KorAP: Find »[drukola/base=mileniu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...209 210 211 ...298 >

7,435 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

renașterii identificat în ritmul vegetației. Crizele care pun în pericol recolta (inundațiile, secetele etc.) vor fi traduse, pentru a fi înțelese, acceptate și stăpânite, în drame mitologice. Aceste mitologii și scenariile rituale care depind de ele vor domina timp de milenii civilizațiile Orientului Apropiat. Tema mitică a zeilor care mor și învie se numără printre cele mai importante, în anumite cazuri, aceste scenarii arhaice vor da naștere la noi creații religioase (de exemplu, Eleusis, Misterele greco-orientale; cf. § 96). Civilizațiile agricole elaborează

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
aceea a transmigrației sufletelor. Pe de altă parte, ideile arhaice articulate în jurul înnoirii periodice a Lumii vor fi reluate, reinterpretate și integrate în mai multe sisteme religioase din Orientul Apropiat. Cosmologiile eshatologiile și mesianismele, care vor domina timp de două milenii Orientul și lumea mediteraneană, își trag rădăcinile din concepțiile neoliticului. La fel de importante au fost valorizările religioase ale spațiului, adică, în primul rând, ale locuinței și satului. O existență sedentară organizează altfel lumea decât o viață nomadă. Pentru agricultor, spațiul în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
craniilor la Teii Ramad (în Siria, lângă Damasc) unde săpăturile au scos la lumina zilei calote craniene cu fruntea vopsită în roșu și cu fața supramodelată 35. Tot din Siria (Teii Ramad și Byblos), mai exact la niveluri datând din mileniul al cincilea, provin câteva figurine antropomorfe din lut. Cea descoperită la Byblos este bisexuală 36. Alte statuete feminine, găsite în Palestina și datând din jurul anilor ~ 4500, o prezintă pe Zeița-Mamă sub un aspect terifiant și demoniac 37. Cultul fertilității și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
6500 și ~ 5300 a avut loc un puternic avânt cultural în Peninsula Balcanică și în Anatolia centrală. Un mare număr de obiecte (sigilii cu ideograme, figuri umane și animale, vase teriomorfe, imagini de măști divine) indică activități rituale. Către mijlocul mileniului al Vl-lea, se înmulțesc satele apărate de șanțuri sau ziduri și putând să cuprindă până la l 000 de locuitori 45. Un mare număr de altare și sanctuare și diverse obiecte cultuale vădesc o religie bine organizată, în stațiunea neolitică de la

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-și responsabilitatea de a schimba Natura, omul s-a substituit Timpului; ceea ce ar fi avut nevoie de eoni întregi pentru a se "coace" în adâncimile subpământene, meșterul crede că o poate face în câteva săptămâni; căci cuptorul înlocuiește matricea telurică. Milenii mai târziu, alchimistul nu va gândi altminteri. Un personaj din piesa lui Ben Jonson, The Alchemist, declară: "plumbul și alte metale ar fi fost aur dacă ar fi avut timpul necesar ca să devină". Iar un alt alchimist adaugă: "Și aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
se știe, titlul unei cărți a lui S. N. Kramer. Eminentul orientalist american arăta ca primele informații privind numeroase instituții, tehnici și concepții religioase s-au păstrat în textele sumeriene. E vorba de primele mărturii scrise, al căror original urcă până în mileniul al treilea. Dar aceste mărturii reflectă, desigur, credințe religioase mai vechi. Originea și istoria veche a civilizației sumeriene sunt încă slab cunoscute. Se presupune că o populație vorbind sumeriană, limbă care nu este semitică și nu se lasă explicată prin

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
zisă de la Obeid, cf. § 13). Destul de curând, grupuri de nomazi venind din deșertul Siriei și vorbind o limbă semitică, akkadiana, au început să intre în teritoriile de la nord de Sumer, pătrunzând mereu, în valuri succesive, în orașele sumeriene. Către mijlocul mileniului al III-lea, sub un conducător devenit legendar, Sargon, akkadienii și-au impus supremația asupra cetăților sumeriene. Totuși, chiar înainte de cucerire s-a dezvoltat o simbioză sumero-akkadiană puternic amplificată după unificarea celor două țări. Acum 30 sau 40 de ani

