5,788 matches
-
scară. În aceste alianțe, Întreprinderi concurente Într-un sector dat cooperează pentru realizarea unui proiect situat În amonte. Rezultatele acestei cooperări (tehnologie, componente, materii prime) sunt repartizate Între aliați, care le integrează În produsele finite. În general, aceste alianțe sunt invizibile pentru piață, firmele rămânând concurente, și se justifică dacă obiectivul avut În vedere este cel de reducere a costurilor. Pentru atingerea acestui obiectiv este suficient să se Încheie contracte de aprovizionare mult mai flexibile. O alianță de cointegrare va fi
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
răspuns în lipsa unui interlocutor sau cum poate cineva da un pumn fără un bătăuș? - se întreba, deloc amuzat, Bandura. După el, această frază nu trebuie să trimită cercetătorii la inițierea unor studii în care brațe de plastic acționate de fire invizibile lovesc „obiecte”, încercând să dovedească astfel că „oamenii sunt surse dispensabile de comportament”. Problema era alta, și ea privea prejudecățile metodologice ale behaviorismului. După el, în studiile citate mai sus, condițiile experimentale diferă în special prin instrumentele cu care modelele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Plătărești, replică valahă la Yoknapatawpha. Modul existențial e o patriarhalitate idiotizată, zguduită intermitent de convulsii ale timpului istoric. Apar tot mai frecvent semne că economia agrară nu se mai poate menține în vechile structuri, prinsă fiind, cu tentacule vizibile și invizibile, în sistemul relațiilor capitaliste. Principalul instrument al acestei capturări e societatea internațională Ceres, cu filiale în lumea întreagă. Menționată în majoritatea romanelor, această societate domină nedeclarat întreaga viață publică, ținând înfășurate în rețelele ei, ca un păianjen negru, organizații, autorități
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
este cel care mută animalul din realitatea sa concretă în una a semnificațiilor, a simbolurilor; îl transformă, de fapt, din ființă de carne în simbol. Animalul devine, ca întreaga recuzită a lumii concrete, terestre simptomul vizibil care trimite la realitatea invizibilă a dumnezeirii. Apostolul Pavel, în Epistola către Romani (1, 20) este cel care legitimează acest mod de a privi lumea ca pe o permanentă rețea de semne și simboluri care mărturisesc nu doar intenția divinității, ci și măreția lui Dumnezeu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
atât de fiară cât de necredința ta, prin care ajungi să fii vătămat ușor de orice stricăciune"20. Prin urmare, aceeași viziune există la teologii și sfinții din Occident și din Răsărit: animalul devine fie o manifestare vizibilă a lumii invizibile a lui Dumenzeu, fie o probă a credinței, un stimul al ei. Rolul său era, oricum, propedeutic: înainte de a studia tratatele teologice, înainte de a se hrăni prin contactul direct (sau mediat de oamenii bisericii) cu Scripturile, credinciosul avea posibilitatea de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de l'art chrétien: "În gândirea medievală, natura întreagă, la fel ca și istoria umanității apărea ca un simbol religios. Nu a existat niciodată o mai mare obsesie a divinului. Totul este semn și vizibilul nu este decât ceea ce acoperă invizibilul""34. Or, tocmai acest "invizibil" era cel care îl preocupa pe omul medieval, pentru care elementele concrete ale naturii trimiteau obligatoriu la cele abstracte, transcendente. Așa se face că încă din Evul Mediu timpuriu principala sursă de cunoaștere a naturii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
gândirea medievală, natura întreagă, la fel ca și istoria umanității apărea ca un simbol religios. Nu a existat niciodată o mai mare obsesie a divinului. Totul este semn și vizibilul nu este decât ceea ce acoperă invizibilul""34. Or, tocmai acest "invizibil" era cel care îl preocupa pe omul medieval, pentru care elementele concrete ale naturii trimiteau obligatoriu la cele abstracte, transcendente. Așa se face că încă din Evul Mediu timpuriu principala sursă de cunoaștere a naturii devine Biblia. Cum în Geneză
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
chinuită până la anxietate de nesfârșitele amenințări cu iadul, dar neobișnuită a-și apropria noțiuni mai dificile, abstracte. Așa se explică nu doar necesitatea "gândirii simbolice", ci și imensul său succes. Johan Huizinga avea intuiția acestui proces de simbolizare a realității invizibile, transcendente, prin intermediul unor imagini decupate din realitatea concretă, pe care îl punea sub semnul "nevoii de a-l adora pe Hristos în mod vizibil"73. Ea a dominat gândirea europeană până la finele perioadei medievale și începuturile Renașterii. O a treia
