6,058 matches
-
1938, în revistă „Teatru”, în colaborare cu Adrian Păscu). Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Zburătorul”, „Azi”, „Tot”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dimineață”, „Adevărul”, „Rampă”, „Tribuna” (Sibiu), „Icoane maramureșene” (Arad), „Însemnări ieșene”, „Opinia”, „Iașul literar”, „Flacăra Iașului”, „Teatrul”, „Luceafărul”, „Nistru”, „Moldova socialistă” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Sandu Țel, Tudor Zăganu. Inegale, scrierile lui Ț. au relevanță mai cu seamă când este vorba despre proza. Astfel, românul Turnuri în apă, radiografie a mediului boem ieșean al anului 1918
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
de Artă din Brăila. Debutează cu versuri în „Viața Basarabiei” (1932). Și-a publicat poeziile în „Basarabia literară”, „Cultura poporului”, „Bugeacul”, „Poetul”, „Itinerar”, „Raza”, „Cuvânt moldovenesc”, „Cetatea Moldovei”, „Cuget clar” ș.a., iar după război e prezent în „Iașul literar”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Pagini dunărene” ș.a. Prima carte de versuri, Caravana robilor, o scoate în 1934, în editură proprie. Urmează Somnul lebedelor (1944), Miracol carpatin (1969) și retrospectiva lirică Poezii (1979). A făcut parte din cenaclul literar „Mihu Dragomir” de la
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
1989-2001), redactor-șef adjunct la „Cotidianul” (1991, 1995-1996), redactor-șef la „Zig-zag” (1993-1995) și la revista „Avantaje” (1996-1998), comentator politic, șef al Biroului din București al postului de radio Europa Liberă. Debutează la „Tribuna” în 1981. Mai scrie la „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna” ș.a. Povestirile Casa și Tapetul îi sunt tipărite în volumul colectiv Desant ’83, iar prima carte, volumul de proză scurtă Maestrul de lumini, îi apare în 1985, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor și cu Premiul Fundației „Liviu
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
condusă de Pan Halippa. Colaborează cu versuri, proză, cronici literare, literatură pentru copii și, în primul rând, cu o bogată publicistică socială și politică, uneori cam agresivă, ceea ce îi va aduce mai multe procese de presă, și la „Scena”, „Sburătorul”, „Luceafărul”, „Gândirea”, „Rampa”, „Ploieștiul literar”, „Dreptatea”, „Adam” ș.a. Funcționar la o agenție de publicitate (1937-1940), rămâne la Chișinău după ocuparea Basarabiei și, salarizat de Asociația Scriitorilor din teritoriul de peste Prut, își continuă activitatea literară: redactor la revista „Octombrie”, scrie povestiri pentru
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
literare”, „Gândirea”, „Viața românească”, „România nouă”, „Săptămâna muncii intelectuale”, „Evoluția”, „Azi”, „Facla”, „Vitrina literară”, „Ideea românească”, „Cetatea literară”, „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Spre ziuă”, „Semnalul”, „Excelsior”, „A.B.C.”, „România literară”, „Timpul”, „Dreptatea”, iar mai târziu la „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Cronica”, „Glasul patriei”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Scânteia”, „Limba română”, „Caiete critice”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Familia”, „Tomis”, „Argeș”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Debutează editorial în 1938 cu volumul Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri. S. și-a definit
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
și încă de mai înainte („măruntul romantism, tenebros, exotic și formalist”) până la cel mai tânăr contemporan. Atras de marele poet cu o forță aproape magică, irezistibilă, i-a comentat opera în mai multe rânduri, în special în Clasicii noștri (1943). Luceafărul e „o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regăsește în întreaga inspirație a poetului”. Despre Floare albastră afirmă că e un embrion al liricii eminesciene, exprimând concentrat spectaculoasa oscilație între ideea de moarte și viață. În studiul Eminescu
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
