acea lupta va fi Judecată pentru toți, vii și adormiți. Groază mare va fi atunci. Nimeni nu știe când va fi. Numai Tatăl Ceresc știe. Semnele se văd de pe acum, ne dau de știre că se apropie acel moment. Atâtea se întâmplă și credință scade în loc să crească. Și acesta este un
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
luna, stele, soare: Soarele s-a-ntuneca, Luna raze n-a mai dă, Stelele-or cădea pe rând Frică-n inimi semănând, O să urle-amarnic vântul De s-o cutremura Pământul, Și-or hui înfiorător Valurile marilor, Multor oameni zbuciumarea, Groază le-or curma suflarea, Cei ce răbdători vor fi Mântuire vor găsi. Cand smochinul înverzește Știți că-al primăverii timp sosește, Tot așa, văzând aceste, Voi să știți că-aproape este, Vine Sfântă împărăție, Nu mai are să-ntârzie. De va
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
prea mulți proști pe lume, dar din fericire sunt și mulți români care știu că : mai bine cu un deștept la pagubă, decât cu un prost la câștig ! „Proștii sub clar de lună” sau sub lumina sălilor de ședințe au groază de râs. Or fi știind ei de ce. I Despre lucrurile cu adevărat importante I Vin la dumneavoastră mult mai intimidat ca în alte locuri unde mi s-a mai făcut onoarea de a fi poftit. Aici am de a face
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o adică”, sovieticii n-au mai reușit „normalizarea” prin acest procedeu clasic, reputat infailibil. Cine și-ar fi putut ̀ nchipui că o lovitură de forță, pusă la cale de șefii celor două instituții care garantau puterea sovietică și băgaseră groaza în omenire, K.G.B.-ul și Armata Roșie, avea să se isprăvească prin cel mai lamentabil fiasco al istoriei ? Dezastrul din 1588 al „Invicibilei Armada” ținea de categoria tragicomicului, cum a insinuat-o Shakespeare prin personajul Don Adriano de Armado, din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Și-a adus aminte că de la Șuțu spre Constantinești mergea pe marginea păduri și că pe unele locuri malul Buzăului ajungea până în drum. Frica și imaginația s-au întovărășit și au pus în gândurile copilului tot felul de scenarii de groază: că se răstoară căruța într-o râpă; că se sperie caii și se răstoarnă căruța, că-i iese în drum un lup: că îl atacă niște hoți. Sub această teroare s-a perpelit băiatul o jumătate de noapte. La fiecare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
foarte greu să mai rup coaja de pe niște răni cicatrizate, a căror prezență îmi este ingrată. „La 9 ianuarie 1949 s-a născut Cristina. Viața devenea tot mai grea. Lipsurile ne doborau. Arestări și amenințări cu arestarea semănau incertitudinea și groaza. Locuiam în Suceava la un loc cu părinții Martei. Din octombrie 1948 până în iunie 1949, mergeam lunea la Mănăstirea Dragomirna, unde era amplasată Școala de Cântăreți, pe jos, predam până joi și mă întorceam la Suceava joia după amiază. AMENINȚAT
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
bărbaților e fără sfârșit și că el personal se va însura până la urmă cu moartea! Mi-am adus aminte de visul tulburător de azi-noapte: eram cu un prieten, când au apărut fiare sălbatice. Lângă mine era un leu. Îmi era groază și mă rugam mereu. Am zărit-o pe Lena T.H. de la bancă, era răvășită, cu părul murdar și pete negre pe față. Deprimată, se învârtea într-un cerc de damnați. Eram în lumea lui Dante? Vrând să scap de prezența
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
țară când era o sărbătoare mare, se uitau cum muncesc, dar nimeni nu a îndrăznit să vină să-mi spună că ar fi bine să nu fac treabă în acea zi, una dintre cele mai mari sărbători creștine. CLIPE DE GROAZĂ În fiecare an, cu ocazia sărbătorii de 1 mai, aveam câteva zile libere. Era mare bucurie, deoarece puteam pleca din localitate. Acest lucru era posibil dacă nu aveam ghinionul ca într-o astfel de zi să fiu pusă de securitate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
În timp ce mă rugam, o emoție necunoscută a pus stăpânire pe mine. Am dormit puțin, tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într-un scenariu de groază: Cu-cu-veau, cu-cu-veau, cu-cu-veau! PRIMĂRIȚĂ Nici nu am apucat să mi beau cafeaua, când un Aro alb cu număr mic a oprit în fața primăriei. Din el au coborât doi bărbați. Unul nu prea înalt și grăsuț, cu părul sur, și altul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ai voie să porți cruciuliță la gât! ................................... 63 Elicopterul și campania de recoltare a păioaselor............... 65 Grâu pentru toată lumea ............................................... ..... 67 Ținuta decentă obligatorie ............................................... .. 69 Rău cu secretara, dar mai rău fără ea ................................. 71 Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ........................... 74 Clipe de groază ............................................... .................. 