14,805 matches
-
l-a adus Star într-un astfel de loc cu corcituri? Negrii cu bâtele și cămășile lor albe de mătase par de rău augur. Un taxi îi oprește în fața unui bar mic numit Le Grand Duc. Deasupra intrării un semn luminos, triunghiular, pe care scrie cu roșu Bricktop. Sunt foarte mândră de Duke, zice Star. Dar nu-l prea cunoaște lumea deocamdată. Iar Brick este și el un scump. Un portar cu uniformă îi salută la intrare. Localul este foarte strâmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
consternate parcă, își descleștară strânsoarea. Homer se prăbuși la picioarele altarelor stohastice și un firișor de sânge îi izvorî din colțul gurii. - Ce bizare fixații pot avea chiar muritorii cei mai rari! exclamă Zeul Concentrării: Totuși, ce eveniment splendid! Fasciculele luminoase, care palpaseră până atunci corpul lui Homer, se retrăgeau cu ezitări repulsive. - Ți-am mai spus că ești viciat de sentimentul deșert al frumuseții, rosti fără patimă Zeul Neantului. [Originally published in "Almanahul literar" 1970] Altarul zeilor stohastici Adrian Rogoz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
de dans ale dirijorului cu înclinația profundă spre contemplație, spiritualitatea și puterea sa transfiguratoare. Ascultând muzica aceea ieșită din mâinile lui de vrăjitor, simțeam cum se poate muri de frumusețe, căci prin Wagner el îmi conducea sufletul într-o dezmărginire luminoasă care lăsa în urmă pământescul. Poate că în acea seară, într-o lojă, se afla și Ioana, poate că ne pătrundea deopotrivă aceeași emoție, eram cuprinse deodată de același spațiu, dar nu și de același timp, căci ne eram străine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a deschis, și pentru noi, Poarta Iubirii. Iubind cum n am știut că se poate iubi! Ce simțim este magic, astral și abisal. Și cumplit de frumos și dureros. Geme în mine numele tău de un dor cețos, dar și luminos de ceva mai mult decât iubire... Este acel ceva ce trece de fire. Există așa ceva? Nu știu cum se numește, dar simt că există ceva... mai mult decât o poveste. Este ceva fără de nume, dar care face să vibreze sufletul. Privește! în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
direcțiile. Știind cum se simt fetele, iau o gură și apoi dau cupa mai departe. — O, îți mulțumesc foarte mult. Fata care stă lângă mine ia cupa. E zveltă și are fața ovală. Ochii ei adânci, cu pleoapă dublă, sunt luminoși. După accent și după mișcările grațioase bănuiesc că provine dintr-o familie bogată. Rochia-i de mătase e brodată cu modele foarte sofisticate, iar diamante îi atârnă din cap până la picioare. Podoaba ei de cap e făcută din flori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
litieră de patru eunuci. Sunt în drum spre iatacul împăratului Hsien Feng, situat în Sala Dezvoltării Spiritulae, la trei palate mai la sud de Palatul Frumuseții Esențiale, în care locuiesc eu. Trecem de Palatul Marii Armonii și de Palatul Virtuții Luminoase și ne deplasăm prin imensele holuri ale Palatului Păcii și Longevității. Cum s-a lăsat seara, a scăzut și temperatura iar mie îmi este frig doar cu țesătura subțire de pe mine. An-te-hai a fost îndeajuns de prevăzător încât să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dată, și frumusețea ei pare din ce în ce mai orbitoare. E îmbrăcată într-o robă aurie, brodată cu păsări pheonix și e machiată din abundență. Pe buza de jos are pictat un punct roșu, iar ochii ei mari cu pleoape duble par mai luminoși decât de obicei. Nu-mi dau seama dacă e de la umezeala lacrimilor sau un simplu efect al creionului negru de ochi. Nu-mi place faptul că mă obligi să fac așa ceva, îmi spune ea. Fără a-mi oferi permisiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Chih au fost ocupați toată săptămâna cu pregătirile pentru eveniment. Pereții, coloanele, ușile și ramele ferestrelor din palatul meu au fost proaspăt vopsite în purpuriu. Căpriorii și consolele au fost scoase în relief cu albastru, verde și auriu. Pe cerul luminos al nordului, acoperișul din țigle galbene din ceramică strălucește ca o uriașă coroană de aur. Exuberantele sculpturi de marmură albă ale teraselor vibrează. Ceremonia se deschide în Sala Milei Trupești, în colțul estic al palatului, unde s-a ridicat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