până în 1993, va fi ulterior redactor la „Flagrant” din București (1994-1999), „Cetatea culturală” (1999-2003) și „Curierul Primăriei” (2002) din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în 1959 la „Tribuna”. Mai e prezent în „Ateneu”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Ramuri”, „Steaua”, „Cronica”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Cuvântul”, „Cele cinci anotimpuri”, „Amurg sentimental”, „Radix” (Namur, Belgia), „Lettres européennes” (Bruxelles) ș.a. I s-au decernat Premiul „Jurnalist european” (1996), Premiul revistei „Poesis” (2000), Premiul Festivalului Internațional de Poezie (Uzdin, 2000) ș.a. În versurile din volumul de debut
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
VIP economic & financiar”), al Editurii Cuvântul, precum și al cotidianului „Clipa” (Baia Mare). Colaborează constant cu comentarii și analize politice la posturile de radio Europa Liberă și BBC. Semnează cronici și articole literare în „Steaua”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Astra”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Secolul 20” ș.a., e prezent cu luări de atitudine politică și civică în „22”, „Cuvântul”, „Clipa”. De asemenea, a făcut parte din grupul colaboratorilor la Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu (I-
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
Dumitru Teleor, „Epoca”, 1897, 547; Răspunsul d-lui Teleor, „Foaia pentru toți”, 1897, 23; Seraficus [Al. Antemireanu], „Realiste”, CL, 1897, 12; Caragiale, Opere, IV, 337-341; Dimitrie Teleor, „Litere și arte”, 1903, 20; G. G. [Gala Galaction], Înmormântarea lui D. Teleor, „Luceafărul” (București), 1920, 8-9; Călinescu, Ist. lit. (1941), 526-528, Ist. lit. (1982), 594-597; Cosco, Bunica, 299-304; D. Karnabatt, Bohema de altădată, București, 1944, 135-144; Straje, Dicț. pseud., 710-711; Dicț. lit. 1900, 844-845; Piru, Ist. lit., 178-179; Scarlat, Ist. poeziei, II, 191-194
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
democrație, detașându-se, răspicat, în publicistica lui, de comunism. Scrie, de asemenea, la „Excelsior”, „La zid”, „Progresul social”, „Herald”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Linia dreaptă”, „Floarea de foc”, „Însemnări ieșene”, „Lumea românească”, „Radio azi”, „Liberalul”, „Gazeta literară”, „Presa noastră”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Viața studențească” ș. a. A mai semnat A. Braniște, T. Lăstun, Rivarol. În intervalul 1922-1926 a fost secretar al Editurii Cultura Națională, iar în 1926-1928 este deputat, ales pe lista Partidului Țărănesc. Din 1929 colaborează la emisiunile radiofonice, susținând rubrica
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
Eugen Mandric (Lupeni ’29, Cinci oameni la drum, Golgota, B. D. intră în acțiune, B. D. la munte și la mare, Brigada Diverse în alertă, Duminică în familie). Povestirile, reportajele și publicistica de factură socială îi apar în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. Pentru volumul de povestiri Profiluri (1959) a fost distins cu Premiul Academiei RPR. Majoritatea scrierilor lui Ț. - romane, povestiri, nuvele - se conformează unei comenzi ideologice și prezintă, cu mici excepții, mediul
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
și Vasile Netea. De-a lungul vieții va colabora la gazetele „România nouă”, „Patria”, „Națiunea română”, „Vestul”, „Tribuna Transilvaniei”, „Dreptatea”, precum și la publicațiile literare „Gând românesc”, „Universul literar”, „Familia”, „Vatra”, „Astra”, „Tomis”, „Argeș”, „Scrisul bănățean” („Orizont”), „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. A folosit și pseudonimele G. T. Pop, P. Dragomir, A. Daescu, G. Tega. Ț. s-a făcut cunoscut cu volumul de epigrame Instantanee (1937), care marchează totodată debutul editorial. Pentru nuvela Drumul spre țară
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Pagina franceză”, semnate M. Scărlăteanu, sau în cele ale lui Alex Stegaru (Hamlet, Richard Wagner). Sumarul cuprinde numeroase recenzii (Ochii Maicii Domnului de Tudor Arghezi), cronici literare (unele redactate de Tiberiu Tretinescu), dramatice, plastice, muzicale. Sunt prezentate „Revista Fundațiilor Regale”, „Luceafărul”, „Viața literară”. În 1941 C. Bivolaru publică o convorbire cu Ion Vlasiu, iar N. Papatanasiu realizează un interviu cu Liviu Rebreanu. În paginile revistei există numeroase necrologuri (Panait Istrati, Gib I. Mihăescu, Mateiu I. Caragiale ș.a.). Articolele sunt în strânsă
TINEREŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290188_a_291517]
