6,099 matches
-
grăbit, gâfâind, mitropolitul Teoctist, bocănind cu cârja pontificală într-o mână, cu Sfântul Potir al Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele anteriului ridicate, începe să alerge. Măria ta!!! Stai așa!!! Măria ta!!!... Tăcere... "La Suceava, în cetate, peste tot e liniște!"... Răsare soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să dau piept cu ea, fizic, s-o înfrunt și s-o resping. Copilul născut mort era băiat, avea un picior mai scurt și - Doina însăși mi-a spus (cu ce ochi îndoliați de mamă l-o fi privit din iadul suferințelor sale zadarnice?) - semăna cu mine. De văzut nu l-am văzut: nici eu nu am cerut, nici cei de la spital nu mi-au propus să mi-l arate. Preocupat de starea Doinei, m-am gândit prea puțin de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Mântuire fulgerătoare, obținută tocmai pentru că nici nu îndrăznea să cugete la ea, în ceasul al doisprezecelea (niciodată nu e prea târziu), de către păcătosul aflat pe marginea prăpastiei (iadului). Și ce împărtășește este răsplătit, nu numai paradisul (imediat), ci și cu câteva din cele mai frumoase cuvinte evanghelice, cu o magnifică replică cristică: „Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Rareori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
falsă perspectivă Baraba ar fi superior lui Iisus. Ceea ce e absurd. Totul despre utopia comunistă, despre eroarea ei fundamentală - în aceste cuvinte ale lui Vladimir Soloviov: „Sarcina omului pe pământ nu e de a realiza raiul, ci de a evita iadul”. * S-a zis că e o prostie să vrei să mori cinstit și sărac. Sigur o prostie mi se pare să vrei să mori bogat. Mai mare prostie nici că se poate! Căci la ce-ți mai folosește bogăția murind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Rece, sau pauza dintre două cursuri în amfiteatrul Facultății de Mecanică din Cluj - evocate în După-amiaza de sâmbătă și în cartea de față, ca și, în alte volume. Ideea romanului este că paradisul e pavat nu cu intenții bune, ca iadul, ci cu trăiri și ființe bune, că el constituie chiar totalitatea acestor trăiri și oastea acestor ființe ridicate la cer, posibilitatea de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești. Raiul ar fi prelungirea și însumarea crâmpeielor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o autostradă. Dar peste tot sunt șosele foarte bune. Parcă acum sunt asfaltate. Nu pot să vă explic ce finețe de șosele sunt acolo peste tot. Dacă am asemănă șoseaua de acolo cu cele de la noi, e ca Raiul și iadul. Va rog să mă iertați, poate greșesc, dar eu spun ce-am văzut. Mergeți să vedeți că nu mint. Autocarul zboară că o pasăre. Trecem prin satul Magdala de unde era Maria Magdalena. Prin Cană și prin multe alte sate. Vedem
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
I-am scris lui tata-socru-cotat neserios, poezie. I-am scris lui Marta,- cu ce rezultat?. O, cât de sărate îmi sunt lacrimile în gură !?. Se vede că eu — pentru prea multele mele păcate- trebuie să încep încă de acum chinurile iadului. Da, focul din credința creștinilor este o realitate. Mă pot mândri, cel puțin, că am această experiență. Iată un rod straniu pe care nu-l doresc nimănui. Sâmbătă 29 VII. Noaptea la ora 12,30 m-am deșteptat. N-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
drumul prin munți de la Mănăstirea Sucevița până la mănăstirea Vatra Moldoviței. Atunci, urcând și coborând munții, am înțeles că pământul a fost făcut de Dumnezeu ca să fie rai pentru om. Am înțeles că numai monstruozitatea omului face din acest rai un iad îngrozitor. O, dacă Marta ar fi vrut să fie părtașa acestor zile binecuvântate! Cred că ar fi înțeles atunci că truda pentru câțiva bani, e prea mare pentru ca să-i jertfești întraga viață. Ar fi înțeles că tot pământul este al
