6,066 matches
-
reprezentanți repatriați ai ramurii aromâne a românilor. Cultura dacilor: Dacii foloseau alfabetul grec sau latin. Pe niște blocuri de piatră de la Sarmizegetusa s-au descoperit rudimente de scriere cu litere grecești. La curtea lui Decebal se folosea ca limbă diplomatică latina. Singurul text presupus dacic a fost descoperit la Sarmizegetusa: „Decebalus per Scorilo”. Brățările dacice descoperite în diversele zone ale țării (Grădiștea Muncelului) atestă cultura si simțul estetic al locuitorilor teritoriului dacic. Perioada daco-romană: Mii de inscripții latinești pun în evidență
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
estetic al locuitorilor teritoriului dacic. Perioada daco-romană: Mii de inscripții latinești pun în evidență dezvoltarea limbii române prin transformările suferite de limba latină. Perioada marilor migrații: Cultura scrisă scade în intensitate, dar s-au păstrat cîteva inscripții în greacă și latină. Se pare ca invazia mongolă ce a avut loc a distrus dovezile scrise. Cel mai important document rămîne răspunsul în limba latină trimis regelui ungur Arpad de către Menumorut, duce al Biharei. Textul, inclus în Cronica Notarului Anonim, izvorăște dintr-o
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
cultură latină, în care intraseră și vecinii unguri și poloni, de altă parte lumea Răsăritului ortodox de cultura bizantină, care se întinsese pînă la Dunăre. Zona exactă din Europa de Est sau Europa de Sud-Est unde s-a dezvoltat limba română din latina vulgară este disputată (vezi Originile românilor). Puține scrieri din evul mediu dau lumina pe această temă probabil pentru că regiunea a dus lipsă de organizare administativă până în secolul XII și pentru că invaziile mongolilor au distrus evidențele scrise odată cu invazia și prăduirea
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
regiunea Moldova din estul României, scrisă în latină și publicată în 1769 și "Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor", o primă istorie critică a României. Dimitrie Cantemir a fost cunoscut în Europa educată ca un savant remarcabil, autor al mai multor scrieri în latină: nu numai "Descriptio Moldaviae" (comandată de Academia de la Berlin, membru al căreia a devenit în 1714), dar și o istorie a Imperiului Otoman denumită " Incrementa atque decrementa aulae othomanicae", care a fost tipărit în limba engleză în 1734-1735 (a doua
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Joseph Alois Schumpeter. Numele țării din limba germană, "Österreich", înseamnă în traducere "țara/țărmul/marginea estic(ă)", fiind derivat din cuvântul compus din germana veche, Ostarrîchi. Este foarte posibil ca acest termen să reprezinte o traducere aproximativă a denumirii din latina Evului Mediu a numelui regiunii, "Marchia orientalis", care se traduce prin "granița de est", întrucât era situată chiar la estul Sfântului Imperiu Roman. Derivarea cuvintelor din latină, trecute prin filiera germanei vechi ne permite azi să folosim prefixul "Austr-" cu
Cultura Austriei () [Corola-website/Science/304911_a_306240]
-
foarte posibil ca acest termen să reprezinte o traducere aproximativă a denumirii din latina Evului Mediu a numelui regiunii, "Marchia orientalis", care se traduce prin "granița de est", întrucât era situată chiar la estul Sfântului Imperiu Roman. Derivarea cuvintelor din latină, trecute prin filiera germanei vechi ne permite azi să folosim prefixul "Austr-" cu semnificația de "est/estic" spre deosebire de același prefix, "Austr-", dar provenit în limbile moderne din latina "clasică", semnificând sudic, așa cum ar fi, spre exemplu, numele Australiei de azi
Cultura Austriei () [Corola-website/Science/304911_a_306240]
-
întrucât era situată chiar la estul Sfântului Imperiu Roman. Derivarea cuvintelor din latină, trecute prin filiera germanei vechi ne permite azi să folosim prefixul "Austr-" cu semnificația de "est/estic" spre deosebire de același prefix, "Austr-", dar provenit în limbile moderne din latina "clasică", semnificând sudic, așa cum ar fi, spre exemplu, numele Australiei de azi, care a fost obținut prin prescurtarea denumirii "Terra Australis", adică "Pământul aflat la sud." Numele locuitorilor Austriei provine din folosirea acestui termen trecut prin filiera germanei vechi, austrieci
Cultura Austriei () [Corola-website/Science/304911_a_306240]
-
adăugare de 0,1 % rutheniu mărește considerabil rezistența față de coroziune.Galvanizarea cu rutheniu se poate realiza prin procedeele de electroliză, Un aliaj de rutheniu-molibden are proptietăți de supraconductor (conductor metalic cu reducerea minimală a rezistenței electrice). Rutheniul (denumirea provine din latină "Ruthenia" = Rusia patria descoperitorului său) "Karl Ernst Claus" care a descoperit metalul în anul 1844, demonstrând că după scufundarea platinei brute în "apa regală" (un amestec de acid azotic și acid clorhidric) rămâne pe fund un sediment insolubil, acest sediment
