5,860 matches
-
eu n-am auzit o, dar a ascultat-o cu interes soția mea la Roman și a rămas încîntată, atît de conținut cît și de forma ei aleasă. Sper că și celelalte inițiative ale Domniei Tale vor avea succes și izbuti, pentru că ești un tînăr de ispravă. În luna iulie spre sfîrșit voi fi pentru cîteva zile la Udești, de unde voi pleca în secuime, în județele Mureș și Harghita. Dacă se va întîmpla să fii și Domnia Ta acolo, voi fi într-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe aceeași planetă. Cu sentimente alese, al D-tale, Haralambie Mihăescu </citation> (21) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc="Roman" data =”25 august 1984”> Iubite Căline, am promis să vin la Bacău (librării, străzi noi, redacția revistei Ateneu), dar n-am izbutit pînă acum: un timp ploile, apoi îndemnul de a nu îmbla cu capul gol prin soare, în sfîrșit sărbătorile. În lipsa călătoriei, unica înlocuire - scrisoarea de față. Totuși am făcut și un lucru bun: o deplasare de trei zile la Udești
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pentru economie, și de bani și de hîrtie. Nu am nimic împotrivă ca, din trebuințe de punere în pagină, să pui versurile citate linear, cu barele, ghilimelele și punctele de suspensie necesare. Al. D-tale, I. R. P.S. și poate izbutești să înlături pe acel „D-l” din fața iscăliturii mele. Ce zici? Ori, cumva, acesta este... „uzul”? </citation> N. Gr. Stețcu „Lucrez cu sîrguință, dar cu puțin spor” Această mărturisire, extrasă dintr-o scrisoare a profesorului Nicolae Gr. Stețcu (10 noiembrie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu ziua de 4 Septembre”. Telegrama explica și cauzele pierderilor: „Aceste perderi sunt făcute atât la luarea posturilor dela Plevna cât și la păstrarea loru În contra diverselor atacuri ale inamicului care sau Încercat adese a le relua fără a izbuti”. Deoarece această telegramă fusese trimisă „...tuturor Prefecturilor din țeară”, este greu de ghicit dintre atâtea nume care anume erau de prin părțile Hușului sau ale județului Fălciu așa că am luat decizia de a le transcrie INTEGRAL. a.l. Morți, răniți
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
față de cumnată-sa Ileana, soția lui Ion, fratele lui Ghiță Ciotacu, că-și făcuse o casă mai mare, cât și în special pe cumnata Maria, nevasta fratelui Costache pentru că ea, o străină, o „venetică”, cum o numea ea furioasă, a izbutit să câștige dragostea părinților ei, Ruxanda și Ion Gheorghiu. Neputând să-și reverse furia și invidia ei asupra dușmancelor, se descărca asupra lui Ghiță, bărbatu-său, pe care îl ținea de molâu și de papă lapte. Trebuie spus că mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
meșteri una, ca să pot să învăț să cânt ca dumnealui ; − Bine, măi Gheorghiță, o vioară este un lucru tare gingaș, nu știu dacă o să-ți iasă; mi-aduc aminte că și frații mei de la Cursești au încercat dar n-au izbutit. Mi-ar părea bine ca tu să reușești. Dar eu nu de asta te-am căutat, vine seara și trebuie să mântuim treburile. Ai adăpat oile și vițeii? − Nu, mamă, mă duc acum; Lasă, nu te mai duce, vezi -ți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dacă nu știu ce s-a întâmplat cu caii, aceștia i-au spus că o haită de lupi a năvălit pe cai și oi, au omorât vreo patru mioare și au trântit pe Roibu la pământ, sfâșiindu-l cu colții. Până ce au izbutit să-i alunge cu ajutorul câinilor, au mușcat de spate și iapa, care este la stână, o îngrijesc ceilalți ciobani. Despre Roibu aceștia au spus că nu au ce-i mai face și că moare. Costache a hotărât ca Lențâca și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
va merge și mai bine. De mare ajutor le-au fost în anul acesta copiii Emilia și Mihai, care le-au trimis bani regulat, e drept că sume mici dar cei de acasă le-au folosit cu chibzuință și au izbutit să termine recoltările și semănăturile de toamnă și să cumpere și o parte din lemnele pentru iarnă. Costache a mai câștigat ceva bani pentru copiii de acasă, cei de vârstă școlară muncind și la boierul Jac Marcopol. Erau îngrijorați că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se prezinte așa cum e, comic de situație și nimic altceva. Faptul că unul iese pe o ușă și altul intră pe altă ușă exact În același timp este efect În sine, fără sens, fără Încărcătură simbolică sau rațională. Dacă jocul izbutește să capteze absurditatea micii Întâmplări, râsul este formidabil și eliberator. E ca jocul clovnului sublim, libertate totală, fericire fără umbră. Râzi de nu mai poți și după aceea te simți mai ușor, mai bun, de parcă ai fi luat parte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
