10,350 matches
-
ai noului Reich 17. Zentrum a rămas înainte de toate un partid catolic, mai mult decît creștin-democrat. Proiectul părintelui Heinrich Brauns, preotul din Volksverein, care ulterior avea să fie ministrul Muncii, de a face din Zentrum un adevărat partid popular de inspirație creștină a eșuat, așa după cum dorința lui Konrad Adenauer și a lui Adam Stegerwald de a-l transforma într-un partid creștin-național superior diferențelor confesionale s-a sfîrșit brusc. Încercările de a plasa la stînga acest partid care continua să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
antipodul propriilor sale baze. Nu numai că s-a dovedit a fi incapabil de a-l combate și de a-i rezista, dar a întreținut cu acesta amabilități tragice. Democrație creștină sau populism? Tentative de fondare a unor partide de inspirație creștină se observă și în statele Europei Central-Răsăritene23 provenite în urma înfrîngerii celor trei Imperii: rus, german, austro-ungar. Dar majoritatea au cunoscut o evoluție politică haotică, cu experiențe democratice prost asigurate, adesea efemere. Cît privește partidele creștine, ele s-au desprins
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
desprins cu greu de un populism și un naționalism impregnate de antisemitism. Cel mai interesant caz este oferit de Cehoslovacia, care era țara cea mai industrializată și mai democratizată din grup. Situația se caracteriza printr-o împărțire a partidelor de inspirație creștină pe o bază națională și cu opțiuni politice definite: Partidul Popular Ceh, Partidul Popular Catolic Slovac și Deustsche Christlich Soziale Volkspartei. Acesta din urmă, activ în rîndul minorității germane din Sudeți, a operat o apropiere de Partidul Sudeților Germani
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
i-a lăsat prea mult spațiu de manifestare. În Polonia, experiența creștin-democrată a avut o viață scurtă. Lovitura de Stat a mareșalului Pilsudski de la 12 mai 1926 și instaurarea unui regim dictorial a pus capăt activităților celor două partide de inspirație creștină care obținuseră, în 1919, 15% din voturi: Partidul Creștin-Democrat, apropiat de dreapta naționalistă și antisemită, și Partidul Național Muncitoresc, rezultat din tradiția sindicală creștină a Poloniei sub dominația prusacă, cu centrul la Poznan în Silezia. În această țară unde
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1929 și a restabilit un regim parlamentar formal, care era de fapt un regim semi-autoritar. El se sprijinea pe un Partid Național Creștin-Democrat, în realitate o mișcare foarte conservatoare și destul de puțin democratică. În România, Partidul Țărănesc, un partid de inspirație creștină, a fost fondat în 1918 de către agricultori și de preoți în jurul unui învățător valah, Ion Mihalache. El a devenit ministru al Agriculturii în 1919, dar nu a reușit să pună în aplicare o reformă agrară radicală. În 1925*, acest
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
perioadă de instabilitate și de tulburări. Aceasta a fost marcată de mișcarea creată de Corneliu Codreanu, fost șef al Asociației Studenților Creștini, fondatorul, în 1927, al unei mișcări puternic antisemite, Legiunea Arhanghelului Mihai, apoi al Gărzii de Fier, organizație de inspirație fascistă. În februarie 1938, regele Carol al II-lea l-a însărcinat pe Patriarhul Bisericii Române, Miron Cristea, cu constituirea unui nou guvern: el a proclamat dizolvarea partidelor, instaurînd un regim autoritar bazat pe partidul unic al Renașterii Naționale. Era
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Autonomas (CEDA). Acesta a fost fondat de Angel Herrera Oria, care a creat mai întîi Acción popular, apoi CEDA în 1933. Acest partid care număra 115 deputați era foarte pestriț, dar înclina puternic spre dreapta conservatoare. Aripa lui stîngă de inspirație creștin-democrată se reducea la 25-30 deputați, iar liderul său, Manuel Giménez Fernandez, ministru al Agriculturii în 1934, a fost obligat să-și retragă un proiect de reformă destul de timid. Era vorba de slaba sa influență în fața unei aripi drepte latifundiare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
La Croix"29. În fața războiului din Spania, împotriva experiențelor și a antrenamentelor pe care le făceau aici Germania nazistă și Italia fascistă, împotriva interpretării acestui război drept cruciadă religioasă în favoarea taberei franchiste, foarte răspîndită în rîndurile catolicismului european, democrații de inspirație creștină au angajat o luptă etică și ideologică de înaltă ținută și de mare forță pentru ceea ce era esențial. Această luptă le anunța pe cele din timpul celui de-al doilea război mondial. Partea a IV-a Experiența puterii I
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
