12,882 matches
-
Cristina, cu ochii la mîna lui Mihai. Neavînd unde să ies devine ea gravă, să-l mai rețină -, ori cu ce sau cu cine să ies, am preferat să stau în intimitatea cărților. Edenul paradisiac se află înaintea mușcării din mărul cunoașterii; după aceea, se naște conștiința răului, a binelui, a frumosului, a urîtului, a dreptății și a echității. Se naște nu de la sine, ori din sine, cum nici scînteia nu apare dintr-un singur element, sau din ciocnirea cremenei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
săptămînă trebuia să plec la București, la Olimpiada de Fizică, de unde m-am întors cu Marele Premiu. Singura care a suferit a fost biata Margareta, femeia de serviciu, pe care am găsit-o în casa ei de pe rîpele Țicăului bătută măr pînă la desfigurare, să spună dacă a dat cuiva cheia de la cancelarie... Cine să-și închipuie că unul ca mine era în stare să descuie orice încuietoare doar cu un ac și o sîrmă lățită la capăt?!... Ei da, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-și refacă viața, s-o înfrunt și eu pe a mea...gîndește Maria cu drag, închizînd ochii, să poată rechema amintirea clipei astrale, de pierdere totală în abisul plăcerii, cînd a mușcat din umărul lui Mihai ca dintr-un măr. Poate că Mihai nu a glumit cînd mi-a oferit pieptul lui să pun capul mereu... Am fi doi scorpioni... Cred că ne-am devora zilnic, pînă la epuizare; oricum, mai bine decît răceala din casa în care stau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un tipar simfonic sau mai curând o parabolă temporală, în locuri bine definite; asemenea lucruri calmează spiritul. Bovindourile salonului de la primul etaj dădeau spre grădină. Lămpile erau aprinse, dar draperiile nu fuseseră împreunate. Brian își ținea paharul cu suc de mere în cupa ambelor mâini, asemenea cuiva care duce o luminare, într-o procesiune. Uneori i se întâmpla să bea și alcool, dar din ce în ce mai rar. Îl munceau o sumedenie de griji, legate de bani, de slujba lui, de fiul lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu accentul american și cu rămășițe din ennistoniana mamei lui. — Bine, răspunse George. Rozanov, scărpinându-se și scobindu-se în urechea cărnoasă, se îndreptă spre fereastră și se uită la peticul de grădină din spatele casei, unde tatăl său plantase un măr. Alte gânduri, momentan alungate, i se înghesuiau din nou, obsesiv, în minte. George își luă curajul în mâini și se scutură ca un câine. Făcu un pas înainte. Nu exista prea mult spațiu de mișcare, camera era foarte mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic, dar se dădu îndărăt, cu stângăcie, în holul întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși, cu aceeași stângăcie, în spațiul din fața lui. Afară, lumina scânteietoare de aprilie dezvăluia un cer albastru, pufuri de nori albi, grăbiți, mărul din grădină torturat de vânt, un gard părăginit, știrb, o iarbă umedă, zbârlită, nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pași, rezemându-se de bufetul lucios, instabil. Rămaseră în această poziție, John Robert, cu gura deschisă, fixându-l pe Tom, iar Tom holbându-se la imaginea tulbure a capului filozofului, îndărătul căruia soarele rece, radios, sclipea pe ramurile frământate ale mărului. După aceea, ca și cum n-ar fi existat nimic altceva de făcut, amândoi se așezară din nou. Tom își simțea inima galopând și obrajii arzându-i. Își spuse: „N-am știut că poți roși și de teamă“. John Robert continuă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zi și care, în sfârșit, o să-l satisfacă. Și pe urmă o să se astâmpere... va fi satisfăcut sau poate că scârbit, pentru că va distruge și ceva din el însuși, va fi epuizat, slab și sleit, ca un vierme într-un măr, și teribila lui necesitate se va mistui. Și în ce stadiu al acestui proces ne aflăm acum? Asta-i lucrul pe care vreau să-l descopăr. Chestia cu Rozanov e o întrerupere. E un lucru serios, dar, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tactică. O tactică...! Și acum, dacă tot am amânat atâta, mai pot aștepta până când Rozanov se întoarce în America. Și dacă George se va domoli, dacă