24,388 matches
-
fapt niciodată, întreținută de aspirațiile fiecărei generații. Evident că trebuie să-și dorească vindecarea și să se roage pentru acest lucru și bolnavul sau familia acestuia, ruga fiind o dovadă a faptului că această Putere este recunoscută că Sursa, ca Izvor al sănătății mentale și trupești. Privind acum la modul general, la noi, după o perioadă atee (care din nefericire nu s-a încheiat!) vedem în jurul nostru oameni cum bine i-a denumit poporul "fără nici un Dumnezeu". Unii nu au nimic
UN GÂND de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356223_a_357552]
-
ne este știința” privind misterul vieții și modul cum suntem noi “plămădiți” acolo în nevăzut, la nivel inframicroscopic, am scris următorul poem: Îmbrățișare în miezul ființei ( Îmbrățișare-n ADN*) Unii au înțeles demult Că moartea înseamnă transformare Prefacere Așa cum din Izvorul fără de sfârșit, Sfânt Se revarsă undele vieții pe pământ! Ele germinează-n frunze Apoi vin spre nevăzutele vii să le inunde Cu duhul La porțile dimineții, unde Cer supunere înțelesurilor care în clipa de grație Se rostogolesc peste toate văzutele
IUBIREA ESTE SUFLUL VIETII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356217_a_357546]
-
mai ales, mi-e teamă că nu iubim, la fel, acelasi soare, ca-n fiecare zi averea-mi v-o las pe veresie - mai dragă-mi este noaptea, pe-o brazda de moșie, măi ’naltă-mi este ziua, urcậnd înspre izvoare - iertați-mă că nu-s că voi, nici pe la ceasul de amurg, cậnd sufletu-i povară iar doru-i duh pe vreo cărare - dar vă aștept în pisc, iubiților, în mậnă cu o floare, acelasi baci frumos, al doinelor nescrise...; demiurg
ELOGIU DOINELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356259_a_357588]
-
cu D’Artagnan alături și Sancho-n cap de masă, să-i fiu pe plac Diotimei, s-o cer și de mireasă, iar nasul nostru, Platon, ne strige-n stele slavă la ultimul banchet ... în liniștea livezii de măslini glasul magistrului, izvor să curgă prin inime ferice - de vină să mă ierte și Venus, si Diana, si Euridice, si Chira Chiralina, iubită-n frigul vieții prin ciulini. Referință Bibliografica: ELOGIU CHIREI CHIRALINA / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 410, Anul
ELOGIU CHIREI CHIRALINA de ION MARZAC în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356268_a_357597]
-
de Bărbat, Femeia, De la ușa Răului și-a Binelui azvârle cheia, Stinge cu-Ntuneric ochiul de Lumină, Toarnă Nevinovăție peste Vină, Stoarce-adânc din suflete Durerea Și-ndulcește-o-n Bucuria ca și mierea, Cu un strop de Nepăsare-alină Dorul Și cu Ură-astupă-i Dragostei izvorul, Fă Mărirea vieții una cu Nimicul Și, în somnu-i, Pâinea să își vadă Spicul, Pune Graiurile lumii toate-ntr-un Cuvânt Și Furtuna domolește-o-n Adieri de vânt... Apoi...uită aluatu-acesta la dospit Ani...și secole, milenii..., timp nedefinit
ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMILE POSIBILE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368802_a_370131]
-
mișcare, o multitudine de ipostaze, dintre care opțiunea Vivianei Milivoievici este albastrul ochilor săi, ca reflexii infinite ale universului în oglinzile sufletului , tulburătoare oglindiri interior - exterior, reflexiii adâncite la infinit prin puterea gândului ! Când „sufletul naufragiat / în ecourile mării , devine „izvor de cunoaștere ce lasă urme adânci pe pietre de alabastru„ , Albastru-Infinit intră în ipostaza de alabastru, un alb a cărui simbolistică are alte ritmuri și alte conotații, mai triste... Dar inima își are anotimpurile ei și, păstrând „izvoare ale unei
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
mării , devine „izvor de cunoaștere ce lasă urme adânci pe pietre de alabastru„ , Albastru-Infinit intră în ipostaza de alabastru, un alb a cărui simbolistică are alte ritmuri și alte conotații, mai triste... Dar inima își are anotimpurile ei și, păstrând „izvoare ale unei /lumi pierdute ...„ încercăm, mai întâi să „devenim oameni compleți„ , apți de cele mai profunde trăiri și acțiuni , evoluând conștient spre o lume mai bună. Pentru că „La hotarul sufletului / zămislim comoara / ce-o ascundem / printre aripi de îngeri, / prin
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
Paharul Când ai plecat pe o măsuță ai lăsat, Paharul din care apă rece ai băut, Cu dor privindu-l, în mână l-am luat, Cu ochii-nchiși, buzele tale am văzut. Și l-am umplut cu apa rece de izvor, De unde buzele-ți au sărutat paharul, Cu tine-n gând, eu am sorbit încetișor Și-așa, am încercat să uit amarul. Și-ncet, încet paharul din nou s-a golit, Cu vinul rubiniu eu iarăși l-am umplut, Setea de
PAHARUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368817_a_370146]
-
