243,069 matches
-
salut fără speranță de răspuns. „Mi-am descoperit limitele, mi-a spus. În lectură se-ntâmplă un fenomen asupra căruia nu am nici o putere.“ Aș fi putut să-i spun că nici poliția cea mai puternică nu poate depăși acea limită. Putem împiedica lumea să citească: dar în decretul care interzice lectura se va citi totuși ceva din adevărul pe care nu-l vrem citit vreodată... — Și ce s-a întâmplat cu el? întrebi cu o solicitudine care poate nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ce n-ar face nici un om respectabil. Oamenii ăștia sunt hoți - nu încape nici o îndoială - și n-ar trebui încurajați să locuiască în case batswana respectabile. Domnul J.L.B. Matekoni n-are decât să fie filantrop, dar caritatea are și ea limitele ei. Se holbă la stăpânul ei. — Stau aici? Câte zile? El nu se uită în ochii ei. I-o fi rușine, gândi menajera. Rămân aici pentru mult timp. Nu am de gând să-i duc înapoi. Ea rămase tăcută. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
măcar o codiță, să scot vreun colț, nimic. - Ar trebui să-ți doresc să nu mai ai ocazia... - Parcă-i după cum vrea omu’? Devine serioasă. - Nouă, care ne lăudăm că ne doare undeva de toate tabuurile, nu mai avem noi limite!, că putem spune orice despre orice, ne e mai ușor să descriem scene de canibalism, necrofilie, zoofilie, torturi rafinate, dezmățuri diverse decât să recunoaștem că ne e al dracului de frică să intrăm singuri în somn. - Poate... dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
săracă În vegetație, insula nu oferea prea multe ascunzători pe lîngă mare, pricină pentru care Oberlus optase pentru simplul procedeu de a scufunda ambarcațiunea, burdușind-o cu pietre, Într-un loc adînc și bine protejat, la numai cinci metri de limita pe care o atingea apa În perioadele de reflux. Acolo nu avea să meargă nimeni să o caute și nici nu puteau da peste ea din Întîmplare, iar el știa că ar fi avut-o la dispoziție dacă se băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
degradări pe care luptase atît de mult să le ascundă de ea Însăși și de restul lumii. Captivitatea ei, așa goală și Înlănțuită cum era, supusă unei lepădături de om În mijlocul unei peșteri de pe o insulă pierdută, era, fără Îndoială, limita cea mai de jos a degradării, Însă, odată atins acest punct, se simțea În stare să găsească Într-o zi o poziție de echilibru Între autenticitatea instinctelor sale și o formă de existență aparent normală. Prețul pe care Îl plătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de scântei pe care mi l-a dat Brandy, peste strălucitoarea plăcintă de vișine unde mai demult îmi era fața, înfășurat strâns, până când îmi rămân doar ochii afară. E-un look sumbru și morbid. Senzația e că am depășit puțin limita. S-o urăsc pe Evie cere mai mult efort decât înainte. Toată viața mea se îndepărtează de orice motiv pentru a o urî. Se îndepărtează de motivul însuși. E nevoie de-o ceașcă de cafea și-o capsulă de Dexedrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sale de slujbă. Mihai Mihail îl trimisese acolo ca să vadă și să audă. Abia după aceea urma să înțeleagă dacă era ceva de înțeles. "Să vă ajute Dumnezeu să apăsați pe trăgaci dacă trebuie!" împinse Leonard Bîlbîie conștient discuția la limita posibilă. Basarab Cantacuzino privi în gol, îndeajuns de mult, încît Leonard Bîlbîie să audă din nou larma glasurilor, muzica, clinchetul paharelor. Fusese ca într-un vis, discuția îl acaparase într-atît, încît se rupsese cu totul din context. Avea intuiția că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de rezistență, arcuri de boltă dezgolite, fundații turnate după o regulă indiferentă la obișnuința ochiului nostru, ar rămîne un schelet fără grație, fără nici un fel de simetrie și ordine, atît de plăcute omului doritor de liniște și siguranță, aflat la limita rezistenței, din care nu mai poți scoate nimic, altfel întreaga alcătuire s-ar prăbuși. Poți adăuga îndeajuns de multe pe acea îmbinare primitivă, încît să o ascunzi cu totul privirii, să ajungi încît nici măcar să nu poți bănui că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va fi tot atît de moral, pe cît de moral va fi șeful său. Și uite că acum, cînd se aștepta mai puțin, trebuia să-și