6,119 matches
-
alăturat Partidului socialist autonom, care avea să dea naștere, în 1960, Partidului socialist unificat (PSU), al cărui secretar național a devenit în 1967. [...] Le Monde, 4 aprilie 1993 Enunțul 1 este în legătură directă cu un mediu comun celor doi interlocutori: referința pentru "tu", "eu", "chestia aia" etc. se realizează datorită acestui mediu. În enunț găsim o formulă destinată să atragă atenția ("ia te uită"), alta ("haide, haide") care răspunde nu unei vorbiri, ci unei mimici și care nu poate fi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un public mai larg grupat în același loc (curs, conferință, spectacol), radioul sau televiziunea pun în relație, într-o asimetrie extraordinară, un enunțiator și un auditoriu a cărui extindere și identitate sînt dificil de determinat; - caracterul static sau nu al interlocutorilor depinde, de asemenea, de mediu: radioul de mașină presupune un auditoriu mobil, apariția telefonului mobil permite locutorilor să se deplaseze sau să facă altceva în timp ce vorbesc etc.; - posibilitatea sau imposibilitatea co-enunțiatorului de a întrerupe enunțiatorul opune discuția telefonică comunicării scrise
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
facă altceva în timp ce vorbesc etc.; - posibilitatea sau imposibilitatea co-enunțiatorului de a întrerupe enunțiatorul opune discuția telefonică comunicării scrise sau radiofonice; - existența unui terț invizibil caracterizează anumite genuri discursive: în emisiunile de televiziune (ca la teatru, dar într-un mod diferit) interlocutorii din studio vorbesc în prezența unui terț invizibil (telespectatorul, ascultătorul) și își elaborează vorbirea în funcție de el. Se întîmplă, de asemenea, ca în studio să fie invitați spectatori sau ca emisiunea să fie prezentată într-un teatru astfel ca destinatarii invizibili
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
propria dezvoltare, să mențină o anumită distanță față de co-enunțiator. În schimb, într-o dezbatere, de exemplu, este dificil pentru participanți să enunțe cu ajutorul scenografiilor lor: ei nu stăpînesc enunțarea și trebuie să reacționeze pe moment la situațiile imprevizibile suscitate de interlocutori. În situație de interacțiune aprinsă, amenințarea asupra fațetelor (vezi cap. 2) și ethosul (vezi capitolul următor) trec pe primul plan. Scenografie și gen discursiv Luînd ca exemplu un text publicitar, am ales un gen discursiv care, din punctul de vedere
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nu sunt interesați de discuția cu ceilalți, nu arată preocupare pentru ași exprima sentimentele sau emoțiile, nu-și exteriorizează dorințele;nu simt nevoia să fie mângâiați, lăudați; - nu plâng dacă se lovesc; - par neatenți la obiectele din jur; - nu privesc interlocutorul în ochi, dând impresia că se uită în gol; - nu li se poate capta atenția sau interesul, foarte rar privesc adultul în ochi; - pot avea contact vizual doar pentru foarte puțin timp și pot fi atrași numai de obiectul care
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
care nu-i plăcea de fapt și cu care nu se juca era denumit “animalul împăiat”); - au o mare dificultate în a purta o conversație pentru că nu știu cum să schimbe un subiect sau cum să mențină conversația. Ei nu își privesc interlocutorul în ochi, nu pot anticipa sensul conversației - de fapt nu sunt interesați să o facă. Răspund numai la întrebări sau pot repeta la nesfârșit întrebările în “bandă de magnetofon” - într-un joc parcă numai de ei știut; - comunicarea nonverbală este
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
specialitate - prin limbajul științific al unei discipline de învățământ (M. Călin, 1996, p. 57). Una din dimensiunile principale și foarte importante ale relației de comunicare este empatia. aceasta reprezintă capacitatea unui individ de a se substitui pe sine în rolul interlocutorului, de a se identifica temporal cu el. Motivele pentru care empatizăm sunt diferite, dar cel mai frecvent scop al empatiei este previziunea comportamentelor celuilalt. anticipându-se comportamentul probabil al partenerului de comunicare se obține fixarea unei strategii personale de comportament
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
și se datorește unei comunicări constante, chiar minimă, între cavitatea nasală și cea orală” (99; p.322). Ei denumesc accesul de nasalitate care schimbă componentele timbrului adăugând vorbirii elemente parasitare, necomunicative - nasonare, în timp ce deperdiția aerului pe căile nasale, dezagreabilă pentru interlocutor, este denumită „nasalizare”. Diversitatea tulburărilor de articulație este notată cu un termen general „tulburări fonetice”. În același sens, Borel-Maisonny, J.Tarneaud și Muriel Morely demonstrează că „nasalizarea, nasonarea, deperdiția nasală, caracterizează sgomotele specifice care se suprapun sunetului fundamental vocal, tulburând
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
