5,988 matches
-
a desfășurat Congresul General Studențesc, aprobat de autorități. Generalul Constantin Petrovicescu este invitat și participă la congres. În 1946, la procesul "Marii Trădări Naționale", acuzatorul public, avocatul Vasile Stoican, îi va pune întrebarea dacă a participat la congres ""făcând elogiul legionarilor"," la care acuzatul a răspuns că ""nu a vorbit absolut nimic despre Mișcarea Legionară acolo"." La procesul intentat lui Corneliu Zelea Codreanu, desfășurat între 23 și 26 mai 1938, în care acesta era acuzat de "înaltă trădare" și "cârdășie cu
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
asumaseră răspunderea conducerii țării după 6 septembrie 1940, într-un moment extrem de dificil al istoriei noastre, de partea acesteia din urmă. În ceea ce privește apartenența politică a membrilor guvernului, istoriografia comunistă a menținut o anumită ambiguitate. Bunăoară, Lucrețiu Pătrășcanu afirma că : ""miniștrii legionari sunt în absolută majoritate"", și că prin ""numirea unui ministru de interne legionar, conducerea mișcării pune mâna de fapt pe întregul aparat al statului, dar mai ales pe cel represiv"" Astfel de texte au încetățenit ideea că gen. Petrovicescu ar
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
conduse de patriarhul Miron Cristea și de Armand Călinescu. La 21 septembrie 1939, după asasinarea lui Armand Călinescu, generalul Marinescu este numit în funcția de ministru de interne, în cabinetul generalului Gheorghe Argeșanu. În această calitate, este însărcinat cu represiunea legionarilor. După o săptămână, Marinescu devine ministru secretar de stat însărcinat cu Ordinea Publică (28 septembrie - 23 noiembrie 1939) în guvernul condus de Constantin Argetoianu. În septembrie 1940, după proclamarea statului național-legionar, Gabriel Marinescu este arestat și închis la închisoarea militară
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
român a circa 1.250.000.000 lei și aducerea în țară a materialelor și depozitelor armatei române, în valoare de 1.500.000.000 lei. În luna aprilie 1941, a fost numit la conducerea comisiei care cerceta activitatea foștilor legionari. Raportul final cuprindea 320 de pagini, fiind înaintat Ministerului războiului. Concomitent, a redactat un raport confidențial, predat de către ministrul războiului, mareșalului Ion Antonescu. În raport, Aldea îl vedea responsabil pe mareșal pentru rebeliunea legionară. Mai târziu generalul sintetiza conținutul raportului
Aurel Aldea () [Corola-website/Science/307487_a_308816]
-
formată din prizonieri de război români capturați de germani și din militari ce urmau diverse stagii de instruire în Germania. Armata, ce urma să se numească Armata Națională Română (pe scurt, ANR) urma să se bazeze exclusiv pe voluntari. Pentru legionari, cei care răspunseseră primii apelului german de a crea un guvern român în exil și o armată națională de rezistență contra ocupantului sovietic, era esențial ca această armată să fie realmente națională, și nu condusă de un general german. Generalul
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
de către Biroul Central Operațional al SS.(SS - Führung Hauptamt), specificându-se că scopul final este crearea unei divizii. Majoritatea prizonierilor provenind din Divizia a 4-a, a preferat să rămână în captivitate, așteptând sfârșitul războiului, de teama represaliilor ulterioare, spre deosebire de legionari, care s-au înrolat în marea majoritate. La conducerea acestei divizii ce urma să se formeze, a fost desemnat SS Standartenführer Ernst Alfred Ludwig, născut în România. Spre deosebire de alte unități ale armatei germane, pe care naziștii urmăreau să le constituie
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
prizonieri români, care căzuseră în captivitate germană spre sfârșitul anului 1944, s-au oferit voluntari, după ce văzuseră ce se întâmplă în țară, dar și datorită modului în care fuseseră tratați de noii "aliați" sovietici. Spre sfârșitul anului, propaganda făcută de legionari, dar și de către generalul Platon Chirnoagă, a început să dea rezultate, tot mai mulți prizonieri români oferindu-se să reia lupta contra trupelor sovietice. Din păcate, echiparea acestei divizii cu mijloace de transport și armament performant, lăsa mult de dorit
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
fost la conducerea SSI. În noaptea de 26/27 noiembrie, în timp ce se găsea sub stare de arest în Celula nr. 1, în Închisoarea Militară Jilava (amenajată în incinta Fortului nr. 13), Mihail Moruzov a fost asasinat de un grup de legionari, împreună cu alți 63 de arestați. Generalul Ion Gheorghe, care în perioada 1934-1938 a fost atașat militar la Ankara, a avut ocazia să-l cunoască pe Moruzov, despre care consemnează: Serviciul de siguranță al Deltei a fost prima structură informativă și
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