pună la încercare principiile morale și nu doar atît, trebuia să implice Serviciul, depășind limitele de siguranță care asiguraseră pînă acum autonomia, pacea, liniștea și buna funcționare a lui. Era nevoit ca din cauza unui principiu al său democrația cu orice preț, chiar folosind metode autoritare pentru apărarea democrației -, din cauza acestei opțiuni morale în primul rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ducă undeva sus, la cineva de încredere, căruia să-i spună tot ce știe. Se socotise că ar putea da greș și atunci. Dar în acest caz nu mai avea nici un fel de remușcare, nici un fel de problemă, chiar în limita datoriei. Dacă pecinginea conspirației se întinde atît de mult și de sus înseamnă că nu mai este vorba de o conspirație, de un complot, ci de o realitate, de o normalilate, pentru că niciodată nu conspiră cei mulți împotriva celor puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Serviciului în această situație?" Nimic de zis, prințul Basarab Cantacuzino dăduse o lovitură de maestru. Destul de repede a reușit să rostească un adevăr de care se ferise cît putuse mai mult tot timpul cît a condus Serviciul, anume că în limitele onorabilității el și instituția sa n-au făcut altceva decît să-i servească pe cei puternici. Pe cei care au sau vor avea puterea. Serviciul îi slujește pe cei care o au, iar el, spre binele Serviciului, pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și scârbavnicul Învățăturii Domnului, ce Într‑adevăr și‑a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gândului său, și‑acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pământești care au Însă o limită. Și mai spune‑le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a ispitei i‑am dat‑o tot eu, căci eu i‑am Îngăduit să pună la Încercare sufletele credincioșilor cu minunea lui, tocmai pentru a adeveri că nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de scandal căreia i se dăduse aparență de mit. Ca să nu arunce chiar tot textul Drumului În Canaan, și odată cu el și pe nefericitul Jeshua Krohal, care astfel ar fi fost abandonat la cei treizeci și trei de ani Într‑o situație limită (În criptografia sa Franckel va remarca pe drept influența simbolicii cabalistice asupra lui Ben Haas), cel căruia i se zicea Maestru, va scoate din manuscris tot ce ar fi putut Însemna imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într‑o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth‑Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului‑simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce legături pot avea toate astea cu opera lui Mendel Osipovici. Eu sunt Polimnia, domnule, din poezia omonimă (iar semnificația ei devine evidentă doar În contextul conviețuirii noastre). „În fiecare cuvânt al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care reușise să găsească drumul de întoarcere după ce pătrunsese în Al Cincilea Cerc. Dar nu trebuia uitat faptul că el se întorsese din sud, ajutat de credincioasele alizee, pe când acum, daca permiteau că acestea să-i împingă spre nord-vest, dincolo de limitele celui de-al Patrulea Cerc, nu mai există nici un vânt care să-i aducă înapoi acasă. „Chiar și-n acest caz, vom încerca“, spusese Miti Matái și, când această frază ajunse la urechile lui Tapú Tetuanúi, se convinse și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
A doua zi, Miti Matái le ordona femeilor să pregătească o mică petrecere, care urma să se desfășoare la căderea serii și prin care aveau să sărbătorească faptul că aproape jumătate dintre cei aflați la bord depășeau pentru prima dată limitele Primului Cerc. Toți „bobocii“ primiră că tatuaj un micinel în jurul degetului mare de la mâna stângă, după ce, mai întâi, fură victimele glumelor de tot felul. Cea mai neplăcută dintre ele constă în a-i lega de o gleznă, a-i aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
