KorAP: Find »[drukola/base=maria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...209 210 211 ...547 >

13,652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

luminată de o lună ascunsă intermitent de nori, se putea contempla practic Întreaga insulă. Cam la douăzeci de metri mai jos, valurile izbeau surd piciorul farului, explodînd apoi În jerbe de stropi a căror albeață luminoasă cădea Înapoi cu zgomot. Marie simți privirea lui Ryan ațintită asupra ei. - Ciudat loc pentru a trăi, zise ea ca să rupă tăcerea. Ryan nu se grăbi să răspundă, lăsîndu-se absorbit de peisaj. - Mă simt liber aici... În echilibru Între cer, pămînt și mare... Timbrul vocii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
zise ea ca să rupă tăcerea. Ryan nu se grăbi să răspundă, lăsîndu-se absorbit de peisaj. - Mă simt liber aici... În echilibru Între cer, pămînt și mare... Timbrul vocii lui avu o notă blîndă Învăluită În tristețe care o mișcă pe Marie. Se simțea bine alături de el. Locul acela, prezența lui, glasul, mai ales, aveau asupra ei un efect aproape magic. Straniu personaj, stranie alegere de a veni să se instaleze tocmai acolo. - Trebuie să-ți placă singurătatea, gîndi ea cu voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
instaleze tocmai acolo. - Trebuie să-ți placă singurătatea, gîndi ea cu voce tare. - E un obicei de care nu mă mai pot dezbăra... Își puse haina peste umerii ei cu un gest rapid și delicat. - Nu ai familie? Întrebă Încetișor Marie. Cu simplitate, Îi destăinui că Își pierduse părinții foarte devreme, că nu mai avea practic legături În Irlanda, de unde se trăgea, și că n-avea nici soție, nici copii. Termină uitîndu-se la ea cu un zîmbet foarte blînd. - Te-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
destăinui că Își pierduse părinții foarte devreme, că nu mai avea practic legături În Irlanda, de unde se trăgea, și că n-avea nici soție, nici copii. Termină uitîndu-se la ea cu un zîmbet foarte blînd. - Te-am Întîlnit prea tîrziu... Marie Își aținti privirea În ochii aceia cenușii, ușor voalați, pe care el nu și-i Întoarse. Un sentiment tulburător, pe care nu-l putu defini, o făcu să tremure. Își adună pletele În mînă și rupse vraja clipei. - Pentru un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și-i Întoarse. Un sentiment tulburător, pe care nu-l putu defini, o făcu să tremure. Își adună pletele În mînă și rupse vraja clipei. - Pentru un irlandez, n-ai păstrat nici o urmă de accent... Ryan Începu iar să rîdă, Marie Îl amuza Într-adevăr. - Confidențe sau interogatoriu, cu dumneata nu poți știi niciodată... Trăiesc de foarte mult timp În Franța... Ești un personaj cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
urmă de accent... Ryan Începu iar să rîdă, Marie Îl amuza Într-adevăr. - Confidențe sau interogatoriu, cu dumneata nu poți știi niciodată... Trăiesc de foarte mult timp În Franța... Ești un personaj cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că o ajutase să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Întărește și mai mult hotărîrea, Însemna să n-o cunoști dacă ți-ai fi Închipuit cumva că ar fi putut să renunțe la căutarea adevărului. Nădăjdui doar că ea va ști să se păzească. 9 Ajungînd În fața hotelului L’Iroise, Marie Înălță capul spre ferestrele camerei. Lumina era aprinsă, văzu silueta lui Christian mergînd În lung și-n lat. Alergă, simțindu-se oarecum vinovată că-l vedea așteptînd-o, dar fericită la gîndul că i se va cuibări la piept. Contrariat, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Nici măcar nu puteam să dau de tine! - Și eu te-am așteptat ieri, cînd ai plecat pe mare, pe furtună, fără să mă previi... - Unde erai? se Încăpățînă s-o Întrebe Christian. Iar cu ancheta chiar nu te poți opri? Marie oscila Între dezamăgire și mînie. - Așteptam altceva decît o scenă... Christian, am discutat destul despre meseriile noastre, e vorba de două pasiuni, am hotărît că nu vom renunța nici unul, nici celălalt, doar n-o s-o luăm de la capăt... - Îți aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fi În concediu timp de un an! - Și eu, care aveam nevoie de Înțelegere, de mîngîiere... Văzînd-o tristă, Își ceru scuze. - Mi-a fost atît de teamă să nu ți se fi Întîmplat ceva... N-aș suporta să te pierd... Marie alungă o Îndoială care i se strecura În suflet: s-o piardă? Într-un accident de mașină datorat unei invazii de crabi, de pildă? Se mulțumi să murmure că avusese nevoie să iasă la aer. Oare de ce nu izbutea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