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pasăre, vită, pește, sucuri... La care șeful protocolului, în aplauzele celorlalți, comandă: "Un platou de mezeluri, țuică, mușchi de porc împănat, cabernet de Murfatlar, pentru toată lumea!". "Pentru mine nu, spuse fotograful. Ăștia-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori prieteni care fuseseră pe la noi și știau cam ce putea oferi bucătăria națională. Dacă s-a spus "un cal pentru un regat", de ce nu s-ar putea repeta zicerea cu "iadul pentru un mușchiuleț de porc împănat"? "Ziariștii străini", cisterna mea cu nitroglicerină! După încheierea stagiului la acest serviciu, nu numai că eram în viață, dar mă simțeam mai bogat, mai împlinit, reușind să câștig aprecierea nu numai a acelora pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
N-aveam să scap de gândurile astea cât a durat zborul până la Santiago, 18 ore, deși am căutat să le cufund sau să le diluez în whiskyul oferit cu generozitate la traversarea Oceanului Atlantic. Vorba maestrului Cioran: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA. Personalul de bord era amabil, stewardesele minione, drăguțe, deosebite de "luptătoarele de sumo" de la TAROM, majoritatea, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș fi fotografiat scena cu mine oficiind un autodafé în anul de grație 1979, dând pe cei doi pradă "flăcărilor iadului", poate aș fi obținut și eu râvnitul statut de "dizident", care astăzi aduce atâtea beneficii celor care "și dă-i și luptă neicusorule de la '48"! Rezon! Din sutele de colete am reușit să salvăm multe cărți și albume, discuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
termina și începea un fel de viață. Maternitatea "Ghica Vodă", cea mai veche din Iași, a fost și s-a numit, un veac întreg, "Leagăn". Acum nu mai sunt "Leagăne", cu toate că nu ar strica. Dar neam modernizat, deși răul acesta, iadul psihic al mamei silite să-și părăsească pruncul, este extins. El demască o abjecție socială, apărând la un popor despre care afirmăm că are virtuți familiale străvechi. Adevărul că, în general, copiii românilor sunt iubiți nu poate fi contestat; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
deschise, dacă i-ar cere-o». Suferințele lui don Calabria nu încetează, chiar dacă vizita apostolică clarifica și punea ordine în Operă. Învederat, nu asta era gândirea și dorința sa. Ar fi preferat să ardă pentru mii de ani în flăcările iadului decât să se ajungă la acest punct. Situația îl oprimă, îl face să sufere. Ar voi să scape și să se refugieze într-o sihăstrie, departe de Verona, și să lase altora misiunea de a conduce Congregația. Părintele Natale îi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o repet, dragi frați; să știți că nu exagerez... Lucrurile merg prost, ba în continuu aud că, dacă nu ne reîntoarcem la Evanghelie, ora se va agrava și mai mult». Speranța în Dumnezeu și certitudinea în cuvântului lui Isus («porțile iadului nu vor birui», Mt 28,20) îi dădeau curajul pentru a lupta și persevera în incitarea tinerilor și a confraților întru preoție să continue lupta contra răului din ei înșiși. Inima sa e plină de amărăciune pentru atâta răutate, pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o sfântă frică de Dumnezeu și din gândul final al dării de seamă în fața Dumnezeului preasfânt. Celor care se apropiau de el, le spunea cu voce sinceră și din inimă: „Rugați-vă ca să-mi mântuiesc sufletul, ca să nu ajung în iad“. Și îi spunea deseori lui don Attilio Rossi și lui don Pedrollo: „Cine știe dacă sunt în harul lui Dumnezeu, dacă mă voi mântui!“. Era ispitit să spună înjurături oribile. Îmi spunea rușinat: „Imaginează-ți că l-am îndrăgit mereu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
baltă e un meșteșug tradițional, mai vechi ca olăritul. Oricît de bine intenționat ar fi jurnalistul, oricîte țeluri constructive și-ar propune, se izbește la tot pasul de stupizenii, nedreptăți, capete pătrate, povești urît mirositoare. De multe ori, drumul spre iad, chiar și pavat cu bune intenții, tot către cazanul cu smoală duce. Uneori, e de rîs. Și atunci trebuie să rîdem cu poftă. În general, însă, e un capitol care enervează, pentru că faptele, la vremea lor, au enervat. Virtuozul și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
