6,144 matches
-
Capricorn, 1994. Eliade, Mircea, Itinerariu spiritual. Scrieri de tinerețe 1927, București, Editura Humanitas, 2003. Ionescu, Nae, Roza Vânturilor, București, Editura Roza Vânturilor, 1990. Ionescu, Nae, Neliniștea metafizică, București, Editura Fundației Culturale Române, 1993. Ionescu, Nae, Curs de metafizică. Teoria cunoștinței metafizice. Cunoașterea imediată (1928-1929). Cunoașterea mediată (1929-1930), București, Editura Humanitas, 1995. Ionescu, Nae, Între ziaristică și filosofie, București, Editura Timpul, 1996. Ionescu, Nae, Teoria cunoștinței, București, Editura Anastasia, 1996. Ionescu Nae, Curs de istorie a logicii. Logica colectivelor, București, Editura Eminescu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tot așa de fals. Asta nu se dovedește cu nimic. În schimb, se uită minunata disciplină spirituală pe care o creează acest învățământ, rara stăpânire de sine, raționalizarea instrumentelor de acțiune și înțelegerea largă pentru tot ce e suprapământesc și metafizic, alături de simțul precis al realităților...". 7 Nae Ionescu, Soarta seminariilor, în "Cuvântul", an IV, nr. 1203, 28 august 1928, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 475: "Seminariile țin deocamdată de Ministrul Cultelor. Prin legea organică a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
11 Ibidem, p. 227. 12 Ibidem. 13 Ibidem, p. 228. 14 Ibidem, p. 229. 15 Ibidem, p. 230. 1 Simion Mehedinți, Creștinismul românesc, București, Anastasia, 1995, p. 170. 2 Ibidem, p. 173. 3 Ibidem: Spre deosebire de misticismul slav și de înclinările metafizice ale grecilor, amatori de subtilități dogmatice, creștinismul românesc e mai mult intuitiv, ceea ce se potrivește de altfel și cu temperamentul liric (relevat și de unii străini ca Romier, Keyserling, Bartok și alții). Respectă apoi și Predania, adică e tradițional, dar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prin imuabilitatea realităților pe care le desemnează, partea de cuvînt mai aptă pentru expresia esențelor. Același substantiv poate fi legat cu verbe sau adjective felurite, el însuși rămînînd același. Intenționalitatea lui cuprinde deci substratul imuabil, pe care după vechi deprinderi metafizice îl facem să coincidă cu lumea esențelor. Spiritualismul lui Barbu îl îndruma deci în chip firesc către un vocabular saturat de substantive. O astfel de bogăție și constantă apelare la substantive aflăm mai ales în Tratatul de antropologie creștină al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a naturii și în virtutea însăși a structurii mecanice a lucrurilor; iar acțiunile frumoase, în același fel, își vor atrage recompensele pe căi mașinale, în ce privește corpurile, deși lucrul acesta nu poate și nu trebuie să se întîmple totdeauna imediat". În Dizertația metafizică, capitolul III, Împotriva celor care cred că Dumnezeu ar fi putut lucra mai bine, cu trimiteri la Sfînta Scriptură, care ne asigură de bunătatea operelor lui Dumnezeu. Căci, întrucît imperfecțiunile coboară pînă la infinit, în orice mod și-ar fi
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu denun?? �n mod explicit Carta de la Atena; ea angajeaz? un alt de-mers, �mbog??it la sursele ra?ionalismului anilor �20 cu unele utopii ale lui Boull�e (secolul al XVIII-lea), cu purismul lui Loos, cu stranietatea picturilor �metafizice� ale lui Chirico ?i mai ales cu o analiz? tipologic? rigu-roas? a arhitecturii urbane tradi?ionale. Acolo este �realismul� demersului s?u, sus?ine Rossi. El face din această o aplică?ie strict? �n imobilul complexului de locuin?e Gallaratese
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
printre acele opere, foarte puține, ce transcend limitele "literaturii frumoase" și "se apropie [...] de procedeele și obiectul științei"6. Numai că Ion Barbu stabilește o legătură cu gândirea lui Edgar Poe în ansamblul ei, inclusiv cu speculațiile lui estetice, ori metafizice, nu doar cu "Prăbușirea Casei Usher". A ignora acest aspect și a proceda altfel, ar însemna să abdicam de la metoda barbiana de creație, care presupune doar "zborul înalt"7 ("Panteism") și este călăuzita de "unitatea" și "legile regești" ale "numerelor
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
putea să îi limpezim "adevărul". În primul rând, am citit "Veghea lui Roderick Usher" prin prisma relației sugerate chiar de autor, cea cu opera poescă. Chiar dacă nu vom ști, poate, niciodată precis, ce și cât cunoaște Ion Barbu din gândirea metafizica, ori estetică, a scriitorului american, am considerat absolut necesar să extindem demersul nostru, dincolo de bine-cunoscutele "Filozofia compoziției", ori "Principiul poetic". Este sigur că poetul român era mai mult decat familiar, mai ales, cu proza lui Edgar Allan Poe, dar și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