era inutil să risipească și mai mult timp certîndu-se. Învins, Christian Își afundă obrazul În pletele Mariei. - Trebuie să fim atenți, dragostea mea, atenți să nu ne pierdem, tu și cu mine... Crede-mă, trebuie să plecăm din Lands’en... Marie se Încordă instantaneu, el Îi simți tensiunea și o Întoarse cu fața spre el, cu ochii ațintiți În ochii ei, argumentînd cu blîndețe. - Știu cît de mult vrei să afli adevărul despre moartea lui Gildas, dar la ce te va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În ochii ei, argumentînd cu blîndețe. - Știu cît de mult vrei să afli adevărul despre moartea lui Gildas, dar la ce te va ajuta să descoperi că era amestecat Într-o vulgară uneltire financiară la primărie? - Nu e numai asta! - Marie, poate că e mai bine să nu știi. Eu unul refuz să văd că imaginea lui Gildas e terfelită. Iar viitorul nostru e mai important, nu e așa? El se află În altă parte decît pe stînca asta, Lands’en

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Mariei abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea i le lipise de față. Cuplul dormea Îmbrățișat, lumina zorilor pătrundea slab prin ușa de la balcon rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc electric. Marie țîșni din pat și din reflex ridică receptorul. O voce striga În aparat. Chipul Mariei, marcat Încă de somn, se contractă. - Calmează-te, Stéphane, nu mai zbiera așa... Ce? Nu Înțeleg nimic... Cum?... Dar potolește-te odată! Vin imediat. Închise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
din așternuturi și o Înlănțui, readucînd-o brusc lîngă el. Încercă să se desprindă, Christian nu-i dădea drumul, atunci ea Îi spuse că Stéphane o chema În ajutor. - Ei, și? E datoria acelui polițist de doi bani să se ocupe... Marie făcu o strîmbătură ușor enervată, Îl sărută pe Christian pe frunte și Își pledă cauza spunînd că se Întîmplase ceva grav, trebuia cu adevărat să se ducă acolo. Îi dădu drumul, se Întoarse cu spatele, prost dispus, și se vîrÎ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pledă cauza spunînd că se Întîmplase ceva grav, trebuia cu adevărat să se ducă acolo. Îi dădu drumul, se Întoarse cu spatele, prost dispus, și se vîrÎ sub cearceafuri, mormăind că va rămîne să doarmă de unul singur pînă tîrziu. Marie se ridică dintr-un salt, Își Înhăță hainele și se duse glonț la baie. Îmbrăcîndu-se În grabă, se Întrebă dacă trebuia să-l trezească pe Fersen ca s-o Însoțească la jandarmerie. Da. Nu putea proceda altfel. Dar nu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
data asta nici un semn de viață, deschise ușa pe care el n-o Încuiase. Făcu un pas Înăuntru și-l văzu pe Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau. E ceva urgent! - Sper să fie așa, pentru că detest să fiu văzut nemachiat. Tulburarea Mariei se accentuă, căci Fersen, care nu se gîndea că trebuia să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
după aia a Închis-o la loc, asta e tot. - Nu se poate! Cheile sînt la mine! strigă Morineau cu glas strident, strecurîndu-și mîna În buzunar. Rămase nemișcat, cu ochii holbați: - Cheile! Au dispărut! Lucas făcu un gest de deznădejde. Marie, care tocmai scotocea prin postul de poliție cu mîna vîrÎtă Într-o mănușă de latex, agită atunci un mănunchi de chei. - Uite-le! - Nu se poate una ca asta, e o nebunie, e curată sminteală, dacă cineva mi le-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