de Saint Exupery) Oamenii care ajung în afara cercului reușesc să vadă dincolo de rană. Omul simplu se opune sângerării, însă oamenii ce depășesc granița dintre viață și moarte se descoperă pe sine lăsându-și rana să sângereze, să curgă asemeni unui izvor, asemeni unui cântec, asemeni unei raze de lumină ce te ajută să urci fiecare treaptă spre perfecțiune „Nu vedeți că rana mea este o oglindă? O rană care se golește de sânge nu poate să fie o oglindă “ (Trecătorul, Omul
ÎN AFARA CERCULUI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368811_a_370140]
-
mai înalți. Grija solemnă de a-mi gospodări răbdarea naște, în cazul meu, monștri, înspăimîntători, dar reumatici, igrasioși, munciți de o blîndețe degenerată. Și dacă totul s-ar povesti invers, ca un fel de apă care se împinge singură înspre izvor și rămîne, clocotind, acolo, istoria noastră comună ar putea reîncepe oricînd și, mai înainte de toate, cu gîndul lui Dumnezeu. Și cu văduvia noastră originară. O, frumoasa mea văduvă a celei mai bărbătoase iubiri ! Ne așteaptă șantierele de lucru, barajele suspendate
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
infinitului lăsată pe fiecare emisferă de gând și pe fiecare fărâmă de suflet, după care poate recunoaște unicitatea clipei. Autorul e un profund căutător de stele. S-a apropiat de ele prin credință. O credință vie ca și apa de izvor, o curgere perpetuă prin arterele ființei. Albastrul îi înalță gândul până la ele. Prin fiecare scânteie de adevăr revelat, aprinde o lume. Cea nevăzută. El țintește cele mai înalte dimensiuni, își poartă gândul prin constelații, descoperind în odiseea sa și alte
MĂ NUMESC ALBASTRU. NOTE DE LECTURĂ. de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368843_a_370172]
-
fetele ce-aduc din vii în doniuțe pelin Când își mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de țăranul cu plosca la oblânc Umplută cu apa rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpănește ploaia în privire De brațele vânjoase ce pun în car Rodul crescut din marea iubire. Mi-e dor de cumpăna ce coboară din cer În ciutură apa rece și
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
Iar Cântecul și azi mi-atât de drag, Că nu-și mai are-n sufletul meu loc Și Mama ne ieșea zâmbind în prag Cu gândul mirosind a busuioc... E Bobotează peste casa noastră, Copilăria mea, tu să mă ierți, Izvorul și-acum când scriu sub coastă M-așteaptă murmurând de sub nămeți... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Boboteaza... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Nicoară Horia : Toate
BOBOTEAZA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368858_a_370187]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > NISTOROIU G CONSTANTIN - FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului FECIOARA MARIA - susur dumnezeiesc de Izvor Hristic! FEMEIA-îmbrățișare de foc a Iubirii pământene! MAMA-sărutul Vieții sfinte a nemuririi ortodoxe! Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
Dumnezeu. În ființa Mamei dacoromânce surâde și lăcrimează plinirea bucuriei celeste:revărsarea zorilor, susurul dorului, legănarea vântuluiu, adierea pădurii, îmbrățișarea Viței de vie, tremurul verde al ierbii, candelabrul păpădiei, iscusința albinei, subțirimea razei de soare, catifeaua trandafirului, ciripitul rândunicii, plânsul izvoarelor, tresărirea iepurelui, nectarul mierii, dogoarea focului, albul porumbiței, refrenul cucului, trilul ciocârliei, simfonia mierlei și fastul imperial al păunului. Mama dă măsură iubirii, sens frumosului, miracol copilului și armonie bărbatului. Mama este Sentiment, Gingășie, Casă, Acasă, Pământ, Cer, Univers. Mama
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
de grații. În firul de țărână tors de străbuni, s-a miluit cremenea tăriei Ei, pe care s-a zidit o sfântă ctitorie de Cer și Cuvânt. Mama este un simbol de credință, imn liturgic, o revărsare a Cerului, un izvor nesecat al pământului, un răsărit de soare, un munte de Dor, un codru unde concertul păsărelelor se resfiră peste coama de argint a azurului. Fecioara este Femeia devenită Mamă! Tuturor fecioarelor, femeilor, mamelor și celor din jurul lor întru mulți ani
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
fiecare copilaș De la sat sau din oraș, Roagă pe Păstorul Bun : Să vină Moșul de Crăciun, Cu daruri multe și frumoase În Grădinițe, Școli și case Și la cei rămași orfani... Tuturora, "La mulți ani !" Prof. Paulian Buicescu, Lic. Tehn. Izvoarele & Șc. Gimn.Bacea - Movileni, jud. Olt, membru L. S. R. Fil. Olt & U.Z.P.R. Referință Bibliografică: Versuri de Nașterea Domnului / Paulian Buicescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1454, Anul IV, 24 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
VERSURI DE NAȘTEREA DOMNULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368901_a_370230]
-