prin vorbirea interioară. După aceea intră în acțiune prin inervația centrală organele exterioare de articulare. Prin motrica mușchilor aerul se transformă în oscilații precise dând naștere unui proces fizico-acustic, în care sunetele și zgomotele sunt emise ca unde sonore de la interlocutor prin intermediul aerului la auditor. La aceasta se adaugă înțelegerea vorbirii, coordonarea sunetului intermediat de creier, cu o remanență acustică, depozitată în cortex, dobândită prin percepții acustice, optice și chinestezice „îndeplinindu-se astfel din nou un proces psihic al valorificării îmbinărilor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
scade modificând fonația. O insuficiență velară cu o anumită determinare etiologică permite ca o parte din aerul subglotic să refluieze nazal, amplificând rezonanța nasală și pentru consoanele orale. Cantitatea de nasalitate crește cu cantitatea deperdiției nasale, vorbirea devenind neinteligibilă pentru interlocutor. CAPITOLUL II MORFOLOGIA DEFECTELOR APARATULUI FONO - ARTICULATOR PRIN DESPICĂTURI CONGENITALE DE BUZĂ, BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Malformațiile congenitale labio-maxilo-palatine formează o entitate independentă. Din cauza tendinței lor de a le spori incidența ele constituie un pericol pentru bazele biologice ale societății
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
n) lichida „r” înlocuită cu „l”. Înlocuirile se mențin constant în vorbire astfel “papa” este pronunțat „mama”, „tata” este pronunțat „nana” (tap - nan, cocanona, baie - maie, Dina-Nina, Gabi - Nani, Joe - Noe, Zoe - Noe, sanie - nanie, etc.), vorbirea devenind neinteligibilă pentru interlocutor. Subiecții A.M. și N.D. în vârstă de 5 ani, cu același diagnostic clinic, operați la 2 ani, nu au dezvoltat o vorbire rhinolalică după operație datorită interferării la timp a tratamentelor de specialitate și a unei presiuni adecvate a mediului
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fonologică, dar și unii și ceilalți comunică într-un fel, deoarece limbajul articulat este un mijloc, însă nu singurul. Pentru surd, mimica pronunției sunetelor, gesturilor, desenele servesc comunicarea ca și limbajul. Pentru copilul malformat, fonemele și morfemele deși neadecvate pentru interlocutor din perspectiva fonologică a limbii servesc totuși comunicarea într-o formă mai mult sau mai puțin inteligibilă. Limbajul face parte dintr-un complex de conduite indestructibil legate de dezvoltarea intelectuală și afectivă; el nu apare „ex nihilo” și nu este
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
să fie semnificativ, rupându-se de latura sonoră a limbajului - spune Vîgotski - el își pierde însușirile proprii limbajului uman” (207; p.12). În vorbirea rhinolalicului prin imposibilitatea efectuării formei sonore a unor foneme, cuvintele își pierd semnificația nu numai pentru interlocutor dar și pentru locutor în sensul că funcția de stimulare a formulării, a reverberației, a gândirii, deci funcția de mediere verbală se diminuează. Astfel cuvântul barcă este pronunțat parcă sau parhă sau ahă, în cazul în care nu este posibilă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sonore, a combinării fonemelor vocale-consoane, în limba maternă, chiar din perioada achiziției limbajului, prin imposibilitatea organică de a realiza adecvat această structură sonoră pentru o unitate semnificantă anume. Înlocuirea fonemei „s” în cuvântul „casă” îl schimbă în „cahă” pierzând pentru interlocutor semnificația reală. Multă vreme după apariția primelor cuvinte, copilul cu insuficiență velară nu poate pronunța corect cuvântul tata, înlocuind fonema „t” cu „h”, cu „c” cu suflu nasal. Frecvența acestor fenomene tot mai sporită, capătă o semnificație fiziologică, în cazul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aspectul practic al concluziilor noastre putem sublinia faptul deosebit de important și sub aspect teoretic că tulburările codului lingvistic la copiii rhinolalici de natură congenitală, cu deficiențe înscrise exclusiv în planul limbajului exterior al comunicării - modifică mesajul scăzându-i inteligibilitatea pentru interlocutor întrun procent de 50%. Perturbările în sfera fonetică contribuie la nonintegrarea socială influențând negativ dezvoltarea personalității (197; p. 187). Dacă la copilul normal se face necesară dirijarea dezvoltării limbajului în general și a comunicării în special „în așa fel încât
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
rândul ei, trei tipuri: zona, domeniul și mediul, în funcție de care Coșeriu va stabili ulterior organizarea topică, stratică și fazică a limbii 232; c) contextul, adică "toată realitatea care înconjoară un semn, un act verbal sau un discurs, ca "știință" a interlocutorilor, ca prezență fizică și ca activitate"233; contextul presupune, în esență, trei forme de manifestare 234: * contextul idiomatic (idiomul însuși în care se exprimă vorbitorul); * contextul verbal (discursul în care survine un anumit enunț); * contextul extraverbal sau totalitatea circumstanțelor non-lingvistice
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