va fi „epuizat“, cum spui tu, slab și sleit ca un vierme într-un măr, docil, crezi că va mai prezenta vreun interes pentru tine? Nu crezi cumva că-ți place așteptarea? Uneori am impresia că George e un pește pe care l-am prins într-o undiță... cu o sfoară lungă, lungă... și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu pot să dorm. Ți-a fost teamă că am să fug. Acum mi-e teamă mie că dumneata ai să fugi. Erau zorii dimineții de duminică și, așa cum spusese Hattie, noaptea fusese doar o amăgire. O mierlă cânta în mărul din Hare Lane nr 16. John Robert se ridică, aproape înțepenit, și dădu puțin la o parte una dintre perdele, lăsând să se filtreze o suflare de lumină limpede, lividă, în camera cu lămpile aprinse. Hattie se cutremură și gemu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la toaletă, așezatul pe scaune și ridicatul în picioare, deveniseră o rutină de coșmar, ca aceea a pușcăriașilor. Din când în când, ca s-o scutească pe Hattie de prezența lui, John Robert ieșea în grădină și stătea acolo, sub măr, ca un animal bătut, în timp ce Hattie, asemenea imaginilor pictate într-o casă de păpuși, se uita la el pe diferite ferestre. Nici unul dintre ei nu avea puterea de a-i sugera celuilalt să meargă undeva sau să facă ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și se află încă în continuu proces de schimbare. Un străin care l-ar cunoaște acum pentru prima oară, l-ar găsi un tip oarecare, liniștit. (Și nu, după cum se exprimase Stella, „neputincios și sleit ca un vierme într-un măr“.) Cei care l-au cunoscut pe „vechiul George“ sunt uluiți acum de transformarea lui, deși continuă să fie adevărat că nici una dintre vechile lui cunoștințe nu se apropie cu plăcere de el. E blând, politicos, are simțul umorului (deși zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu ezita! Nu sta! Fă-ți datoria! Iepurele Alb se îndreaptă scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut, până peste vârfurile ciulite ale urechilor și închide ochii, retrăgându-se solemn în catacombele întunericului dens, în labirintul neantului neștiut, de dindărătul pleoapelor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în supermarket, la capitaliști, după marfă, îmi aduc aminte, ca vițelul, că nu mi-am luat și medicamentele pentru tensiune. Năzdrăveniile alea, care duc la impotență! Coșmaru'lu' Lili! Bon...! Cum eram deja pișcat, de la un țoi de rachiu de mere, printat la trezire, pe inima goală, mă și prezint demn la tejghea, la raionul de drogherie și le zic la pițipoancele farmaciste, pe limba lor și cu cea mai mare seriozitate posibilă: Aș dori și eu nițică p...dă! La
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deasupra ochilor. Noi i-am plătit conturarea maxilarului și feminizarea frunții. — Și, zice Gono Rhea cu gura plină de mâncare chinezească mestecată, și de fiecare dată când s-a întors acasă de la spital cu fruntea ruptă și realiniată sau cu mărul lui Adam rașchetat și redus la un nimic feminin, cine crezi că s-a îngrijit de ea în ăia doi ani? Sari la ai mei dormind în patul lor peste munți și deșerturi, departe de aici. Sari la ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Ionuț, din clasa a VlI-a B sau a lui Gânga Cristian, din clasa a VIII-a B, care au făcut colăceii și turtițele de Sântandrei, au semănat grâul în străchini sau neau trimis plăcintele cu bostan, cu varză, cu mere și tradiționala covașă. Consilierul educativ al școlii, profesor Lumința Popa, și-a pus tot timpul la dispoziție, lucrând cot la cot cu elevii și cu ceilalți colaboratori, având grijă ca totul să fie la nivelul specific Școlii Normale, școală pe
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