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
Protesilaos (în greacă Πρωτεσίλαος, în latină ) a fost în mitologia greacă fiul regelui Tesaliei, Iphiclos. a participat cu 40 de corăbii la războiul troian și a fost prima victimă din rândurile grecilor în cadrul acelui conflict. Etimologia numelui denotă soarta personajului: el este primul (πρώτ-ος, protos) care
Protesilaus () [Corola-website/Science/305574_a_306903]
-
Sodomia este un act sexual non-coital oral sau anal cu un membru al aceluiași sex sau al sexului opus. De asemenea, termenul mai înseamnă și copulația cu un animal (bestialitate sau zoofilie). Termenul provine din latina liturgică: "peccatum Sodomiticum", sau „păcatul lui Sodom” și este derivat din cuvântul grecesc Σόδομα [Sódoma]. Cartea Genezei (cap. 18-20) istorisește cum Dumnezeu a vrut să distrugă cetățile păcătoase, Sodoma și Gomora. Doi îngeri („mesageri”) sunt invitați de Lot să se adăpostească
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
morale și ascetice: E. Opere omiletice: F. Opere Poetice I se mai atribuie și romanul hagiografic "Viața lui Varlaam și Ioasaf", o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam. Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește ("1649") de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta mănăstirii Neamț). Ediții în limba română: "Ioan Damaschinul" a fost canonizat
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
luna septembrie a aceluiași an, văzând numărul mare de studenți, Ignațiu a fost nevoit să mute colegiul într-o clădire mai mare, aparținând congregației „Frangipane”, care se găsea în spatele bisericii Santo Stefano del Cacco. Aici, pe lângă catedra de greacă și latină, s-a mai instituit și cea de ebraică. După doi ani de la înființare Colegiul Roman număra deja 250 de elevi. Papa Paul al IV-lea, în 17 ianuarie 1556, a dat dreptul institutului de a acorda grade academice în filozofie
Universitatea Pontificală Gregoriană () [Corola-website/Science/305737_a_307066]
-
tuburi, pe care le cumpăra cu banii de buzunar sau le primea ca daruri de la fabrici de manufactură. În școala generală a pus accent mai mult pe fizică și a neglijat alte materii cum ar fi istoria, limba greaca sau latina, la care, mai târziu, a fost obligat să dea un examen pentru a intra la universitate. A studiat chimia, matematica și fizica la "Universitatea din Amsterdam". Interesul său pentru matematică s-a dezvoltat când a obținut medalia de aur la
Frits Zernike () [Corola-website/Science/306288_a_307617]
-
28,0668 grame, iar titlul de 833,33‰, ceea ce înseamnă că are un conținut de 23,3890 grame (adica 0,752 uncii) de argint fin. Pe avers talerul poartă efigia împărătesei, spre dreapta, cu vălul de văduvă. Circular, inscripția în latină „.” , prescurtare de la „Maria Theresia Dei Gratia Romanorum Imperatrix, Hungarorum Bohemorumque Regina”, ceea ce tradus înseamnă „Maria Terezia, prin grația lui Dumnezeu împărăteasa romanilor, a ungurilor și boemilor regină”. Sub efigia împărătesei este sigla (inițialele meșterilor monetari Schoebl și Faby). Versiunile mai
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
inițialele meșterilor monetari Schoebl și Faby). Versiunile mai timpurii ale MTT poartă alte sigle, existând și variante minore de design, unele dintre ele extrem de greu de identificat de către nespecialiști. Pe revers talerul poartă acvila bicefală (stema habsburgică). Circular, inscripția în latină „”, prescurtare de la „Archidux Austriae, Dux Burgundiae, Comes Tyrolis. 1780 X” ceea ce tradus înseamnă „Arhiducesă a Austriei, ducesă a Burgundiei, contesă a Tirolului, la 1780” Pe muchie, în relief, este inscripția „Iustitia et Clementia”, ceea ce tradus înseamnă „Dreptate și clemență”. La
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
("Starea românilor") este denumirea în latina medievală a unei stări sociale ce desemnează o instituție de auto-guvernare a românilor în Transilvania medievală. Începuturile "stării românilor" nu se cunosc, totuși, ea nu poate fi anterioară secolului al XII-lea. În cadrul lui populația românească din Transilvania era condusă
Universitas Valachorum () [Corola-website/Science/306418_a_307747]
-
militarilor, meșterilor și negustorilor romani la nord de Dunăre în comparație cu un număr foarte redus de administratori, vorbitori ai limbii latine culte, a împiedicat impunerea acesteia din urmă în bazinul Dunării de Jos, unde s-a generalizat o variantă locală de latină populară. Acest lucru a determinat apariția unei limbi proto-românești ca ""lingua franca"": o limbă unică, anterioară "tuturor" dialectelor române. Un argument comparativ adus deseori în discuție aici este caracterul mult mai latin, evident, al românei în raport cu acela al limbilor vechi