acel misterium cosmogonicum, la care conduce întreaga construcție speculativa poescă din Eureka 2 (1848), conform căreia "universul este cel mai sublim dintre poeme"3, iar Divinitatea, Artistul Suprem. În această lucrare ce reprezinta, probabil, versiunea finală a teoriei estetice și metafizice a autorului 4, singura motivație ce legitimează actul poetic este încercarea de a răsfrânge, prin vers, armonia nemărginita a cosmosului. Poezia înseamnă cunoaștere (gnosis), iar poemul este o revelație a acestui "adevăr unic și armonios, de o evidență imediată și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lui Poe, Adevărul creației depinde de perfectă reciprocitate a adaptării, - acest lucru demonstrând, crede el, natura divină a creației universului, dar care, în același timp, o distinge de orice construcție umană - , a analogie se impune de la sine, prin care speculația metafizica conduce la estetică. Edgar Poe adaugă și precizează: "Simetria și consistentă sunt termeni convertibili: astfel, Poezia și Adevărul sunt unul și același lucru [s.n]25. În felul acesta, observă, pe bună dreptate, Claude Richard, "la poésie est à la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de artă este chiar artistul (poetul creează din sine), care, în acest mod, încearcă să emuleze modelul divin. Iată de ce, fiecare este propriul lui creator. Pe de altă parte, Ion Barbu trebuie să fi regăsit aceeași idee și în speculațiile metafizice ale lui Henri Bergson: "[d]ans l'absolu nous sommes, nous circulons et vivons" [în absolut suntem, ne mișcăm și trăim]88. Mai mult chiar, acesta face din homo creativus chiar cucerirea supremă a progresului schițat în "Evoluția creatoare" (1907
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
genială, pentru a iscă, în ceilalți, ceea ce ei pot simți cu adevărat - afectul ce însoțește intuiția simetriei divine. Cunoașterea veritabilă, la care conduce doar sentimentul poetic, inseamna descoperirea armoniei lumii, care reprezintă la Poe, Adevărul Suprem. Scopul mărturisit al speculației metafizice din Eureka este să dezvăluie ordinea cosmosului, cu alte cuvinte, să releve Adevărul. Eureka este o "carte de adevăruri", întrucat cuprinde în paginile ei istoria genezei lumii și a armoniei ce a rezultat din asta, dar și un act poetic
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
concurență încă darwiniana, a formulelor individuale. Glasul ar continua glasul, cum un adevăr pe celălalt, instalând un moment pe secol L'hymne des coeurs spirituels 30. Pe masura ce pătrunde misterele cunoașterii, poetul, pare să sugereze Ion Barbu, găsește răspunsuri la întrebări metafizice tot mai cuprinzătoare, iar poezia să devine așa cum notează într-o recenzie, preluând, inspirat, un vers din poezia lui Lucian Blaga, " Geometrie înaltă și sfântă" [s.n.]31. Obiectul constant al introspecției poetului este propria experiență lăuntrica, dar neîntreruptă căutare de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
obiectiv, a obligat Biserica să susțină la rândul ei adevărul obiectiv al enunțurilor biblice. A fost din partea Bisericii o poziționare vulnerabilă și, socotește Vattimo, non-necesară: singurul adevăr dezvăluit de Scriptură e cel al iubirii. Acest adevăr condamnă la disoluție adevărul metafizic. Chiar pragmatismul nefundaționist al lui Rorty este posibil pentru că Occidentul e construit pe adevărul creștin: "Cultura noastră în ansamblul ei cel mai larg n-ar avea sens dacă am dori s-o amputăm de creștinism"13. Istoria creștină a Occidentului
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
vieți în care aproape totul poate fi ales, de la profesiune la identitatea sexuală. Singurul care mai poate arbitra ceva este individul, dar autoritatea lui este fragilă și contestabilă; cu ajutorul lui nu se mai poate constitui o lume. Denunțarea unui temei metafizic a fost o soluție la problema violenței, dar aduce, la rându-i, o problemă: lumea devine mai dificil de configurat. O altă problemă este găsirea raportului potrivit între comunicare și separare în contactul cu societăți nesecularizate sau superficial secularizate. Acestea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
început să frecventeze comunitățile neoprotestante pentru că acolo simt că-și pot manifesta credința în mod mai adecvat, este un simptom al problemei credinciosului Bisericilor tradiționale, aceea de a trăi o credință a cărei expresie face apel la principii și temeiuri metafizice într-o lume în care acestea par că și-au pierdut valabilitatea. Într-o lume secularizată, Biserica nu mai este percepută de către societate ca trup mistic al lui Hristos, ci exclusiv ca o instituție, printre atâtea altele, iar soteriologia religioasă
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
supremă și a metafizicii de a organiza realitatea indivizilor generează violență; totuși, rațiunea și metafizica ar putea fi un reper comun, îndreptățite de meritul istoric, nu de adevărul absolut, fiindcă lumea noastră (culturală și chiar politică) este rezultatul unei perspective metafizice 11. La Platon exista lumea în sine, care putea fi cunoscută; odată cu Kant nu mai putem spune nimic despre lumea în sine, decât că ea există, iar ceea ce numim în mod curent lume este rezultatul activității subiectului. Pozitiviștii considerau că