am dormit aproape deloc, vă jur! Fersen, prost dispus, Îi ceru lui Morineau să n-o mai facă pe prostul. Tipul Începea să-l sîcÎie cu adevărat. Apoi se Întrerupse. Tocmai văzuse, pus pe patul Îngust, un dreptunghi de hîrtie. Marie, care Îi urmărise privirea, deschise ușor ușa celulei și-l lăsă pe Lucas să apuce cu precauție ceea ce părea a fi un plic. Stéphane nu se putu Împiedica să nu intervină. - E la fel! La fel ca acela găsit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și trecu la acțiune: trebuia să Închidă urgent ieșirile din Lands’en. Chemă pe mobil căpitănia portului pentru a da dispoziție să fie supravegheate sosirile și plecările de pe insulă. De Îndată ce Închise ușa, Stéphane se Întoarse să se văicărească pe lîngă Marie. - Fersen o să mă dea afară, cu siguranță! O să fie vina mea că Pérec s-a evaporat! - Stéphane, nu te mai agita atîta, potolește-te... Ridică receptorul unui telefon ca să transmită și ea cîteva apeluri, dar Stéphane Își reîncepu agitația. Ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
laborator, uite, era Într-adevăr sîngele lui Pérec sub unghiile lui Gildas! El e asasinul! De fiecare dată el a făcut să picure sînge pe menhiri, nu e de mirare că se pricepe să se facă nevăzut! Se agăță de Marie. - Vă dați seama, ar fi putut să-mi facă și mie felul! Iar dacă pune mîna pe nepotul dumneavoastră, o să fie de rău, În sfîrșit, pentru puștiulache... - Da’ ce e cu nepotul meu? Jandarmul Îi povesti rapid vizita lui Nicolas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fie de rău, În sfîrșit, pentru puștiulache... - Da’ ce e cu nepotul meu? Jandarmul Îi povesti rapid vizita lui Nicolas din ajun, cînd seara era pe sfîrșite, și Îi spuse de amenințările lipsite de ambiguități pe care le proferase Pérec. Marie aruncă o scurtă privire spre biroul lui Lucas și se hotărî s-o șteargă. Trebuia să-l prevină pe Nicolas de primejdie cît mai iute cu putință. Îi ordonă lui Stéphane să-i ducă imediat faxul lui Fersen. - Dar deocamdată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să răspundă și că va fi În stare să pună salvarea fiului său mai presus de mînia pe care o simțea față de el. - Nu te neliniști, mă duc să-l previn pe Nico imediat, nu s-a clintit din cameră. Marie se simți ușurată auzind că Loïc se calmase. - Spune-i să nu iasă atîta timp cît n-am pus din nou mîna pe Yves, de acord? Loïc, cu telefonul la ureche, mergea deja pe coridorul care ducea la camera fiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
naiba! Nemernicul și-a bătut joc de mine! Patul nu e nici măcar desfăcut! Dacă s-a dus după javra aia de Chantal, ți-o jur că-l omor! - Loïc, liniștește-te! Nu te mișca de acolo și ascultă-mă! articulă Marie cît mai răspicat. Dar fratele ei abia o mai auzea, dădea ca turbat ocol camerei, izbind cu piciorul În lucruri, căutînd febril o urmă. Un bilet pe care fiul lui i l-ar fi putut lăsa. Aflată pe drum, Marie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie cît mai răspicat. Dar fratele ei abia o mai auzea, dădea ca turbat ocol camerei, izbind cu piciorul În lucruri, căutînd febril o urmă. Un bilet pe care fiul lui i l-ar fi putut lăsa. Aflată pe drum, Marie schimbă brusc direcția. - Rămîi unde ești, eu mă duc acasă la Pérec, tu cercetează camera, hotelul. Verifică dacă jet-ski-ul și scuterul sînt acolo... Dar Loïc Închisese deja. Simțea că-i dau lacrimile de furie și de neputință. Micul ticălos mersese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
MÎnia lăsă atunci loc neliniștii. Se așeză pe patul fiului său și privi atent obiectele familiare, ca Într-o conversație cu un interlocutor absent. * * * Ușa de la intrarea În vila familiei Pérec era deschisă. Ciudat, la o oră atît de matinală. Marie intră, cu mare băgare de seamă, conștientă că se petrecea ceva anormal. Totul era tăcut, nimeni nu răspunse apelurilor ei. Străbătu livingul larg, pustiu, și se Îndreptă spre camerele de dormit. De asemenea pustii. Remarcă În cea a lui Chantal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
asemenea pustii. Remarcă În cea a lui Chantal că dulapul era Întredeschis. Intră. Lipseau haine, sertarele birouașului fuseseră golite, un mic seif din zid era deschis, nu mai avea decît despărțituri goale. Nici o urmă de efracție, nici o urmă de scotocire. Marie Înțelese că Chantal luase În goană ce avea mai de preț și că apoi fugise. Cu Nicolas, desigur. Din rutină, Împinse ușa băii. Se Încruntă, simțea miros de ars. În cadă, găsi un teanc de hîrtii pe jumătate calcinate, apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]