britanicii și francezii vor arăta căință și vor renunța la relele lor obiceiuri, voi fi bucuros să le permit să făcă din nou comerț, ca pe vremuri. Fie ca ei să regrete, cât încă mai e vreme. În Sala Virtuții Luminoase era umezeală din cauza zilelor cu ploi puternice. Parcă ne-am fi aflat într-un sicriu gigantic. În jurul patului împăratului Hsien Feng, care fusese ridicat pe o platformă temporară, s-a construit un tron provozoriu. Tot mai mulți miniștri veneau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
continuă: Hai să mergem să prindem fluturi. Uită de barbari. Ne urcăm în palanchine diferite. Aș vrea să mă pot bucura de invitația lui Nuharoo, dar pe drum mă răzgândesc și le poruncesc cărăușilor să mă ducă la Sala Virtuții Luminoase. Îi trimit un mesager lui Nuharoo și îi cer iertare, spunându-i că decizia împăratului de a părăsi capitala îmi apasă prea tare mintea. Pe hol îi întâlnesc toți cumnații mei: prințul Kung, prințul Ch’un și prințul Ts’eng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lacrimile. Nu pot scăpa de închipuirea sicriului meu care tocmai se pregătește. Aproape că pot auzi zgomotul făcut de ciocanul care bate cuiele în lemn. În ciuda comportamentului său, Tung Chih s-a făcut un băiat frumos. De la mine are ochii luminoși și pielea fină. Restul trăsăturilor sunt de la tatăl său. Are o frunte plină, un nas manciurian drept și o gură frumoasă. Expresia lui este de obicei serioasă, însă când zâmbește ea e foarte dulce. Nu pot să suport gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doilea război mondial L.F. Celine, un mare scriitor și într-adevăr o conștiință asaltată de întuneric, care în primele sale două romane (și cele mai bune), cutremură din punct de vedere moral mult mai tare pe cititor decât o conștiință luminoasă. Intransigenți însă, francezii, care înduraseră atâția ani rușinea înfrîngerii și a ocupației, nu l-au iertat decât târziu, când spiritele s-au mai potolit și când vinele obiective ale scriitorului s-au dovedit că nu cad sub rigorile legii care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în picioare ca să predea profesorului coala albă. Recunoscînd că n-a învățat, mărturisește că a avut intenția să copieze. Față de colegi își luă atunci în mod solemn angajamentul că nu va mai repeta gestul. Abia acum conștiința i se liniștește. Luminoasă și fierbinte, raza de soare îi șoptea felicitări. Observam la cei care admiteau criteriile lui Popescu că interesul pentru artă le dispărea treptat. Aș zice, o inversare curioasă. În redacții își făcea loc veleitarismul. Doar cu preocupări rutiniere, redactorii uitau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare zi fereastra cu o țigară între degete și ivind, dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și coama înfoiată ce-i luneca pe umeri luminoasă. M-am convins că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd trupul îi era străbătut de un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai în vîrstă cu un secol, care îl lăsă moștenitor. Posesor al unei vile și al unei faimoase colecții de artă, individul ocupă acum un post important. Din păcate, frumosului său păr blond i-a luat locul o chelie la fel de luminoasă. 42 Sub rumena cenușă a asfințitului clocotea o inimă de aur. Printre plopi sufletul cobora în prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am adormit din nou. Deșteptat în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un vîrtej de oameni negri care se roteau ca o sfîrlează. Se desfăceau în evantai, lăsînd să curgă printre dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort liliachiu țîșni, fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bun? Împotriva cui? Cine dracu’ ar fi venit să atace, În pustietate și pe potopul de zăpadă, nenorocitul de depozit?”. Am rămas, cum am zis, aproape liniștit și resemnat În groapă. Începuseră să-mi treacă prin minte buluc de imagini luminoase și blânde, Îmi era cald și aproape bine. Mi-am amintit, Într-un timp, de tot aiurea, căci nu mă gândisem niciodată la acele neînsemnate momente, cum mătușa mea ne păcălea pe mine și pe văru-meu - copii de grădiniță - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