lor ca stoluri de grauri prăbușite pe o vie și ciugulind strugurii cu lăcomie feroce! Eu nu gust struguri, eu beau vin bătrân din Cramele de la Cotnari, și de aceea, cu atât mai puțin aș putea iubi apa țâfnoasă a izvoarelor minerale! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Artiști și grauri / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1677, Anul V, 04 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ARTIŞTI ŞI GRAURI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368888_a_370217]
-
nesfârșitul cerului. Iubirea îți face prieten natura. Culorile florilor și zâmbetul oamenilor. Iubirea te face să vezi picăturile de ploaie în străluciri de diamante și cerul în culorile universului. Iubirea te faci să guști frumosul pădurilor și să asculți cântecul izvoarelor. Iubirea îți cântă marile simfonii ale lumii și te face să trăiești conflictul fiecărui film. Totul e altfel. Când iubești viața are culorile lumi și nimic rău nu te mai poate atinge. Si de la iubirea apropierii noastre, om lângă om
IUBIREA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368909_a_370238]
-
și-a scris notele iar sufletul meu citește partitura ridicându-și glasul... Îmi șoptea o frunză la geam de geamătul nopții ce răscolea câmpiile cerului strigându-te; de încremenirea munților ce-și doreau să-nvețe tăcerea de la tine; de lacrimile izvorului ce-ți căuta urmele în iarba crudă a uitării. N-am vrut s-o ascult... Speranța își ținea pledoaria "va veni, va veni, va veni..." Iar sufletul meu îi devenea ecou... de Gabriela Mimi Boroianu 03.07.2015 Îți amintești
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]
-
Așa spunea revista “Familia” din Pesta, în 15 februarie 1866, la publicarea poeziei “De-aș avea...,”, publicată de Mihai Eminovici. Iosif Vulcan, directorul revistei “Familia” schimbându-i numele din “Eminovici” în “Eminescu”. Lanțul unei bucurii ori comoara din casă Din izvoare...livrești! Se spune că în interiorul lui M.Eminescu trăia un instinct cosmic, de gânditor politic, de moralist, estetician, patriot, pesimist, folclorist, psiholog ori filozof și iubitor de natură. După cum remarca Vladimir Streinu, acum 44 de ani- Russeanismul lui Eminescu era
LANŢUL UNEI BUCURII ORI COMOARA DIN CASĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368938_a_370267]
-
Pentru mamă, suflet, dor... N.B.: Oricine dorește, poate folosi poeziile scrise de mine (menționând numele meu), chiar să le publice, pentru a da Slavă lui DUMNEZEU și a bucura pe unii semeni de-ai noștri. Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele, Jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.). Referință Bibliografică: Din scrisorile netrimise ale unor copii pentru mamele lor din strainatate... / Paulian Buicescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1930, Anul VI, 13 aprilie 2016. Drepturi
DIN SCRISORILE NETRIMISE ALE UNOR COPII PENTRU MAMELE LOR DIN STRAINATATE... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368934_a_370263]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc pâraiele în urmă, Pe coasta muntelui, în sus Și văd, ici-colo câte-o turmă, Mergând spre staul, la apus. Se-nchide zarea spre izvoare. Se strânge viața în culcuș. Pădurea-și pierde din culoare, Când astrul scade din urcuș. Iar în înalt, doar vântu-adie, Veghează peste-a vieții taină. Din ceruri, luna argintie, Pictează-a nopții neagră haină. *** Referință Bibliografică: Privesc pâraiele în urmă
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368975_a_370304]
-
simboliștii l-au folosit uneori ca pe un focar de sugestiune; simbolul nu trebuia însă privit ca un element caracteristic al simbolismului. În urma procesului natural de intelectualizare și de științism al epocii noastre s-ar putea întâmpla ca,sărăcit în izvoarele sale, lirismul să invadeze în domeniile speculației intelectuale, aducând motive noi de inspirație (Lovinescu-Critice..)” Ulterior Lovinescu va reveni asupra reflexelor parnasiene în poezia lui din prima perioadă de creație: „Prima fază a activității lui Ion Barbu e reprezentată prin ciclul
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
Uhu scorpiei surate, Să-l întoarcă deandărate Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător ......................” Derivat din folclorul balcanic, ciclul „Isarlâk” încearcă reconstituirea unor timpuri istorice, „ dreapta, justițiara turcime”(I.Barbu-Pagini de proză). Aici balcanismul devine cu timpul un izvor pitoresc. „Obiectul poeziei este deci nu fața concretă a lumii balcanice ci schema ei ideală adică „o simplă ipoteză morală” de unde lipsa de istoricitate și de concurență geografică, Isarlâcukul fiind realizarea atemporală, aproape fabuloasă a unei Turcii stătătoare, existând în afara
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]