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ruinează, pe cel umil îl doboară" (r. 267 sq.) 52. Această disperare nu rezultă dintr-o meditație asupra zădărniciei existenței umane, ci din experiențele injustiției generale: răii triumfă, rugăciunile nu sunt ascultate; zeii par indiferenți la treburile oamenilor, începând cu mileniul al doilea, crize spirituale izbucnesc în alte părți (Egipt, Israel, India, Iran, Grecia), cu urmări diferite, căci răspunsurile la acest tip de experiență nihilistă s-au dat potrivit geniului religios specific fiecărei culturi. Dar în literatura sapiențială mesopotamiană zeii nu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lui En-lil, argintul lui Anu, bronzul lui Ea. Când Șamaș s-a substituit lui En-lil, el a devenit "patronul" aurului; cf. B. Meissner, Babylonien und Assyrien, II, pp. 130 sq; 254. Religiile mesopotamiene viselor, ea a fost completată, începând cu mileniul al doilea, cu metode de a îndepărta prevestirile funeste 57. Toate tehnicile divinatorii urmăreau descoperirea "semnelor", care se decriptau după anumite reguli tradiționale. Lumea se dezvăluia, așadar, caftind înzestrată de structuri s, i guvernată de legi. Descifrând "semnele", se putea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sq. 58 Ca de pildă, medicina și alchimia în China. Capitolul IV IDEI RELIGIOASE ȘI CRIZE POLITICE ÎN EGIPTUL ANTIC 25. Miracolul de neuitat: "Prima Oară." Nașterea civilizației egiptene n-a încetat să-i uimească pe istorici, în timpul celor două milenii care au precedat formarea "Regatului Unit", culturile neolitice au continuat să se dezvolte, dar fără modificări profunde, în mileniul al IV-lea, însă, contactele cu civilizația sumeriană provoacă o adevărată mutație. Egiptul împrumută sigiliul-cilindru, arta de a zidi cu cărămizi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ANTIC 25. Miracolul de neuitat: "Prima Oară." Nașterea civilizației egiptene n-a încetat să-i uimească pe istorici, în timpul celor două milenii care au precedat formarea "Regatului Unit", culturile neolitice au continuat să se dezvolte, dar fără modificări profunde, în mileniul al IV-lea, însă, contactele cu civilizația sumeriană provoacă o adevărată mutație. Egiptul împrumută sigiliul-cilindru, arta de a zidi cu cărămizi, tehnica construirii corăbiilor, numeroase motive artistice și, mai ales, scrierea, care apare brusc, fără antecedente, la începutul primei Dinastii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
fie născut a doua oară: după renașterea sa celestă, el era alăptat de către Zeița-Mamă (reprezentată sub forma unei vaci)29. Localizarea subterană a lumii de dincolo fusese o credință predominantă în culturile neolitice, încă în epoca predinastică (i. E. la începutul mileniului IV), anumite tradiții religioase solidare 25 Cf. M. Eliade, l^e mythe de l'eternei retour, pp. 65 sq.; H. Frankfort, La royaute, p. 205. 26 Cf. H. Frankfort, La royaute, pp. 122-136; J. Vandier, La religicm egiptienne, pp. 200-201

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
că cultul strămoșilor, în ciuda importanței sale considerabile, era asociat cu alte complexe religioase. 36. "Enigma megaliților" încă acum zece ani, arheologii explicau culturile megalitice prin influențele colonizatorilor sosiți din Mediterana orientală, unde, într-adevăr, mormintele colective sunt atestate încă din mileniul al IlI-lea14. Difuzându-se către vest, construcția dolmenelor (chamber-tonibs} s-a transformat în arhitectură ciclopeană. După Glyn Daniel, această transformare a avut loc la Malta, în Peninsula Iberică și în sudul Franței. Același autor compară difuziunea arhitecturii megalitice cu colonizarea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
omul speră că numele său va fi rememorat prin intermediul pietrei; altfel zis, legătura cu strămoșii este asigurată prin memoria numelor și a faptelor lor, memorie "împietrită" în megaliți. Așa cum am spus-o mai sus, Heine-Geldern susține continuitatea civilizațiilor megalitice, din mileniul al V-lea până la societățile "primitive" contemporane. Totuși, el respinge ipoteza panegipteană a lui G. Elliott Smith și J. W. Perry. În plus, neagă existența unei "religii megalitice" pentru simplul motiv că credințe și concepții "megalitice" sunt atestate în legătură cu un

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
totodată. Cronologia este încă controversată, dar pare sigur că civilizația Indusului era desăvârșit dezvoltată către ~ 2500. Ceea ce i-a izbit pe autorii primelor săpături este uniformitatea și încremenirea acestei civilizații. Nici o schimbare, nici o inovație n-au putut fi remarcate în mileniul de istorie al civilizației harappiene. Cele două orașe-cetăți erau probabil capitalele "Imperiului". Uniformitatea și continuitatea culturală nu se pot explica decât presupunând un regim întemeiat pe un fel de autoritate religioasă 27. Azi se știe ca această cultură se întindea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
texte, în primul rând Homer și Hesiod, reflectă, în parte, tradițiile năvălitorilor ariofoni. Trebuie să precizăm totuși că Homer și Hesiod reprezintă deja primele faze ale sintezei elenice. 40. Creta: grote sacre, labirinturi, zeițe în Creta, cultura neolitică, atestată din mileniul al V-lea, a luat sfârșit când, către jumătatea mileniului al III-lea, insula a fost colonizată de către imigranți sosiți din sud și din est. Noii veniți stăpâneau tehnicile metalurgice ale aramei și bronzului. Șir Arthur Evans a numit cultura