preventiv în Celula nr. 1 a închisorii militare Jilava. În noaptea de 26-27 noiembrie 1940, Mihail Moruzov a fost asasinat de un comando legionar, împreună cu adjunctul său, Nicu Ștefănescu, și cu alte 62 de persoane, dintre care 4 foști demnitari. Legionarii îl acuzau pe acesta, pentru că, în calitate de șef direct al lui Nicu (zis Niky) Ștefănescu, adjunctul său, era responsabil pentru anchetele derulate sub tortură ale acestuia, prin care urmărea să "smulgă mărturisiri" legionarilor arestați. De asemenea contribuise direct la elaborarea listei
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
62 de persoane, dintre care 4 foști demnitari. Legionarii îl acuzau pe acesta, pentru că, în calitate de șef direct al lui Nicu (zis Niky) Ștefănescu, adjunctul său, era responsabil pentru anchetele derulate sub tortură ale acestuia, prin care urmărea să "smulgă mărturisiri" legionarilor arestați. De asemenea contribuise direct la elaborarea listei celor 105 căpetenii legionare ce fuseseră asasinate în 21/22 septembrie 1939, în cadrul operațiunii de represalii ordonate de către Carol al II-lea în urma asasinării lui Armand Călinescu. Mandatul de arestare fusese emis
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
septembrie 1940. Se mai fac și alte afirmații privind implicarea lui Mihail Moruzov, împreună cu Carol al II-lea și cu Horia Sima în asasinarea lui Armand Călinescu (21 septembrie 1939) Această ipoteză a fost lansată de către Ștefan Palaghiță, un dizident legionar "codrenist", ipoteză exploatată ulterior de către istoriografia comunistă. În realitate, atentatul reușit contra primului ministru a demonstrat tocmai ineficiența serviciului român de informații condus de Mihail Moruzov, spulberând teza că Horia Sima ar fi fost informator al lui Moruzov. De altfel
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
slujba lui Moruzov. Istoricul Armin Heinen, care a făcut cercetări zeci de ani în arhivele naziste, pe urmele legăturilor dintre naziști și Mișcarea Legionară a demonstrat că aceste legături au fost cvasi-inexistente. În Germania, atât Horia Sima, cât și ceilalți legionari, aveau statutul de refugiați politic, cu un regim extrem de sever - supraveghere permanentă, orice activitate politică era categoric interzisă, libertatea de deplasare extrem de redusă, contactul cu cetățeni germani redus la strictul necesar - în caz contrar, riscau să fie extrădați, iar acasă
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
la strictul necesar - în caz contrar, riscau să fie extrădați, iar acasă îi aștepta execuția. Altă afirmație a fost făcută de fiica lui Moruzov, Aurora Florina, care într-un interviu afirmă că tatăl ei nu ar fi fost asasinat de legionari, ci de soldați, din ordinul lui Ion Antonescu, afirmând că a văzut răni produse de baionetă pe cadavrul tatălui ei (11 răni de glonț și 5 lovituri de baionetă), chestiune contrazisă de certificatul medico-legal. La fel și afirmația făcută de
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
că a sosit clipa preluării puterii și instalarea unui guvern fascist. Seara zilei de 3 septembrie și noaptea de 3/4 septembrie 1940 au constituit un moment de violență extremă îndreptată împotriva Jandarmeriei și a altor instituții reprezentative ale statului. Legionarii, organizați în grupuri înarmate, manifestau agresiv în București și în alte localități din țară(Timișoara, Deva, Alba Iulia, Sibiu, Brașov și București). Tot în această noapte, sediile Inspectoratului de Jandarmi din Constanța și cel al Legiunii mobile Constanța au fost
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
și în alte localități din țară(Timișoara, Deva, Alba Iulia, Sibiu, Brașov și București). Tot în această noapte, sediile Inspectoratului de Jandarmi din Constanța și cel al Legiunii mobile Constanța au fost atacate, iar ultimul a fost chiar incendiat de către legionari. În această noapte, la Constanța au fost omorâți 4 jandarmi, iar un jandarm a fost rănit grav. Jandarmeria a operat numeroase arestări în rândurile legionarilor, dar generalul Ioan Antonescu i-a eliberat a doua zi (4 septembrie) pe toți. Pentru
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
cel al Legiunii mobile Constanța au fost atacate, iar ultimul a fost chiar incendiat de către legionari. În această noapte, la Constanța au fost omorâți 4 jandarmi, iar un jandarm a fost rănit grav. Jandarmeria a operat numeroase arestări în rândurile legionarilor, dar generalul Ioan Antonescu i-a eliberat a doua zi (4 septembrie) pe toți. Pentru a da satisfacție legionarilor, la 6 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu îl scoate din cadrele active ale Armatei pe comandantul Jandarmeriei, generalul Ion Bengliu. În
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
la Constanța au fost omorâți 4 jandarmi, iar un jandarm a fost rănit grav. Jandarmeria a operat numeroase arestări în rândurile legionarilor, dar generalul Ioan Antonescu i-a eliberat a doua zi (4 septembrie) pe toți. Pentru a da satisfacție legionarilor, la 6 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu îl scoate din cadrele active ale Armatei pe comandantul Jandarmeriei, generalul Ion Bengliu. În aceeași zi ofițerii, subofițerii și trupa (activi și de rezervă) de jandarmi depun Jurământul de credință, Regelui Mihai I