capului meu În apă, pe care o Îndurasem cu cincizeci de luni În urmă, zbierând, pe jumătate Înecându-mă și pe jumătate victorios (prin ușa Întredeschisă, În spatele căreia un vechi obicei Îi silea pe părinți să se retragă, mama a izbutit să repare boacăna făcută de protopopul Constantin Vetvenitski) m-am simțit azvârlit brusc Într-un mediu strălucitor și mobil care nu era altceva decât elementul pur al timpului. Acest mediu Îl Împarți - așa cum cei care se scaldă fericiți Împart apa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apărându-mi furios lumea mea de pistoale de jucărie și de cavaleri ai regelui Arthur. Sub regimul lui Lenin, când toți radicalii necomuniști au fost persecutați cu cruzime, Jernosekov a fost dus Într-un lagăr de muncă forțată, dar a izbutit să fugă În străinătate și a murit la Narva, În 1939. Lui Îi datorez Într-un fel forța de a mai parcurge o etapă pe poteca mea personală care se desfășoară paralel cu drumul acelui deceniu frământat. Când În iulie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe o bancă și, după fiecare schimb de mingi, tata (un jucător de primă mână, cu un serviciu năprasnic În stilul lui Frank Riseley și un frumos „lifting drive“) ne Întreba pedant pe fratele meu și pe mine dacă am izbutit să intrăm În acea stare de grație care este „urmărirea continuă a mingii“. Uneori, o miraculoasă spargere de nori ne obliga să ne Înghesuim sub un adăpost dintr-un colț al terenului, În timp ce bătrânul Dmitri era trimis să aducă din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
are mentalitate de stăpân de sclavi. În afară de asta, modul lui de exprimare consta Într-o combinație complicată de franceză, engleză și italiană, limbi pe care le vorbea cu mult mai multă ușurință decât limba lui maternă. Când recurgea la rusă, izbutea invariabil să folosească greșit sau să denatureze expresiile idiomatice sau chiar pe cele populare, de pildă, ca atunci când spunea la masă, oftând brusc (căci Întotdeauna se și Întâmpla ceva - o criză de febră a fânului, moartea unui păun, pierderea unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și ceva vag alb Îmi atraseră privirea. Apropiindu-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe Într-o barcă acostată la mal. Nu izbuti. Fluturarea de aripi, greoaie și neputincioasă, sunetul alunecos pe care-l producea izbindu-se de barca ancorată care se legăna și Împroșca apă, licărirea lipicioasă a umflăturii Întunecate În locul unde captura lumina - totul păru pentru o clipă Încărcat de acea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ardoare cum nu mai dorisem nimic până atunci. Sprintenul Ustin, instalatorul casei noastre de la oraș, care dintr-un motiv comic (pe care-l explic În altă parte) s-a Întâmplat să stea cu noi la țară În vara aceea, a izbutit În cele din urmă să-l prindă În șapca mea, după care a fost transferat, cu șapcă cu tot, Într-un șifonier unde Mademoiselle a așteptat cu drag ca naftalina dinăuntru să-l omoare peste noapte. Totuși În dimineața următoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
numărul servitorilor și al costumelor lui de haine. Am aflat că Își alesese ca secund pe cumnatul lui, amiralul Kolomeițev, erou al războiului cu Japonia. În timpul bătăliei de la Tsuchima, acest unchi al meu, ce deținea pe atunci gradul de căpitan, izbutise să-și aducă vasul distrugător lângă vasul-amiral În flăcări și să-l salveze pe comandant. După ore, am aflat că revista aparținea unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. L-am acuzat că m-a trădat și m-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de bine. Ele erau Într-un sens o replică antifonică extrem de clară la poeziile mult mai puțin expresive pe care i le dedicasem odinioară. Prin cuvinte deloc pretențioase, al căror secret nu reușesc să-l descopăr, proza ei de liceană izbutea să evoce cu o forță răscolitoare fiecare adiere cu miros de frunze umede, fiecare fir de ferigă ruginie a toamnei din ținuturile din jurul St. Petersburg-ului. „De ce eram atât de bucuroși când ploua?“ a Întrebat ea Într-una din ultimele ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