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
cont nu numai de prezența legiunilor și a unităților auxiliare lor cu veteranii aferenți , ci și de dispersarea acestora în întreg „capul de pod”, pe care îl configura Dacia în apărarea Imperiului. Astfel, apare și faptul că româna este continuatoarea "latinei militare" de la frontiera daco-dunăreană a Imperiului Roman. De altfel, viața militară intensă a Daciei, alături de prestigiul civilizației, culturii și limbii latine, constituie principala explicație pentru rapida romanizare a acestei provincii. În istorie, se mai cunosc cazuri de asimilare, într-o
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
Xantem, (de altfel, regiune în prezent neromanică). Dar nu numai Renania, ci și celelalte regiuni de frontieră ale Imperiului Roman din Europa (ca Pannonia), Africa și Asia nu mai sunt astăzi romanice. Deci, româna nu numai că este continuatoarea unei latine militare de frontieră, ci este și singura limbă neolatină care conservă vestigii ale limbajului de castru ("sermo castrensis").» Altă ipoteză explică trăsăturile latine atât de manifeste dar atât de puțin savante, ale limbii române, prin existența unei îndelungate latinități preromane
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
germanică, și în general legată de curentele naționaliste), maturitatea și armonia limbii române ar fi în legătură cu "succesul fenomenal al „patriei comune“ din care s-au răspândit, în neoliticul îndepărtat, toate limbile indo-europene, dintre care foarte aproape de trunchi, mai aproape ca latina, se află limba dacilor". Mai prozaic dar mai realist, majoritatea filologilor universitari explică această unitate și armonie prin intensa circulație transhumantă a păstorilor români de la o țară românească la alta, precum și prin frecventele strămutări și dedublări de sate din motive
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
ul (din latina târzie, "„exorcismus”", din , "„exorkismos”" - legare prin jurământ) este practica religioasă de alungare a demonilor sau a altor entități spirituale dintr-o persoană sau loc presupuse a fi posedate. În funcție de credința exorcistului, aceasta se face provocând entitatea la un jurământ, printr-
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
actuale romanice (neolatine) orientale și pe baza toponimelor, deoarece singurele două documente care s-o ateste sunt cronicile lui Teofan Spovednicul și ale lui Teofilact din Simocatta. Protoromâna consta dintr-un amalgam de dialecte și graiuri care proveneau direct din latina rustică provincială din Imperiul Roman de Răsărit. Aceste diverse dialecte latine, numite și „vulgare”, au intrat în Antichitatea târzie și în Evul mediu timpuriu în contact cu slava și greaca, de unde au intrat un anumit număr - relativ redus - de cuvinte
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
au intrat în Antichitatea târzie și în Evul mediu timpuriu în contact cu slava și greaca, de unde au intrat un anumit număr - relativ redus - de cuvinte, mai ales pe filieră ecleziastică. Cu toate acestea, sintactic si morfologic, protoromâna era esențial latina care s-a vorbit o perioadă de timp îndelungată pe teritoriul Imperiului Bizantin. După încheierea cuceririi romane a circa 60-65% din teritoriul total al Daciei, în 106, și până la retragerea trupelor imperiale romane la sud de Dunăre din anul 271
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
considerații sociolingvistice, se consideră că proporția militarilor și funcționarilor romani la nord de Dunăre în comparație cu existența în provincia Dacia romană a unui număr foarte redus de vorbitori ai limbii latine culte a împiedicat impunerea acestora din urmă în fața vorbitorilor de latină vulgară. Acest lucru ar fi determinat existența în întreg bazinul Dunării de Jos a unei limbi protoromâne, care ar fi funcționat ca o „lingua franca”, o limbă unică, comună tuturor dialectelor române. Vezi și povestea "Torna, torna, fratre !"
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
din ) este un oficial care poate îndeplini diferite funcții administrative sau politice. Biroul, departamentul sau zona de control al unui prefect se numește prefectură, dar există cazuri în care există un prefect fără prefectură sau vice versa. Numele provine din latină, unde înseamnă "cel care a fost pus în fruntea ..." și era un funcționar din Roma antică ce era numit de stat într-un post precis având atribuții bine definite. În Roma antică, termenul "Praefectus" fără un alt calificativ, era titlul
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]