-
Debutează în 1925, la „Universul literar”, iar editorial în 1936, cu volumul de versuri Cleștar. Colaborează la „Bilete de papagal”, „Azi”, „Cuvântul”, „Cuvântul liber”, „Facla”, „România literară”, „Lumea”, „Sinteza”, „Universul literar”, „Vremea”, „Zodiac”, „Tribuna poporului”, mai târziu la „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Traduce poezia lui Vladimir Maiakovski, de care este, de altfel, influențat în lirica proprie, dar și din alți autori. Tălmăcește, adaptează sau scrie literatură pentru copii. A mai semnat Radu Lăncieru, Victor Sângeru, C. Tudor, C. Tudoran. În versurile
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
École des Hautes Études en Sciences Sociales de la Paris din 1982, când se stabilește în Franța. Debutează în 1948, la „Contemporanul”, iar prima carte, Probleme ale literaturii de evocare istorică, îi apare în 1954. Mai e prezent în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a., precum și în periodice de peste hotare: „Aut aut” (Milano), „Rivista di studi croceani” (Napoli), „Revue d’esthétique” (Paris), „La Quinzaine littéraire” (Paris), „Revue de métaphysique et de morale”, „Neues Forum” (Viena), „Freies Forum” (Heidelberg) ș.a. A participat la
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Bolintineanu, C. Negruzzi, V. Alecsandri, T. Maiorescu, M. Eminescu. Studii și articole i-au apărut în „Synthesis”, „Analele Universității din Galați”, „Lucrări științifice”, „Limbă și literatură”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Limba română” (Chișinău), ca și în „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Antares”, „Cronica”, „Ex-Ponto”. Susține câteva rubrici în gazete din Brăila sau Galați: „Monumente ale literaturii universale” la „Viața nouă”, „Insomnii pentru week-end” la „Acțiunea” ș.a. Eseul. Personalitatea unui gen este o lucrare de sinteză în care T. „oferă prima circumscriere
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
de atitudine în arena actualității, redactor-șef la „Contemporanul - Ideea europeană” (1998-2002). Ulterior lucrează în Ministerul Afacerilor Externe. A făcut parte, împreună cu Cristian Popescu și Ioan Es. Pop, din nucleul activ al promoției nouăzeciste, care editează - inițial ca supliment al „Luceafărului” - publicația „Nouăzeci” (noiembrie 1990 - octombrie 1993). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Literatorul”, „România literară”, „Apostrof”, „Adevărul literar și artistic” ori în paginile culturale ale unor cotidiene („Viitorul românesc”, „Curentul”). I s-au decernat premii ale revistelor „Luceafărul” (1993) și
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
europeană” (1998-2002). Ulterior lucrează în Ministerul Afacerilor Externe. A făcut parte, împreună cu Cristian Popescu și Ioan Es. Pop, din nucleul activ al promoției nouăzeciste, care editează - inițial ca supliment al „Luceafărului” - publicația „Nouăzeci” (noiembrie 1990 - octombrie 1993). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Literatorul”, „România literară”, „Apostrof”, „Adevărul literar și artistic” ori în paginile culturale ale unor cotidiene („Viitorul românesc”, „Curentul”). I s-au decernat premii ale revistelor „Luceafărul” (1993) și „Convorbiri literare” (1998), precum și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1998
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
supliment al „Luceafărului” - publicația „Nouăzeci” (noiembrie 1990 - octombrie 1993). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Literatorul”, „România literară”, „Apostrof”, „Adevărul literar și artistic” ori în paginile culturale ale unor cotidiene („Viitorul românesc”, „Curentul”). I s-au decernat premii ale revistelor „Luceafărul” (1993) și „Convorbiri literare” (1998), precum și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1998). E căsătorit cu prozatoarea Ioana Drăgan. Prozator aflat în plină evoluție, Ț. s-a arătat mai puțin atras decât colegii lui de generație de scenariile conspiraționiste, catastrofice ori
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
încât parcă am avea de-a face cu opera unui mare meșter de sunete și rime", cât și pe cea a lui Tudor Arghezi care remarcă faptul că «Poezia cultă n-a putut ajunge la înălțimea "Mioriței" decât poate cu "Luceafărul" marelui Eminescu.