direct perceptibile de către vorbitori); - contextul empiric (lucrurile neperceptibile în mod direct, dar cognoscibile în mod indirect); - contextul natural (întregul "univers empiric" cunoscut de către vorbitori, adică totalitatea contextelor empirice); - contextul practic/ocazional ("prilejul" vorbirii, care acoperă diverse detalii, de la raporturile dintre interlocutori până la circumstanțele instituționale sau atmosferice); - contextul istoric (particular sau universal; actual sau trecut), adică suma de date istorice cunoscute vorbitorilor; - contextul cultural ("tot ceea ce aparține tradiției culturale a unei comunități, care poate fi foarte limitată sau poate să cuprindă întreaga
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
meu; sărăcimea Bizanțului e o oaste fără număr. [Filaret:] -Mărire lui Dumnezeu: grădinile raiului sunt destul de largi ca să-i adăpostească." (p. 120) Dincolo de disonanța intelectuală și/sau afectivă dintre personaje 422, aceste texteme indică în același timp neîncrederea unuia dintre interlocutori în pertinența "discursului repetat". Într-o vreme de tulburări politice (care coincid, de altfel, cu intensificarea dramatismului romanului), indivizii ajung să pună la îndoială fie înțelepciunea divină, fie pe aceea omenească. 2.4.3.3. Un rol-cheie joacă, în acest
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dramatică (!! dar apare și în creația epică, uneori Ț în mod excepțional Ț și în cea lirică); - în poezia lirică apare ca excepție, mai ales în cadrul personificării; natura apare ca partener de dialog Ț fie locutor, ori (inter)alocutor, sau interlocutor al poetului;în și prin dialog se exprimă succesiunea și coerența acțiunii dramatice; - este o formă deliberată de comunicare, în intenția cooperării. Participanții: 1. locutor (cel care emite enunțul); 2. interlocutor (cel care receptează enunțul și dă replica); 3. alocutor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de dialog Ț fie locutor, ori (inter)alocutor, sau interlocutor al poetului;în și prin dialog se exprimă succesiunea și coerența acțiunii dramatice; - este o formă deliberată de comunicare, în intenția cooperării. Participanții: 1. locutor (cel care emite enunțul); 2. interlocutor (cel care receptează enunțul și dă replica); 3. alocutor (căruia enunțul îi este adresat; poate fi prezent sau absent în dialog). Dialogul poate avea un caracter de: a. reciprocitate (când vorbim de cointeresarea personajelor); b. replicitate (când se realizează concret
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
ale acțiunilor sale; - ca discurs, monologul poate fi: a.(1) narativ; (2) descriptiv; (3)expozitiv; (4) argumentativ; etc.; b. (1) monolog propriu Ț zis; (2) monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1) interogații; (2) exclamații; (3) invocația retorică; (4) interjcții exclamative; (5) imprecații; etc.
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
sale; - ca discurs, monologul poate fi: a.(1) narativ; (2) descriptiv; (3)expozitiv; (4) argumentativ; etc.; b. (1) monolog propriu Ț zis; (2) monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1) interogații; (2) exclamații; (3) invocația retorică; (4) interjcții exclamative; (5) imprecații; etc.; - (II) (1
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
5) enumerarea; (6) repetiția; (7) persoana a II-a verbală; etc.; - monologul permite personajului posibilitatea de a-și analiza adevăratele sentimente și adevăratele rațiuni ale gesturilor sale etc. Monologul interior: - este o formă de vorbire neadresată; deci nu presupune prezența interlocutorului; - este mai retoric decât monologul propriu Ț zis; Deci, prezența mărcilor formale ale exprimării adresate (interogații, exclamații etc.) este mult mai pregnantă. - de cele mai multe ori este precedat de un verb „de zicere” (verbum dicendi); având astfel regimul formal al exprimării
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
subiectivă); dublată de o atitudine tot personală (ironică, înțelegătoare, de compătimire, etc.); - naratorul își poate permite interogații retorice; (!!) deci, pune întrebări la care nu așteaptă răspuns, în felul acesta, luându-l pe citiror drept martor la cele relatate, drept potențial interlocutor; - de altfel, aproape întotdeauna încearcă săl implice pe cititor în desfășurarea acțiunii, pentru a-l atrage în polemica estetică (sau de altă factură), pe care o va întreprinde autorul; - adeseori, comentează, în maniera monologului, cele observate, relatate sau constatate în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
interviu în direct nu trebuie să fie diferite de cele din alt tip de interviu din cariera de reporter. Practic, trebuie să le gândești cu mai multă atenție, pentru că în direct nu îți permiți luxul să reformulezi o întrebare atunci când interlocutorul nu a înțeles-o sau să pui zece întrebări ca să afli un singur răspuns bun. Din cauza timpului comprimat de cele mai multe ori, interviurile în direct trebuie să fie scurte și la obiect, să afli repede și sigur ceea ce te interesează și
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]