76 O noapte cumplită ............................................... .............. 78 224 Aniversare unică ............................................... ................ 79 „Ce-ar fi să nu mai fim așa supuse?” ................................. 82 Am primit apartament în blocul din comună ...................... 85 Un trai invidiat ............................................... ................... 86 Vitregiile naturii seceta ............................................... .... 87 Cele două icoane ............................................... ................ 90 Uleiul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de gânduri contradictorii, născute la cursurile de "Istoria diplomației", susținute de doi distinși istorici și diplomați, dar și din nenumăratele mele lecturi. Eram, pe de o parte ca "Alice în țara minunilor", dar și ca Arthur Rowe, cel din "Ministerul groazei" al lui Graham Green, mi-era teamă să nu întâlnesc atmosfera din "1984", sau să dau peste "Napoleonii" mai mari sau mai mici ai lui Orwell... Alesesem ca loc de muncă "Direcția culturală", devenită ulterior "Cultura și Presa", unde am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ne "rupe gâtul", cei pe care îi însoțeam odată întorși la ei acasă putând pune pe seama și în gura noastră și unele afirmații și comentarii inventate sau răstălmăcite. Eram exact în situația cunoscutului actor francez Yves Montand din filmul "Salariul groazei", unde acesta fusese angajat să șofeze pe o mare distanță o cisternă încărcată cu nitroglicerină, care oricând putea să facă explozie. Deși am însoțit timp de 3 ani personalități din lumea presei internaționale din SUA, Anglia, Franța, Germania, Spania, Austria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în direct", i-a recunoscut pe unii dintre ziariști și eu am intrat ușurat "în pâine", începând să traduc într-o limbă sau alta. A fost cel mai reușit moment pentru presa străină, dar și acum îmi aduc aminte cu groază de "sabia lui Damocles Oprea" care atârnase deasupra capului meu câteva zeci de secunde interminabile. Cam în aceeași perioadă îmi amintesc de un alt moment interesant al prestațiilor mele profesionale în slujba patriei și a presei internaționale. Se ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
provincie, cu zeci și zeci de ziariști străini, veniți individual sau în grupuri, însoțindu-i, traducând și corectând spusele tovarășilor miniștri, secretari de partid, directori generali, președinților de IAS și CAP... 3-5-7 zile și nopți, conform unui film american de groază, "În pat cu inamicul"! Și, alături de "inamicul "occidental, percepeam în permanență, având în vedere importanța misiunii mele, "cei 100 de ochi ai lui Argus și cele 3 capete cu 6 urechi din dotare" ale lui Cerber, care ne urmăreau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Așa că, de regulă, copiile informărilor mele ajungeau la "Cooperativă" nu neapărat din mâna mea, ci din mâinile dactilografelor, secretarelor, directorilor și directorilor adjuncți "aflați în slujba Patriei"! Menționam mai sus cisterna cu nitroglicerina a lui Yves Montand din filmul "Salariul groazei". Dacă stau și mă gândesc, "nitroglicerina" mea avea cel puțin două cauze de explozie: una puteau fi ziariștii pe care-i însoțeam și care, întorși pe la casele lor, în Europa, America de Nord sau de Sud..., puteau să mă "bage în cerneală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
eu să mă gândesc la ale mele la Madrid, la Geneva, la neamuri, la prieteni, la locuința din Balta Albă și de bună seamă la Ministerul de Externe. Probabil că subconștientul meu era pe undeva prin paginile cunoscutului volum "Ministerul groazei", fiindcă gândind la locul meu de muncă am căzut într-un somn profund. Avea să mă trezească peste câteva ceasuri soția, pentru a vedea un superb răsărit de soare. M-am uitat din nou pe ecran să aflu pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ăsta are tbc, dar cu complicații, cu o cavernă, supurație și tot ce vrei. Ultima fază. Și când era la spital, acu vreo două săptămâni, l-am vizitat, că suntem vecini. Ce crezi, murea, își dădea duhul. Mi-a fost groază în ce hal era. Doctorul mi-a spus că ocupă un pat degeaba, că se chinuie, consumă cu el o avere (că acum medicamentele sunt teribil de scumpe). Și, văzându-l cum era, cu ochii stinși, cu coșul pieptului ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
apărând la un popor despre care afirmăm că are virtuți familiale străvechi. Adevărul că, în general, copiii românilor sunt iubiți nu poate fi contestat; dar nu este mai puțin adevărat că numărul cazurilor care exprimă contrariul este alarmant; el exprimă groaza de a fi mamă, teama de societate și familie. Pentru a ajunge aici ne-a trebuit să parcurgem un drum lung, măsurat nu în ani, ci în trepte de degradare a sentimentelor. El poate fi măsurat prin repere semnificative, constând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]