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
tradițiile năvălitorilor ariofoni. Trebuie să precizăm totuși că Homer și Hesiod reprezintă deja primele faze ale sintezei elenice. 40. Creta: grote sacre, labirinturi, zeițe în Creta, cultura neolitică, atestată din mileniul al V-lea, a luat sfârșit când, către jumătatea mileniului al III-lea, insula a fost colonizată de către imigranți sosiți din sud și din est. Noii veniți stăpâneau tehnicile metalurgice ale aramei și bronzului. Șir Arthur Evans a numit cultura lor "minoică", după regele legendar Minos, și a împărțit-o

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
imigranți sosiți din sud și din est. Noii veniți stăpâneau tehnicile metalurgice ale aramei și bronzului. Șir Arthur Evans a numit cultura lor "minoică", după regele legendar Minos, și a împărțit-o în trei perioade 41: minoicul vechi (către finele mileniului al III-lea); minoicul mijlociu (de la ridicarea palatului din Cnossos și din Mallia, ~ 2000, până la ~ 1580); minoicul recent (~ 1580-1150). În timpul minoicului mijlociu, cretanii utilizau o scriere hieroglifică, urmată, către ~ 1700, de o scriere lineară (alfabetul linear A); ambele sunt încă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
altar de piatră": o femeie și "un bust imberb cu râs sardonic", în fața acestor statui, "sfărâmăturile de vase ating mai mulți metri înălțime; altele se înfundă în solul etajului al treilea subteran. Cronologic, ele se succed, fără întrerupere, de la începutul mileniului al II-lea până la sfârșitul perioadei romane"61. Sacralitatea grotei s-a menținut până în zilele noastre. Foarte aproape se ridică o micuță capela albă dedicată Sfintei Paraschevi. La intrarea în grotă, la 26 iulie, se strânge "toată populația văii Aposelemi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Numeroase peșteri sunt dedicate sfinților și mai mult de o sută de capele sunt instalate în grote; ibid. Capitolul Vi RELIGIILE HITTITILOR și ALE CANAANEENILOR 43. Simbioză anatoliană și sincretism hittit S-a remarcat surprinzătoarea continuitate religioasă în Anatolia, din mileniul al VH-lca până la implantarea creștinismului.,. Nu există, într-adevăr, veritabilă soluție de continuitate între informele statuete ale unei divinități masculine urcată pe spinarea unui taur, așa cum au fost găsite, de pildă, la (, 'atal Hiiyiik, la nivelul al Vl-lea (către ~ 6000

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
hittita Hepat și Cybcla clin epoca clasică."1 în parte, cel puțin, această continuitate este consecința unei uimitoare vocații pentru sincretismul religios. Etnia indo-europcană desemnată în istoriografia modernă sub numele de hittiți a dominat Anatolia în timpul celui de al II-lca mileniu (vechiul regat, ~ 1740-1460, și Imperiul, ~ 1460 până în jur de ~ 1200). Subjugându-i pe hattieni - cea mai veche populație anatoliană căreia i se cunoaște limba - invadatorii arioibni au inaugurat un proces de simbioză culturală care s-a prelungit mult timp după

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
adoptă stilul de existență al aborigenilor și se civilizează. După un anumit interval, descendenții lor vor fi obligați să se apere împotriva incursiunilor înarmate ale altor "barbari", nomadizând la liziera pământurilor cultivate. Procesul se va repeta în ultimele secole ale mileniului al II-lea, când israeliții vor începe să pătrundă în Canaan. Tensiunea și simbioza între cultele fertilității agrare, înflorind pe coasta siro-palestiniană, și ideologia religioasă a păstorilor nomazi, dominată de divinitățile celeste și astrale, vor cunoaște o nouă intensitate o dată cu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și al oamenilor"22, "Rege", "Tată al anilor". El este "sfânt", "plin de milă", "prea înțelept". Pe o stelă din secolul al XlV-lea el este reprezentat așezat pe tron, maiestuos, 20 Canaan nu este menționat în textele dinainte de mijlocul mileniului al II-lea: R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, I, p. 58. 21 în textele literare mesopotamiene de la sfârșitul mileniului al IH-lea, războinicii MAR. TU sunt numiți "bădăranii de la munte", "cei ce nu cunosc grâul", "cei ce nu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
al XlV-lea el este reprezentat așezat pe tron, maiestuos, 20 Canaan nu este menționat în textele dinainte de mijlocul mileniului al II-lea: R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, I, p. 58. 21 în textele literare mesopotamiene de la sfârșitul mileniului al IH-lea, războinicii MAR. TU sunt numiți "bădăranii de la munte", "cei ce nu cunosc grâul", "cei ce nu cunosc casa și orașul". Texte citate de R. de Vaux, op. Cit., p. 64. 22 Titlul ah, "tată", este unul din cele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
scutită de o anume ambiguitate. Baal este singurul zeu care, deși se numără printre fiii lui El (întrucât acesta era tatăl tuturor zeilor), este numit "fiul lui Dagon". Acest zeu, al cărui nume înseamnă "sămânță', era venerat în al treilea mileniu în regiunile Eufratului înalt și Mijlociu 26. Totuși, Dagon nu joacă nici un rol în textele mitologice ale Ugaritului, unde Baal este principalul protagonist. Numele comun baal ("Stăpân") a devenit numele său personal. El are, de asemenea, un nume propriu, Haddu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]