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care omul era socotit o creație divină, e ilustrată de câteva texte literare și filozofice din secolul al XIX-lea. Să ne amintim, de exemplu, de prima versiune din Horla (1886)122 de Maupassant, unde se vorbește despre "succesorul nostru invizibil", sau de metafora nietzscheană a supraomului, evocată în prologul la Also sprach Zarathustra / Așa grăit-a Zarathustra: Omul este ceva ce trebuie depășit. Ce e maimuța pentru om? [...] Așa trebuie să fie și omul pentru Supraom [...]. Cândva ați fost maimuțe
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și mult mai puțin lucrările scrise de contemporani. Primele reviste științifice, ca periodice, apar: în Anglia: „Philosophical Transactions giving some Account of the World” (organ științific al Societății Regale, apărută în 1645 prin contopirea Societății Filologice din Oxford cu Colegiul Invizibil din Londra), Franța: „Le Journal des Savants” (Paris, începând cu 1665, apare săptămânal), Italia: „Giornale dei Letterati” (Roma, 1668). Toate aceste reviste publicau articole științifice, dintre care o mică parte medicale. Prima revistă medicală, în sensul strict al cuvântului, apare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Andernach). Pornind de la principul creștin că sufletul omului se află în sânge, Servet urmărește cu atenție drumul acestuia în corp. Așa descoperă el circulația pulmonară, care anula teza greșită a lui Galen privind o presupusă comunicare interventriculară prin mici pori invizibili. Cartea în care erau prezentate aceste date („De Christianisimi Restitutio”, o carte de „teologie științifică”) a fost arsă pe rug, împreună cu autorul ei, în anul 1553. Artizanul moral al acestui act barbar, reformatorul Calvin, a devenit repede bigot și inchizitor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
de spectroscopie în emisie de pozitroni și alte instrumente prin care se intenționează descifrarea construcției moleculare și chiar atomice a corpului uman. De 400 de ani, de când a fost descoperit microscopul, cercetătorii au reușit să coboare din ce în ce mai adânc în lumea invizibilă, într-o competiție simetrică cu astronomii, astronauții sau sofisticatele telescoape care măsoară distanțele de milioane de ani lumină. 16. Epoca premodernă a diabetului Să dăm Albionului ce este al Albionului. Primii trei cercetători care deschid capitolul modern al diabetului sunt
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
sens dinamic al valorii personale care este mediat social și politic”. Experiența personală a atingerii demnității umane este prezentată de către Mann (1988) pe patru dimensiuni: gradul de vizibilitate și recunoaștere a persoanei (a nu fi văzut, a fi tratat ca invizibil); gradul de considerare individuală (a fi subsumat unui grup, a nu fi văzut că un individ, ci văzut și tratat stereotipizat); gradul de respectare a spațiului personal (violarea spațiului personal, experiențe de violență/abuz); gradul în care trăiești un sentiment
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și care se numește psihogenealogie, apărută acum aproximativ patru decenii și care cumulează atât virtuți de diagnoză, cât și de psihoterapie. Printre pionerii acestei prețioase orientări menționăm pe I. Böszörmenyi-Nagy (apud Mitrofan, Stoica, 2005), care teoretizează conceptual de „loialitate familială invizibilă”(mecanismul prin care un membru al familiei se identifică inconștient cu unul dintre antecesorii săi care a murit tragic), A. Ancelin Schutzenberger (1978), care decelează prezența unui „sindrom aniversar”, conform căruia, pe filieră transgenerațională, la data aniversară a tragicului eveniment
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
transporta o identitate constantă prin mai multe peisaje literare. Ei își schimbă felul în care fac literatură, modul de a o fabrica. A fi contemporan cu începuturile unei literaturi e o șansă - rară - de a ocupa o poziție în afara cadrului invizibil de convenții și "iluzii" care condiționează practicile literare. Scriitorii stau în fața literaturilor așa cum Josef K. stă în fața castelului Legii: contemplând edificiul în întregul său, și percepându-i "intrările". Numai exilatul mai are acest privilegiu, pentru că singurele momente în care o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lansat simultan cu alte două sintagme jakobsoniene foarte influente, "funcția poetică" și "paralelismul gramatical", care s-au clarificat reciproc și și-au asigurat unul altuia deschideri. În centrul acestei mini-constelații conceptuale a stat ideea unui text poetic constituit de arhitectura invizibilă a limbii, Jakobson propunându-și să demonstreze prezența în operele literare a unor elemente ce țin de configurația însăși a limbajului. Spus simplu, organizarea sistemului limbii în funcție de serii de opoziții și de paralelisme se reflectă în structura de repetiții a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sau a unor dogme creștine, în procesele de guvernare sau de legitimare a unei comunități. Legitatea religioasă funcționează aici doar ca un model al cosmosului ordonat, al sensibilului supus unei idei. Așa cum credem că lumea se raportează la o ordine invizibilă, morală și religioasă, trebuie să credem că și acțiunile unei națiuni reflectă o ordine spirituală proprie care se răsfrânge asupra conduitelor colective și individuale cu forța unei legi. Din domeniul spiritualității religioase, Bălcescu desprinde posibilitatea unei "dezvoltări regulate", a unei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