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
regimentele de jandarmi au fost numite ulterior inspectorate. Tot la aceeași dată, a fost numit Inspector General al Jandarmeriei generalul de divizie în rezervă Constantin Zeno Vasiliu în locul generalului de brigadă Ioan Topor. La puțin timp de la instalarea la guvernare, legionarii au creat instituții paralele cu cele ale statului, cum ar fi "Poliția Legionară". Aceasta a început să-i aresteze în întreaga țară, fără mandat și abuziv, pe cei pe care îi considera opozanți politici sau masoni. Așa-zisa politică de
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
în reprimarea "Rebeliunii legionare". Deoarece efectivele de jandarmi nu făceau față situației din București, Inspectoratul General al Jandarmeriei și-a suplimentat efectivele cu 500 de elevi jandarmi de la Școala de Subofițeri Jandarmi Drăgășani. Inclusiv clădirea Jandarmeriei a fost atacată de legionari, dar nu a putut fi ocupată. Fiind considerată o clădire sigură în acele momente de violență extremă aici și-au găsit refugiu numeroși oameni politici printre care și fostul prim-ministru Gh. Tătărăscu. Întregul efectiv de jandarmi concentrat în capitală
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
s-a ridicat la aproximativ 6000 de oameni. Într-un bilanț al Serviciului Jandarmeriei (structură care coordona activitatea informativă a Jandarmeriei) desfășurat la sfârșitul anului 1941, s-a raportat că pe timpul "Rebeliunii legionare", organele Jandarmeriei au arestat aproximativ 2500 de legionari, apoi alți 1145 până la 1 martie 1941, pentru ca alți 66 de legionari să fie reținuți până la 1 septembrie 1941. Totodată, s-au confiscat, din sediile legionare, 903 puști de vânătoare, 104 puști și carabine, 877 de revolvere, 2 mitraliere, 2
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Serviciului Jandarmeriei (structură care coordona activitatea informativă a Jandarmeriei) desfășurat la sfârșitul anului 1941, s-a raportat că pe timpul "Rebeliunii legionare", organele Jandarmeriei au arestat aproximativ 2500 de legionari, apoi alți 1145 până la 1 martie 1941, pentru ca alți 66 de legionari să fie reținuți până la 1 septembrie 1941. Totodată, s-au confiscat, din sediile legionare, 903 puști de vânătoare, 104 puști și carabine, 877 de revolvere, 2 mitraliere, 2 pistoale mitralieră și 620 de pistoale de diferite calibre. În cursul operațiunilor
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
de militari au fost răniți. În întreaga țară au fost ucise 374 de persoane și 380 au fost rănite. Comunitatea evreiască a avut și ea de suferit. În perioada 21 - 24 ianuarie 1941, numai în București au fost asasinați de către legionari 120 de evrei. Cu ocazia reînhumării, cu funeralii naționale, a întemeietorului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima - noul comandant legionar și adjunctul lui Ion Antonescu, Conducătorul Statului național-legionar - a ordonat personal arestarea unui număr de foști fruntași politici și
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
urgență.. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940 se găseau la Jilava 65 deținuți, politicieni și ofițeri superiori ai armatei și poliției. Dintre cei 65 de arestați au fost asasinați 64, dintre care jandarmii: Speriat de răzbunările sângeroase ale legionarilor împotriva jandarmilor, colonelul Constantin Tobescu, numit de Ion Antonescu la conducerea Serviciului Jandarmeriei din I.G.J. (19 septembrie 1940), a demisionat, trecând în rezervă (31 decembrie 1940) și s-a ascuns în Banat, apoi în Iugoslavia. A revenit în funcția din
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
care Alexandru Drăghici îl informa pe Gheorghe Gheorghiu-Dej că, în urma unor anonime, se descoperiseră elemente dușmănoase, legionare, în cadrul Departamentului Silviculturii și Institutului de cercetări forestiere. Astfel, organele de cercetare l-au luat în lucru pe , identificat că ar fi fost legionar, director științific al Institutului de Cercetări Forestiere, laureat al Premiului de Stat, Constantin Georgescu, profesor în științe silvice, fost P.N.Ț.-ist, exclus din P.M.R., care deținea funcția de director al secției de protecția pădurilor, profesorul Eliescu Grigore, fost legionar
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
legionar, director științific al Institutului de Cercetări Forestiere, laureat al Premiului de Stat, Constantin Georgescu, profesor în științe silvice, fost P.N.Ț.-ist, exclus din P.M.R., care deținea funcția de director al secției de protecția pădurilor, profesorul Eliescu Grigore, fost legionar, care deținea funcția de șef al laboratorului de combatere a insectelor, inginerul Mircea Ștefănescu, șeful Biroului protecția pădurilor din Departamentul Silviculturii, membru al Frățiilor de Cruce. Din materialele informative, de anchetă și din documentele oficiale conducerea ministerului a ajuns la
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]