impună unui episcopat rezervat pluriconfesionalitatea, reunindu-i într-o vastă adunare pe catolici și pe protestanți, și să formeze un nou partid, urmaș al Zentrum-ului, CDU-ul, ce nu mai reprezenta un partid de apărare a Bisericii, ci unul de inspirație creștină nonclericală, capabil să reziste la cerințele Sfîntului Scaun și ale episcopatului, cu riscul de a apărea în ochii unor episcopi ca un Säkularisant, laicist 2. Totuși, în convulsiile revenirii la pace și ale reconstrucției, partidele creștin-democrate au primit din partea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștine era de necontestat. În timpul ocupației, creștinii care au opus rezistență, au reflectat la formule politice pentru perioada de după război, depășind PDP-ul. În vara anului 1943, Gilbert Dru a conceput, la Lyon, programul unei vaste adunări a democraților de inspirație creștină și a acelora de apartenență laică, avînd la bază personalismul. El l-a contactat pe Bidault, în care vedea un conducător înnăscut. Acesta se afla în centrul mai multor curente: acela al tineretului studențesc din Lyon, al foștilor membri
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
importanță extraordinară, cînd oamenii Revoluției franceze și oamenii de credință creștină s-au recunoscut. Acești creștini înțeleg că democrația se inspiră de fapt din Evanghelie, oricît de laicizată sau de deformată ar fi fost ea adesea. Acești democrați înțeleg că inspirația creștină poate forma apărători de neînvins ai libertății și ai drepturilor omului"7. În Belgia, războiul și ocupația au accelerat anumite evoluții, dar fără să provoace o ruptură cu trecutul. Catolicii angajați în Rezistență aveau sentimentul de a acționa în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Anumite grupuri s-au format pe baza unei rezistențe spirituale, ca în cazul grupului de la Kreisau în jurul lui Helmuth James von Moltke, reunind persoane provenite din sfere politice diferite și mai ales din ambele confesiuni creștine 9. Această rezistență de inspirație creștină nu trebuie legată direct de curentul politic al democrației creștine, ea pregătind cele trei căi ale schimbării realizată de către CDU imediat după război: ca și în Franța, curajul unora a dat posibilitatea anulării compromisurilor, a complicităților, a tăcerilor, a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și Albert Gau (canonicul Kir se găsea printre Independenți); în Italia, don Sturzo era marginalizat. Această generație era confruntată cu expansiunea comunismului adus în camioanele Armatei Roșii și răspîndit în Europa de Est. Orice speranță de a face să renască partidele de inspirație creștină se năruia în țările plasate sub influența jugului sovietic. În schimb, această expansiune a favorizat mobilizarea creștinilor susținuți de condamnarea fără apel a "comunismului ateu și intrinsec pervers" de către Sfîntul Scaun, exprimată prin enciclica Divini Redemptoris (1937) ca și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nu mai era un scop pentru Biserică și din "far al civilizației", conform lui Pius al XII-lea, ea devenea "expertă în umanitate", după Paul al VI-lea, ceea ce antrena în mod firesc o redimensionare a relațiilor cu partidele de inspirație catolică. Paul al VI-lea, sub pontificatul căruia a fost promulgată Gaudium et spes, a confirmat această tendință. El apărea totuși ca un papă mai atașat de democrația creștină, legat de ea prin legături intelectuale, familiale și amicale. Provenit dintr-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
societății: împotriva civilizației comuniste, democrația creștină a știut să se bată, dar ce înseamnă această luptă împotriva unei societăți care și-a pierdut credința în Dumnezeu sau care tinde să se refugieze în culte de substituție? Chiar conceptul partidului de inspirație creștină pare să fie în criză aici. Nu se pune problema renunțării la acțiune în societate, ci se cere un alt tip de prezență. Papa Ioan-Paul al II-lea își dă seama foarte bine că, nefiind italian, nu este prizonierul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai ales în Italia, în timp ce prăbușirea comunismului privează democrația creștină de un adversar comod. În țările eliberate de sub jugul sovietic ia naștere o viață politică explozivă, în care curentele național-populiste nu sînt mai puțin influente, dar în care partidele de inspirație creștină au dificultăți în a se dezvolta. Transformări durabile CDU de la reorganizare la reunificare. În Germania anului 1945, pustiită, divizată de către Aliați în patru zone de ocupație, o viață politică normală încerca să se reorganizeze într-o manieră disparată. În
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