dar nu le găsea, dând peste două fese insuportabile, și nu găsea nici sânii ei ușori ca ai unei adolescente - căci o adolescentă părea Încă, așa micuță cum era, un țâr de patruzeci și opt de kilograme -, Înlocuiți de două mere umflate cu sfârcurile tari ca două cucuie, și nu-i găsi nici pântecele plat, minunat de concav, În locul căruia simțea ceva umflat și bombat ca un sipet. Și nu-i mai recunoștea carnea. O pompa pe Tecla Molinari sau Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trotuar și, odată cu el, zburară afară bucăți de zid, pahare de carton, paie de plastic, tăvi de plastic, litere de plastic, casolete de plastic pentru mâncare de plastic - totul era din plastic acolo, Înăuntru, chiar și carnea, sau plăcinta cu mere, chiar și frigăruile din pui. Apoi izbucni incendiul. Zero alergă cu sufletul la gură spre camionetă, urmărit de câinele care lătra fericit, ca la o sărbătoare. Sirenele antifurt Începură să urle toate deodată, stridente, Înnebunitoare și totodată inutile. O mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu burta revărsată, cu părul rar și cu vene verzi, proeminente, vizibile pe picioare ca niște viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită ca un măr vechi. Dar, la urma urmelor, acesta nu era un gând care să-l consoleze, căci, la vremea aceea, și el avea să fie o relicvă flască și tăbăcită - și era bine că vremea aceea era Încă departe, iar Emma era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o anorexică. Depinde de conformație. Mama ta cum e? Totul depinde de asta. — Le are mari, răspunse Valentina privindu-l neliniștită pe Axel Rose, care umbla cu niște fiare, cu pensete și ace ce păreau mai degrabă instrumente de tortură. — Mere, pere sau bretele? insistă Miria. Valentina răspunse că erau ca ale Evei Herzigova. Dimineața, În timpul băii corporale, rămânea interzisă confruntându-și formele ei plate cu cele sculpturale ale mamei, care se contorsiona În cadă, În Încercarea disperată de a surprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămânea interzisă confruntându-și formele ei plate cu cele sculpturale ale mamei, care se contorsiona În cadă, În Încercarea disperată de a surprinde capriciosul fir de apă al dușului. Mama locuia În trupul ei fericită ca un vierme Într-un măr. Nu-i era nici jenă, nici greu. Cred și eu, era un fel de statuie - moale și cu pielea de culoarea piersicilor pufoase. Ea, Însă, ar fi vrut să se acopere ca o călugăriță și se rușina când - din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să mai trăiască Încă zece minute. Emma iuți pasul pentru a-și prinde colegele din urmă, dar Antonio fu mai iute, ajunse În dreptul ei și o prinse de braț. Fu lovit dintr-o dată de parfumul ei Îmbătător de tămâie și măr. Șampon cu balsam, același de atâția ani. Abia Își spălase părul. Femeia asta, atât de fidelă unui șampon cu balsam, dar nu și soțului. Oh, ipocrita, mincinoasa, târfa. — Lasă-mă, șopti Emma, Încercând să scape, dar cu o mișcare discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceasta era ultima lor Întâlnire. Îi Întinse un șervețel de hârtie. Emma Încerca să deschidă ușa, dar nu reușea, căci Antonio blocase centralizat ușile. Se aplecă peste ea și-i adulmecă mirosul binecunoscut al corpului ei și al șamponului de mere și parfumul acela Îl excită și-l impresionă. Îi apăsă șervețelul pe gură cu duioșie, cu ură, repetând Într-una iartă-mă, n-am vrut, iubire, nu voiam să-ți fac rău - și În același timp era totul adevărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sub lumina generoasă care evidenția bronzul fals al lui tati - folosea o cremă specială, căci nu avea răbdare nici măcar să stea liniștit sub lămpile autobronzante. Devorară hamburgerii unși de ketchup și Înecați În Coca-Cola. Își fripseră buzele cu plăcinta de mere fierbinte. Acum nu mai era străinul agresiv cu ochi ciudați care Îi răpise din sala de sport și de la petrecere. Și nici nu mai era acel tată episodic pe care nu știau cum să-l abordeze În primul an al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care, nu se știe cu ce ocazie, Îi luase locul. Omul așezat la măsuță care se apleca Înspre ei, căci În confuzia aceea generală nu reușea să le audă vocile, era tati al lor, care se Îndopa cu plăcintă cu mere - era Înnebunit după ea - și se interesa de școală, de echipa de volei și de prietenii Valentinei. Nu putea să creadă că Vale, așa drăguță cum era, Încă nu avea unul. Tati râdea - căci ea se rușină să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]