5,696 matches
-
strecuram, probabil Împreună cu o bucățică din mica plantă, Într-o cutie de chibrituri și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză, dar gândurile mele hoinăreau În altă parte: la Zina și Colette, tovarășele mele de joacă de la mare; la nărăvașa Louise; la toate fetițele cu obraji rumeni, cu eșarfe cu fundă pe șolduri, cu păr de mătase, de la petrecerile festive; la languroasa contesă G., doamna vărului meu; la Polenka zâmbind În agonia ultimelor mele vise - toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
satisfacție fizică, mai ales când piesele de șah Încep să-și joace rolurile În mod adecvat, Într-o penultimă repetiție, visul creatorului de probleme. Ai o senzație de confort (care te trimite Înapoi În copilărie, când Îți faci planuri de joacă și În cotloanele creierului se Îmbucă părți ale jucăriilor); te bucuri de modul În care se pândesc piesele unele În spatele celorlalte, În confortul și căldura unui pătrat izolat; și mai simți plăcerea mișcării line a unui mecanism bine lubrifiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cruzime nenecesară În excursiile noastre În Pirinei sau Alpi; de aceea, dacă am abătut atenția copilului nostru de la acea potențială Titania, nu am făcut-o din compasiune pentru fluturele ei, Red Admirable (zis și Amiralul, În vorbirea vulgară), ci pentru că joaca ei posacă avea un simbolism cam respingător. Poate mi-a amintit de fapt manevra simplă și răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dar sensibilă și receptivă a omului. Tu și cu mine ne-am străduit să răspundem cu o tandrețe vigilentă tandreții Încrezătoare a copilului nostru, dar ne-am confruntat inevitabil cu realitatea că murdăria lăsată de derbedei pe solariile terenurilor de joacă era cea mai puțin gravă din ultrajele posibile și că grozăviile pe care generațiile trecute le-au alungat din minte ca fiind anacronice sau ca pe niște lucruri care se petrec doar În hanate și mandarinate Îndepărtate, erau prezente pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
întrebat. Poate să-ți spună mai multe Veturia, că de capul ei s-a ținut. Ea a dat să se ridice, să se ducă la bucătărie, după Veturia. Am prins-o de mână și am tras-o, mai mult în joacă, de parcă m-aș fi poticnit de mâna ei, înapoi pe canapea. S-a așezat lenevită iar între pernele ei. — De când zici că mă cunoaște domnul? l-a întrebat pe prietenul meu, ca și cum eu mă evaporasem de acolo. J.J. a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
face, i-am șoptit femeii de lângă mine. Trebuie să mă mai produc o dată. De câte ori veneam la amicul meu, trebuia să-i spun câte o poveste băiatului. Se obișnuise să adoarmă astfel, prins în născocirile mele. Era un alt fel de joacă, așteptată ca un mic eveniment în universul celor doi-trei ani ai lui. Și în seara aceea, înainte de a veni ea, îl adormisem cu una dintre improvizațiile mele. L-am luat din brațele Veturiei și l-am dus în dormitorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mai era sigur că a existat, când se gândea la ea, câteodată, credea că își spune o poveste de demult, cu o fată pe care o văzuse mai degrabă în visele lui, de care se îndrăgostise ca într-o joacă și care dispăruse furată tot așa, ca de un mare fluture care își deschisese aripile și o luase și pe ea, așa cum ți-a luat ție povestea de aseară. Poate era același fluture care umblă mereu prin Lume și fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-i schimbe pelincile, să-i curețe dusul somnului. Aici, în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere de fulger, Lumea s-a mistuit în fulgere și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
9tc "9" M-au atras (și încă mă mai atrag!) ferestrele. Chenarul lor magic, deschis spre dincolo. Am trăit magia ferestrei, pe la 12-13 ani, într-o seară de toamnă la R. Asfințise de mult. Luminile pâlpâiau în capătul străzii. Isprăvisem joaca, dar nu mă înduram să plec acasă. D., băiatul unor oameni necăjiți, cu mulți copii, înghesuiți într-o căsuță ca o jucărie, cu două odăi, sub streașina unui depozit de lemne, îmi spusese că, din clipă în clipă, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul vânzătoarei. Repetă gestul, absentă, cu mișcări automate, cu privire rece, absentă. Nu pot scrie, totuși. Mi se năclăiește textul de joaca tembelă a fetișcanei ăsteia. Mă fascinează și pe mine automatismul cu care își trimite mingiuca. Prind a o urmări. Simt cum devin și eu, încet, încet, absent. Cum, parcă, zvâcnetul acela al mingiucăi trage din mine, încetul cu încetul, gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot urma, cât de cât, o minimă conduită morală. Desigur, erau gânduri copilărești. Un fel de joacă de-a însăilatul unor convingeri sau judecăți etice. Târziu de tot am înțeles că nu poți fi moral pe bucățele, pe felii. Pe zile sau pe ore. Nu poți fi moral pe etape de viață, pe vârste sau mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă, se dezumflă, într-o joacă de semne. Probabil îmi vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o fată și privesc peste umărul ei. Un fel de atlas, cu poze strident colorate. Un fel de ape roșii, verzi, galbene, vișinii care se suprapun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea?“. Ei, sunteți de acord că este aceeași temă, interpretată grav, apoi în „joacă“? Deși joaca ține în cazul acestui text nu mai mult de zece pagini. Avem în fața ochilor un roman al deformării: ni se dau mai multe alternative - deformarea se poate datora istoriei coșmarești, se poate datora oamenilor-text din jurul naratorului sau evoluției naturale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