poeți, romancieri, critici, istorici, filozofi și așa mai departe - au părăsit Rusia lui Lenin și a lui Stalin. Cei care nu plecaseră, fie continuau să se ofilească acolo, fie Își prostituau talentul satisfăcând cerințele politice ale statului. Ceea ce țarii nu izbutiseră niciodată să realizeze și anume supunerea totală a minților voinței Guvernului, a fost realizată de bolșevici Într-un timp record, după ce contingentul principal de intelectuali a fugit În străinătate sau a fost distrus. Întrucât norocosul grup de expatriați s-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de numărul de „Încercări“ - mutări Înșelătoare de deschidere, piste false, strategii de joc aparent plauzibile, pregătite cu viclenie și cu dragoste pentru a deruta potențiala persoană care o va rezolva. Dar orice aș spune despre chestiunea compunerii de probleme, nu izbutesc să transmit În mod satisfăcător extazul pe care-l produce nucleul acestui proces și să relev punctele sale de tangență cu diverse alte operațiuni ale minții creatoare, mai evidente și mai fructuoase, Începând de la cartografierea mărilor periculoase, până la scrierea unuia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai mult politica decât filologia. Acum, ca de obicei, înșira numai minciuni. Ajuns, între timp, la tribună, Gh. Udr. încerca să se apere și, la început, am avut impresia că va reuși să iasă din încurcătură. La un moment dat, izbutise chiar să-l înveselească pe Pavel Țugui, susținând că nu întârziase decât o singură dată la cămin, într-o seară de Crăciun. Înaltul reprezentant al partidului n-a pierdut prilejul să glumească pe socoteala sărmăluțelor tradiționale și a vinișorului aferent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
perfect mulțumită de ea însăși și de viață, sigură de farmecele ei - cu care reușea să-și țină „legat” soțul de mai bine de șase ani, obligându-mă să dansez mereu cu ea, dintr-un altruism de femeie cu experiență, izbutind până la urmă să mă antreneze, să mă facă și pe mine să mă „distrez” (era sufletul micii societăți; dansând, îmi amintesc, își îndoia picioarele din genunchi, azvârlindu-și-le în unghi de 90 de grade); revăzând-o după câteva luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
asimilează fără scrupule: plăcerea trudnică a scrisului, plăcerea cafelei deocamdată neatinse, aburind promițător în ceașcă, plăcerea singurătății asistate, prin prezența discretă, în apropiere, a mamei nu se lasă umbrite de problemele și suspinele prietenei venite într-o vizită de consolare, izbutită după toate aparențele. * O după-amiază de noiembrie total nereușită, compromisă, fără șansa cât de cât probabilă a unei redresări. Nici un semn că ceva ar mai putea să mă scoată din indispoziția sufletească în care mă aflu. Asemenea stări nu par
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ani) vroia să mă ajungă din urmă. Nici vorbă! Așa „mergea” ea, cel puțin din când în când, căci nu se putea supraveghea tot timpul. După trei ani de la ieșirea din detenție mai acționa încă asupra ei puterea obișnuinței, nu izbutise să se dezvețe de un exercițiu care îi intrase în sânge și pe care - după cum a explicat ea însăși observându-mi surprinderea -, ca să-și mențină „forma” fizică, îl executa cu tenacitate de câte ori avea prilejul, alergând mai mult pe loc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nostru uitat, perfect desenate, formate. Și abia atunci l-am văzut (abstracțiunea se transformase brusc într-o imagine de o insuportabilă concretețe), și văzându-l m-a cuprins o milă infinită față de soarta acestei ființe fără noroc, care n-a izbutit să înghită nici măcar o gură de aer, care n-a avut răgazul să cunoască afecțiunea nimănui, în afară de cea a mamei sale în delir. Asemenea copii, născuți morți, nici măcar nu se îngroapă. La vreo 15 ani de la nașterea și moartea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
viață fiind, mămăica era o forță. Înaltă, voinică, autoritară, dintr-o bucată, nu lipsită de o anume aroganță de fostă mare negustoreasă, necazurile (moartea prematură, tragică a unicului ei copil, mama Doinei, anii de detenție, de canal, de deportare) nu izbutiseră s-o frângă. O marcaseră însă, lăsaseră urme vizibile, îi zdruncinaseră sănătatea. Suferea de tensiune, de inimă, de bolile cardio-vasculare, făcuse pare-se un cheag de sânge. Murise, de altfel, la doar 64 de ani, în spital, refuzând tratamentul, transfuziile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]