li se Împreunaseră și băiatul știuse dintr-odată că urma s-o iubească nebunește și cu sfâșieri până la moarte. Habar n-avea ce cuvinte Îi ieșeau din gură și singurul lucru pe care Îl simțea era o fericire copleșitoare și luminoasă. Noaptea mirosea a frig, din hainele fetei ieșea un iz ciudat, care pe Ectoraș aproape că Îl Îmbolnăvise cu voluptatea lui, un amestec de igrasie și de parfum ieftin de trandafiri. Nu Întâlniseră nici măcar un câine și, când Își descleștaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El zâmbise blând tot timpul cât i se umblase prin burtă și după aceea. Nu-l mai Încercase durerea, copleșită și alungată fiind de luminoasa fericire ce i se Înstăpânise pe suflet și pe cuget. Când izbuti să se ridice În capul oaselor pe patul de spital, se apucă să scrie lungi, dezlânate și fără Înțeles epistole către prietenul său din liceu, căruia Încerca astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-al său. În cartierul de periferie nu ajunseseră Însă zgomotele armelor, iar el se Înverșuna să profite de fiecare clipă de absență din oraș a naivului său amic. Când se lăsase noaptea, Încă, Începuseră să apară pe cer dârele luminoase ale trasoarelor, iar pe strada cu piatră cubică goneau spre centru tancuri și camioane militare. Se Îmbrăcă În fugă și porni către locul de unde i se părea că se trăgea. Ajunse Într-o vestită piață a orașului, Înconjurată de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fotolii Respirând imperceptibil bătrâni decolorați de timp ieșiți din lume somnolenți sau absenți așteptând ieșirea din viață ... și această doamnă care întârzie la întâlnire ca pe vremuri iubita ... Ce straniu Să dorești întâlnirea Cu sfârșitul într‐ o primăvară atât de luminoasă, de caldă, de colorată, de parfumată, de vie! Într‐un aprilie la Grand‐Belgia într‐un cămin de bătrâni. Din „ Pagini medicale bârlădene”n r. 124‐125/2008 . Smion Bogdănescu Ion Puflea, numele său adevărat, este născut în satul Hupca, comuna
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
operă vastă, apreciată și citită dintr‐ o salbă de volume publicate an de an. MAMA Mama n‐a plecat de‐acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ea mereu așteaptă‐ n prag - Cuib de pasăre duioasă. Ca o umbră luminoasă Pâlpâie precum un steag; Mama n -a plecat de‐ acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ca un înger mi se lasă Peste creștetul pribeag și la margini de drumeag, Ca o salcie pletoasă. Mama n‐a plecat de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o enigmă și când mărtur isesc cuiva că are 101 ani, zâmbesc a mirare iar interlocutorul îmi întoarce o față luminată de un zâmbet asemănăto r. De unde îmi vine în minte să spun că mama este un zâmbet... Un zâmbet luminos că a atins 101 ani? Un zâmbet amar că viața ei bate la porțile neantului? Cine știe? Dar această trecere pasageră prin viață și toată cohorta de sentimente ce o însoțește, îmi cuprinde gândurile și mă interpe lează în prag
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aceste spații, Cuprinse‐ ntr - ale mărilor hotare: Maternul pântec, după lungi gestații, Le‐ a împânzit cu neamuri și popoare. Prin ani de beznă, de nădejdi și luptă, Omul avu, alăturea de el, Iubita zveltă, fața mumei suptă, Adânc îndemn spre luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și vadă pruncul înălțat în soare, Femeia poartă‐ n gestul ei și‐n gând Toată chemarea lumii viitoare. PRUNCUL (fragment) El vine de departe: nouă luni S‐ a tot zbătut în lupte, nevăzut
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
el, are să te fure somnul. — Voi avea grijă. Și încă ceva. Informează-i pe ceilalți generali imediat ce zărești ceva asemănător focului, cât de mic, în castel. Iar dacă vezi soldați părăsind castelul, prin orice punct, dă de veste cu semnalul luminos și dă fuga la Domnia Sa. — Am înțeles. Shojumaru încuviință din cap, privind calm torța care fusese înfiptă în pământ, în fața lui. Era o situație firească pe câmpul de luptă, dar tatăl lui nu-l întrebă nici un moment dacă sarcina i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]