SUNT COPIL Dimineața mă trezesc, Doar la joacă mă gândesc, Vreau în parc s-o șterg tiptil, Ce să fac? Doar sunt copil! Mama-mi spune c-am crescut, Și că iar m-am murdărit, Cum să fac să îi explic Că-s copil, și-s încă mic
Sunt copil by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83649_a_84974]
-
când eu vedeam cum profesorii își petrec majoritatea timpului făcând liniște și împiedicând lovirea copiilor, a personalului și a bunurilor? Dacă-mi închideam ochii, puteam încă vizualiza ultima inspecție, și m-am cutremurat amintindu-mi de scenele de pe terenul de joacă; siluetele uriașe ale adolescentelor, și mai impunătoare din cauza pufoaicelor și a pantofilor înalți, privind de sus și amenințând orice profesor suficient de curajos încât să se amestece în bătăile și certurile lor. Am decis să fiu cu mintea la problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doișpe. Mama nu știa cât de tare mă deranjează: cum se uita asistenta la mine. E doar o amintire micuță, da’ știu ce rușine-mi era. Și altă amintire e cu blugii despicați. Mă jucam cu prietenii pe terenul de joacă de lângă biserică și mereu aveam grijă să nu mă mișc prea brusc ca să nu cad și să-mi rup pantalonii. Ne jucam leapșa. Și io am încercat să-l ating pe un băiat și am căzut, sigură fiind că aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lăsam să aibă grijă de surioara mai mică, care avea un an. Eu numai o schimbam și o hrăneam și iar la treabă, ca să reușesc să întind tot lutul înainte de a se întări.Venise copilul vecinei să-l invite la joacă. Copila cea mică dormea. Eu nu i-am dat voie, dar el nu m-a ascultat și, cum eram sus pe scară, el a ieșit pe poartă, strigând că se duce. Eu eram atât de necăjită și furioasă pe el
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ți-ai pus ceva în cap, imposibil să nu izbutești". Doamne, câte banalități putea să înșire fără ca tu să i-o spui o singură dată! Asta dovedește cu prisosință că ești o adevărată doamnă... Cu ceilalți a fost, desigur, o joacă. Abia așteptau propunerea ta. Domnul Raul Ionescu începuse să se gândească la necessaire-ul de pușcărie, încă de pe vremea când noi locuiam în Crăiței. Sânt convinsă că și Mirciulică își mai amintește cât ne zbăteam să găsim o altă locuință. Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plecarea peste graniță cade. Pricepi? ― Să ne uităm mai atent la semnături. ― Degeaba! Cunosc tablourile. ― Atunci? ― Ne sfătuim cu Scarlat. Accentuă: cu prietenul tău. Ar putea avea o idee. Te duci până la el și-i spui. Pentru tine e o joacă, ai o condiție fizică excelentă. Dascălu se împăună câteva secunde apoi se strâmbă. ― N-am chef să fac încă o dată drumul. Dacă vrei, du-te tu. ― Cum crezi... Mă gândeam însă că până te întorci aș putea căuta tablourile și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
azur, în noaptea cea tîrziuă, Copii frumoși ai albei veri se pun pe Boboci de flori, când ape lin se vaer, 40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer. Acolo - nchisă cu mai multe soațe, Ca ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă - Și-n acest rai, în astă lume suavă De mulțămire se simția bolnavă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îi laptele mai bun. Alta fată la Ispas Când îi laptele mai gras. 316 De pișcat și de pupat Nu scrie popa păcat, Dacă-i vîrî mîna-n sân Scrie popa Constantin. 317 Cum îți chiamă bărbatu? - Petrea, Petrea săracul. 318 Joacă, fată, ce-i juca, Du-te acasă și-i mânca. Nu juca, fată, rusește, Du-te acasă și râșnește. - Lasă-mă, bade, să joc C-am râșnit un tobultoc. 319 Badea cu ciubote nalte L-am trimis în târg la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în care cuiva din guvern i-ar veni și ideea machiavelică de a-i pedepsi de două ori pe locuitorii capitalei, obligându-i să meargă perpedes. La capătul câtorva zile guvernul înțelesese că o stare de asediu nu e o joacă, mai ales dacă nu există cu adevărat intenția de a-i omorî prin înfometare pe cei asediați, așa cum era practica curentă în trecutul îndepărtat, că o stare de asediu nu e ceva care să se improvizeze așa de la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu mai ai alte resurse, bombardează femeile cu simboluri ale iubirii. Atelierul lui Nancy se găsea într-o încăpere din spate, de la parterul casei, iar ferestrele dădeau spre grădină, care nu era atât o grădină, cât un minuscul loc de joacă pentru copii, cu un leagăn într-un colț, un tobogan de plastic în altul și o grămadă de jucării și mingi de cauciuc între ele. În timp ce scotoceam printre diversele inele, coliere și perechi de cercei pe care le avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ureche, dar și ochi de văzut, minte de gândit și suflet de simțit. Nu a întâmpinat nici o problemă în a-și face prieteni la școală și, până la sfârșitul săptămânii, fusese deja invitată de trei fetițe la așa-numite întâlniri de joacă. Nu se ferea de îmbrățișările și săruturile mele de noapte bună; nu era mofturoasă la mâncare; rareori făcea caz de câte ceva. În ciuda gramaticii ei adesea atroce (pe care am decis să nu i-o corectez) și a fixației pentru desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a ceva frumos. Căci utilitar este doar rareori... Pentru unii, aceste garduri sînt o necesitate. Ele pot să protejeze tufa de trandafiri sau stratul meu de ceapă dintre blocuri ori să îi țină pe copii cuminți în țarcul lor de joacă : „Măcar un gard mic să monteze, pentru că cei mici sînt neastîmpărați, vor să alerge” - a declarat presei o mămică grijulie. Pentru alții însă gărdulețele astea pot fi de-a dreptul o calamitate : un localnic al Clujului, de pildă (cam beat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]