chemarea religioasă. Ca și gândirea protestantă din secolul al XVI-lea, căreia Max Weber îi atribuia secularizarea chemării, gândirea naționalistă din secolul al XIX-lea se bazează pe faptul că spiritualitatea religioasă nu inspiră decât un atașament pentru o viață invizibilă, neschimbând nimic în desfășurarea terestră a existenței: inspirat de apelul divin, poți aștepta o viață bună după moarte, ducând totuși o viață rea, subdezvoltată în planul existenței actuale. Poți visa la un destin postum în planul suprasensibil al raiului, fără
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
uita și nu vorbi cu nimeni, că oamenii de pe aici nu-s bucuroși de oaspeți și nu se poartă bine cu cei ce vin de departe", (7.30-33)120. De aceea Atena îl învăluie într-o ceață care îl face invizibil "nevăzut trecu el prin mijlocul feacilor"121*. Dar deja Nausica, cerându-i să nu o urmărească, anticipase criticile pe care feacienii le-ar fi putut face la vederea lui Ulise în compania ei ("am să mă feresc de bârfeală, că
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un loc al amintiri, loc al memoriei care nu înseamnă doar a nu fi, fiindcă abia atins țărmul, se și pune deja problema recunoașterii, a distanței între visul hrănit multă vreme și real, distanța între imaginar și existență, vizibil și invizibil. Itaca prin puterea timpului ca și a săbiei. Dacă Iliada nu vorbea despre dorul de Itaca, oricât de ocupat ar fi eroul cu muncile sale, el se gândește, totuși, în cele din urmă să se întoarcă nella sua patria. Dar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și puțini oameni se gândesc să profite de ea"315. Aceasta pentru că e vorba de o economie de margine, aproape secretă. Ospitalitatea vârstei de aur ignoră prezența celuilalt: celălalt este imediat asimilat cu sine, devine identic cu sine, transparent chiar invizibil: Ceea ce mi se părea cel mai plăcut în găzduirea lor era faptul că mă primeau fără stânjeneală nici pentru ei nici pentru mine. Ei trăiau în casa lor ca și cum eu n-aș fi fost acolo și ținea doar de mine
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ceilalți oameni. Înlăturați-o și nu mai sunt un gentilom. Opinia face totul; oamenii trăiesc din forme, sunt adânciți în forme..."422. Există, de asemenea, în apartenența grupală, pe lângă reguli scrise și nescrise, rituri și obiceiuri, obișnuințe de comportament, coduri invizibile, ceea ce Pierre Bourdieu numește habitus, care permit imediat separarea interiorului de exterior. Este vorba despre semne pe care numai inițiații le cunosc: moduri de a se comporta, de a vorbi, de a se purta în diverse ocazii ale vieții sociale
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
al uneia dintre cele mai nobile familii din provincie. El are ca și acesta o extremă sensibilitate, "rafinamentul devenit maladiv" de ultim reprezentant al unei mari familii și conștiința unei iremmediabile dispariții 448. Zgomotele auzite sunt sub semnul unei percepții invizibile. Dacă Lady Madeline își anunță astfel întoarcerea sa într-o lume suferind de o hipersensibilitate la sunet, Lucia, fiică a Luciei își trădează și ea prezența: "Am auzit deodată miorlăitul de groază scos de o creatură omenească sau un animal
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a Luciei își trădează și ea prezența: "Am auzit deodată miorlăitul de groază scos de o creatură omenească sau un animal [...] o ușă se trânti, sau, mai degrabă, fu trăntită cu putere"449, obloanele se trântesc ("să fie aceași mână invizibilă?"), un scaun cade, un dulap trosnește. Ne amintim că în episodul cu Mad Trist, citit de către narator lui Roderick Usher, zgomotul însoțește cu violență povestea unei ospitalități violate. Ethelred ridică măciuca și "din câteva lovituri își deschise repede drum, printre
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
groază că le sosesc jurnale detestate care le violează spațiul domestic. Parazitarea a ajuns să inverseze rolurile și cuplul termină prin a fugi, părăsindu-și cuibul și lăsându-l acestui cuc tiranic. Mai grav este modul în care se infiltrează invizibil și insidios Horla care invadează spațiul fizic și mintal al celui care suferă prezența sa indezirabilă. Și aici naratorul isprăvește prin a se trezi în poziția de exclus, în afara casei sale, cu consecințele dramatice pe care le cunoaștem. Excluderea duce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]