recompense terestre. Pentru a fi mai convingător și pentru a asigura respectarea legii, a statului, implicit a puterii laice și a ecclesiei, imaginarul medieval occidental dezvoltă o reprezentare a "lumii de dincolo" dublu compartimentată: pentru ispășirea păcatelor până la momentul mântuirii (iadul), respectiv pentru cei aleși să se purifice (în purgatoriu) și să recupereze edenul pierdut. Promisiunea imortalității sufletului pentru cei virtuoși, pentru care chiar Platon proiectase o locație mai frumoasă decât cea a spațiului terestru, este ea însăși reluată și vehiculată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tâmpirea. Altele trezesc ideea teroristă a invaziilor (gloată, grămadă, ceată, norod, pîlc), evocând calamitățile (potop, pojar, vifor, prăpăd, răzmeriță, răscoală, răzvrătire, pribegire) cu sonuri înspăimîntătoare (răcnire, hohotire, plescăire), sau trezind groaza infernală și escatologică (primejdie, taină, clătire, nălucire, prăpastie, beznă, iad). Cu puținele ungurisme apar notele unui grup imigrat făcând caz de neamul și gingășia lui, ale căruia toate sunt uriașe, uluitoare. Turcii aduc pezevenglâcurile, caraghioslâcurile și pehlivăniile. Grecii, sofistica și sensibilitatea excesivă, apelpisirea. Din gravele latinisme, din groteștile gângăveli slave
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bobul n-a mâncat știrigoaie, focul scoate bobătaie, țiganii sunt ciuhoși, sunt dârdale, se cocorăsc, fac nătării, ciorobor, lolot, se lolăiesc, se lolotesc, strigă hoha, bura-bura, bat lela, tinerii se înlibovesc, ciocoii se ciocotnițesc, se cilibesc, sufletele bujdesc pe poarta iadului etc. Budai tratează cuvintele ca pe niște făpturi moi și le dă pe loc la rimă genul și terminația trebuitoare. Așa femela dracului se face dracă, palatul se feminizează în palată, copacii în copace, țiganii visă, se cîrmează, locurile sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cioae... Marșul suna în cornuri mugătoare, Toți lolăindu-se în gura mare. Țiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, se vaietă, chiuie, se sfădesc, și astfel plictisitoarele discursuri din epopeea clasică iau forme firești de comedie. Mergerea lui Parpangel la iad și la rai e o îmbinare de vămi ale văzduhului cu priveliști de paese di Cuccagna, povestite țigănește, însă în manieră dantescă. Astfel, așa cum împotrivitorilor lui Dante li se răspunde că poetul vine acolo din poruncă divină ("vuolse cosi colà
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rîte, De flăcări infernale, Călări toți pe cavale Cu perii vulvoiați; Cu care de pe stâncă Și mii de mii de spaimeRîm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbiloane Veneau din iad râzând Pe Mihnea să defaime, Căci astfel baba are Mijloc de răzbunare Pe mort nesupărând. Acum începe cavalcada. Mihnea se suie pe cal și aleargă urmărit de babă și de legiunea ei de duhuri până ce ivirea zorilor îl scapă de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut-o Bătăliile românilor, compuneri în genere mecanice, părând adesea niște parodii, oratorice, sentențioase, alcătuite toate după același program simplist: o expoziție a situației, o cuvântare, de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Capacul în pripă sări de pe dânsa Și tricolici negru, fiorosul Vronța, Astrucat într-însa, privea slut cu ochii... Apoi cele Stafii de mâni s-apucară. Hârcâind cu urlet, chiuind cu hohot Și cu bucurie turbată, drăcească Conjurând secriul, ca în iad jucară. Stamati dezvoltă poemul în sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca scânteiază, Lunca clocotește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
profetică, de izvor biblic: Întunecă-te, soare, ș-aurita ta lumină Păstreaz-o pentru fiii din timpii viitori, Acoperă-ți, o, lună, a ta rază senină, Să nu o vadă munții ș-a lor locuitori! Puțina moștenită rămîie-le povață, L-a iadului prăpăstii pogoare-se de vii; O moarte necurmată să pască-a lor viață, Cutremur, spaimă, groază, ajungă așea fii! Restul producției poetice este sub orice critică. Omul însuși nu era, ca exponent al Ardealului oprimat, la înălțimea propriului său imn
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]