obiectivul nostru, care se află la nordvest. Peste câteva zile va trebui să începem să vâslim cu forța, căci altfel ar putea fi prea târziu și nu vom mai avea cum să ne-ntoarcem. Deși se aflau deja foarte aproape de limitele celui de-al Patrulea Cerc, deci pe punctul de a pătrunde în cel de-al Cincilea, despre care locuitorii din Bora Bora nu știau nimic, Miti Matái era perfect conștient că navigau prin niște regiuni în care curenții erau mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acum înainte. Este ca și cum lumea noastră s-ar fi sfârșit. Își drese glasul, căci era conștient de importanță momentului și, cu o voce mai severă că de obicei, adaugă: Vă spun aceste lucruri ca să vă fie foarte clar care sunt limitele mele, căci tot ce voi face începând de astăzi nu se va baza decât pe intuiție. Era evident că atât pentru Tapú Tetuanúi, cât și pentru restul celor prezenți intuiția Navigatorului-Căpitan al insulei Bora Bora era lucrul cel mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
riscau să se întoarcă din lungă lor călătorie cu mâinilegoale. Și totuși erau aici, bătuți de razele nemiloase ale soarelui, dar dispuși să continue cu orice preț. A doua zi vântul slab se opri de tot, iar zăpușeala ajunse la limite insuportabile, dându-le tuturor senzația că Marara plutea nu pe apă, ci pe un ocean de mercur. Până la ultimul, ocupanții catamaranului ramaseră ore întregi că într-o letargie, până când, dintr-odată, Miti Matái își bagă mâna în apă, îi calcula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
discretă și tăcută, inimile tuturor. Plictiseală. Plictiseală poate dărâma spiritele, afectându-le mai mult decât cele mai mari adversități, căci există mii de moduri de a înfrunta adversitatea, dar există foarte puține de a face față plictiselii, atunci când aceasta atinge limitele pe care le atinsese în acel colț de Pacific. Se presupune că oamenii mării sunt obișnuiți cu monotonia unei vieți în care fiecare zi este la fel sau asemănătoare cu cea anterioară și cu următoarea, insă viața de la bord, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care îi împiedică pe oameni să se considere superiori a ceea ce sunt în realitate. Ni s-a dat libertatea să ajungem în Al Cincilea Cerc și să ne-ntoarcem, demonstrându-ne astfel curajul, dar această lege ne amintește care sunt limitele noastre în fața măreției voinței zeilor. „Ești mic“, ne spune, „dar o dată poți să fii și tu mare“. — Dacă n-ai să mă-nveți în continuare, n-am să reușesc niciodată să devin un adevărat navigator. —Mai sunt și alți dascăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi, cu credința aceea a lui care nu pălea niciodată. — Nu poți să găsești ceva decât dacă există, observă maestrul sau. Și nu știu dacă există vreo insula destul de aproape ca să putem ajunge la timp. Încă se găseau dincolo de limitele celui de-al Patrulea Cerc, astfel că nici măcar în memoria bătrânului Oripo, în caz că ar mai fi fost în viață, nu s-ar fi găsit vreo informație care să le dea speranța că, la acele latitudini, s-ar afla vreo insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
incapabile să reziste loviturilor mării. Două zile mai târziu începu să plouă, de parcă cerurilor li s-ar fi părut că nivelul oceanului ar fi scăzut. Cantitatea de apă era atât de mare, încât deseori era imposibil de precizat care este limita dintre ocean și atmosfera. Uzi până la piele, cei de pe Marara rezistau, imperturbabili, ploii nesfârșite, întrebându-se care o fi motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-se din lipsă aerului care nu se hotăra să coboare prin crăpăturile înguste și suportând mirosul unor corpuri din care ieșea frică prin fiecare por. Nimeni nu dormi, nimeni nu mânca, aproape că nimeni nu bau, deși se aflau la limita deshidratării, căci panică impunea o lege care depășea chiar și cele mai elementare nevoi fiziologice. Spre seară, ascunzătoarea se transformase într-un cuptor urât mirositor, în timp ce soarele se distra pe seama suferințelor lor și refuză să plece de pe cer, menținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zi, așa că singura posibilitate de salvare era să se depărteze cât mai repede. În ciuda eforturilor femeilor, Te-Onó câștigau teren văzând cu ochii, însă acest lucru nu părea să-l îngrijoreze pe Navigatorul Căpitan. Știa că dușmanii lor se găseau la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape două ore, târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început: să se depărteze cât mai mult de coastă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]