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Umanismele și existențialismele au reacționat față de domnia tehno-științei și au propus o recentrare pe Ființă. Spre deosebire de acestea, Heidegger nu mai creditează o trăire autentică, privilegiată, a Ființei, fiindcă în toate aceste relații ni se dă o ființare, nu Ființa. Teoriile metafizice au fost înlocuite nu atât din cauza argumentelor teoretice (nu poți demonstra o mai bună adecvare la ființă), cât pentru evitarea consecințelor negative pe care le permite metafizica (de exemplu totalitarismele, care își justifică violența cu un fundament metafizic). În manifestarea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Ființa. Teoriile metafizice au fost înlocuite nu atât din cauza argumentelor teoretice (nu poți demonstra o mai bună adecvare la ființă), cât pentru evitarea consecințelor negative pe care le permite metafizica (de exemplu totalitarismele, care își justifică violența cu un fundament metafizic). În manifestarea credinței, atitudinea relaxată față de repere ar fi redată de formula a crede că mai credem, într-o interpretare conform căreia ontologia slabă este o continuare a kenozei divine. Secularizarea ar însemna că lumea în care trăim provine dintr-
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
poate alimenta din premise exclusiv politice, pe care să le poată garanta el însuși? Pentru aceasta ar trebui să-și derive suveranitatea dintr-o legitimare non religioasă sau non metafizică, să asigure funcționarea unui stat pluralist fără ajutorul unei legitimări metafizice și să evite destrămarea solidarității prin dezvoltarea statului liberal, ceea ce ar crea bunăstare și individualism. Habermas consideră că, în cazul statului liberal, puterea este constituită de Constituție, dreptul este cel care deopotrivă legitimează și constituie puterea, nu doar legitimează sau
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de cauză. Acestei atitudini i s-a reproșat că nu oferă premisele unei solidarități sociale, Rorty însuși acceptând că ironistul nu poate oferi aceeași speranță socială pe care o oferă metafizicianul. Pe de altă parte, există două diferențe între liberalul metafizic și cel ironist, care arată mai bine de ce ironistul este un liberal mai bun decât liberalul metafizic. Dacă acesta își pune problema temeiului pentru care să nu fim cruzi, ironistul pleacă de la premisa de a nu fi crud. A doua
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
acceptând că ironistul nu poate oferi aceeași speranță socială pe care o oferă metafizicianul. Pe de altă parte, există două diferențe între liberalul metafizic și cel ironist, care arată mai bine de ce ironistul este un liberal mai bun decât liberalul metafizic. Dacă acesta își pune problema temeiului pentru care să nu fim cruzi, ironistul pleacă de la premisa de a nu fi crud. A doua deosebire se referă la atitudinea față de distincția public-privat a limbajului. Liberalul metafizic consideră că partea cea mai
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
liberal mai bun decât liberalul metafizic. Dacă acesta își pune problema temeiului pentru care să nu fim cruzi, ironistul pleacă de la premisa de a nu fi crud. A doua deosebire se referă la atitudinea față de distincția public-privat a limbajului. Liberalul metafizic consideră că partea cea mai importantă a vocabularului este cea publică, comună tuturor. Liberalul ironist crede că partea cea mai importantă este cea privată, că ea trebuie respectată și că ea este importantă pentru individ: "El crede că ceea ce îl
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a țesut în vocabularul său final - nu va fi distrusă"17. Ca să nu rănești, ca să știi când celălalt suferă, trebuie să te miști pertinent prin cât mai multe limbaje, de aceea "capacitatea de identificare imaginativă" are rolul pe care, pentru metafizic, îl aveau raționalitatea, iubirea de Dumnezeu etc. Solidaritatea trebuie construită din mici fragmente, nu este un limbaj originar pe care toți l-am recunoaște dacă l-am auzi. Speranța liberală este atitudinea individului față de comunitatea din care se recunoaște ca
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a reîntemeierii acțiunilor și chiar a identității individuale. Lumea securizată a modernității i-a permis occidentalului să ignore teroarea istoriei, însă aceasta se manifestă acum fie prin incertitudini insidioase, fie prin contactul cu civilizații care nu au depășit etapa violenței metafizice. În fața acestor situații, ironistul liberal nu are răspuns. Dacă nimic nu are altă consistență decât cea a limbii, ironistul liberal nu are cum să răspundă unor amenințări care nu respectă regulile lui; tot ce ar putea să facă este să
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]