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
zi... Când mi-o tăiat lanțurile de la picioare, am avut impresia că mă-nalț, că mă ridic, că zbor... Și când am ajuns În celula mea, care era ocupată de doi tuberculoși... mi-au cântat „Ave, Maria” și „Rugămu-ne Îndurărilor/Luceafărului mărilor”... Unu’ dintre ei Îi șAurelț Vișovan și unu’ Ștefan Mirică... Muzică superbă... Poezia lui Eminescu: „Rugămu-ne Îndurărilor/Luceafărului mărilor”... Și după ce-am intrat ’năuntru, Înfrigurat, am dat de căldură și de muzica lor... și am fost Într-adevăr
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și când am ajuns În celula mea, care era ocupată de doi tuberculoși... mi-au cântat „Ave, Maria” și „Rugămu-ne Îndurărilor/Luceafărului mărilor”... Unu’ dintre ei Îi șAurelț Vișovan și unu’ Ștefan Mirică... Muzică superbă... Poezia lui Eminescu: „Rugămu-ne Îndurărilor/Luceafărului mărilor”... Și după ce-am intrat ’năuntru, Înfrigurat, am dat de căldură și de muzica lor... și am fost Într-adevăr fericit. Unde avea loc asta? La Închisoarea Satu Mare, la sfârșit de noiembrie 1959. După ce s-a terminat al doilea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pronunțat în presă mai mult decât favorabil referitor la această ediție, insuflându-ne curajul de a persevera atâta vreme cât s-a putut: Șerban Cioculescu (România literară nr. 14, 1988), Z. Ornea (România literară nr. 12, 1988; nr 13, 2001), Mircea Anghelescu (Luceafărul nr. 4, 6, 1994), Teodor Vâr golici (Adevărul literar și artistic nr. 205, 1994; nr. 595, 2001), Dan C. Mihăi lescu (Ziarul de duminică nr. 8, 2001) ș.a. t.a. februarie 2014 notă asupra ediției (2014) 41 Bucureștii de altădată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
8 De p-al Dunărei mal verde, Unde geniul roman Rătăcise pân-a perde Calea divului Traian, Prin căi alte nerăzbite De mâini vitrege urzite, Buciumul lugubru sună, Anunțând și el de sus Că-ntr-a nopții noapte brună Un luceafăr a apus. 204 bucureștii de altădată 7. Alexandru Ioan Cuza a încetat din viață la 3/15 mai 1873, la ora unu și jumătate noaptea, la Hotelul Europa din Heidelberg, în vârstă de 53 ani, ca urmare a unei puternice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au revărsat O lumină ca de jale P-ăst pământ răscumpărat Prin atâția mii martiri, Ai duioasei omeniri. Cari trec fără-ncetare. Cu al umbrei pas ușor, Ca o stea ce-abia răsare Și s-absoarbe într-un nor. Blând luceafăr, dulce soare, Ale cărui raze apun, Țara recunoscătoare Roagă geniul tău bun Să o faci-a merita Binecuvântarea Ta, Căci tu ești ce ne-ai chemat La concordia de frați, Tu ești domn-adevărat Între domni adevărați. Ia-ți dar zborul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]