extins la nivelul zonelor de ocupație. La 2 septembrie 1945, grupurile din Westfalia și Renania au fondat Christlische Demokratische Partei, cu sediul în Köln, avîndu-l ca șef pe Adenauer. La începutul lui 1946, zona britanică își avea partidul său de inspirație creștină unitară, în timp ce berlinezii și renanienii s-au întîlnit la Bad Godesberg în decembrie 1945 și au adoptat formula CDU. Dar primii au fost repede obligați să-și abandoneze activitățile, fiind înfrînți de autoritățile sovietice, care, nesuportînd ca 25% din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era "un partid confesional, emanația autorității ecleziale", ci un partid laic. Revista iezuiților, Civiltà Cattolica, i-a dat o replică în numărul din 3 aprilie: De Gasperi era criticat pentru faptul de a fi subliniat mai mult autonomia partidului decît inspirația sa creștină, de a nu fi reamintit că autonomia politică era limitată la obligativitatea de a se supune magisteriului. Articolul avea să fie corectat de papa însuși 12. Întreaga politică a lui De Gasperi veghea la definirea noului chip al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
provocărilor momentului istoric actual" din 6 ianuarie 1994: el arăta aici existența unei "profunde reînnoiri sociale și politice", dar fără să uite "tot ceea ce catolicii, împreună cu alte forțe democratice, au făcut pentru binele Italiei" și afirma necesitatea "unei forțe de inspirație creștină". Acuzat de susținerea PPI-ului lui Martinazzoli, el a profitat de o întîlnire cu jurnaliștii (24 ianuarie), pentru a preciza cu prudență: "Eu nu aș spune "unitatea politică a catolicilor", ci mai degrabă "unitatea catolică în politică". Ceea ce este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1968, încercarea unei fracțiuni stîngiste a KVP-ului de a fonda Partidul Politic al Radicalilor, expresia unei aripi a Democrației Creștine mai aproape de opțiunile socialiștilor, a eșuat. Această situație nouă în istoria politică a Olandei contemporane a obligat partidele de inspirație creștină să se apropie și să se unească. În 1971 a fost elaborat un program comun pentru cele trei partide. Acest program făcea referire expresă la creștinism, propunînd o politică inspirată din Evanghelie. El pregătea, ca și documentul comun din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
responsabilitățile ei", unificarea organică realizată în 1975, prin formarea unei federații numite Apelul Creștin-Democrat (CDA). În fruntea sa se afla liderul KVP, Andries Van Agt. Această structură interconfesională a permis declinul fiecăruia dintre partidele confesionale, fără să renunțe la o inspirație clar biblică, rezumată de sloganul electoral scos în față în 1977 "niet bij brood alleen" ("nu numai pîine"). Cu cele 31,9% din voturi și 49 de aleși, el a putut redeveni axa coalițiilor guvernamentale, în principal cu dreapta liberală
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a demisiona a fost luată în grabă, după o insuficientă analiză a discursului președintelui Republicii, sub impulsul emoțiilor. Această decizie a dăunat foarte mult MRP-ului pe de o parte, și construcției europene pe de altă parte, marginalizînd partidul de inspirație creștin-democrată, închizîndu-l pe de Gaulle în propria sa logică. Incapacitatea MRP-ului și a generalului de Gaulle de a se înțelege a privat țara de o unificare socială pentru refacerea vieții politice și a împins-o spre dreapta. Dar MRP
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democrați precum Maurice Schumann și Marie-Madeleine Dienesch s-au unit cu cei care i se raliaseră în perioada RPF-ului. Această împărțire în sînul familiei creștin-democrate dezvăluie o a treia contradicție cu care MRP-ul s-a confruntat. Partid de inspirație creștină dar aconfesional, el a realizat, la început, unitatea creștin-democraților cu cîteva excepții: vechii creștin-democrați din PDP, cei ai Tinerii Republici, în special Marc Sangnier, militanții din cadrul ACJF, ai CFTC7. Totuși, el nu a reușit niciodată să-i adune pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai ales de Étienne Borne, "conștiința MRP-ului", cum spunea despre el cu afecțiune François Mauriac (Bloc-Notes, 3 august 1958). Autor al raportului doctrinal la cel de-al X-lea Congres din 1954, el identifica MRP-ul cu democrația de inspirație creștină ale cărei teme erau aprofundate în Terre humaine, apoi în France-Forum, fondat în 1957 împreună cu Henri Bourbon, Joseph Fontanet, Jean Lecanuet și Maurice-René Simonnet. El a contribuit astfel la perpetuarea tradiției de cercetare intelectuală proprie democrației de inspirație creștină
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de inspirație creștină ale cărei teme erau aprofundate în Terre humaine, apoi în France-Forum, fondat în 1957 împreună cu Henri Bourbon, Joseph Fontanet, Jean Lecanuet și Maurice-René Simonnet. El a contribuit astfel la perpetuarea tradiției de cercetare intelectuală proprie democrației de inspirație creștină din Franța. MRP-ul, care se intitula cu mîndrie în 1945 "Partidul celei de a IV-a Republici", era în 1958 identificat cu regimul decăzut, așa cum în urmă cu treisprezece ani Partidul Radical fusese pentru cea de a III
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]