5,914 matches
-
(Antimonit sau Stibină) cunoscut și sub numele de „sulfură de antimoniu”, este un mineral răspândit în natură, care face parte din clasa sulfurilor, având raportul sulf : metal (seleniu, telur) de 1:1. Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, având formula chimică , cu un habitus de cristale lungi, prismatice, aciculare, așezate radial, sau se poate prezenta
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
(Antimonit sau Stibină) cunoscut și sub numele de „sulfură de antimoniu”, este un mineral răspândit în natură, care face parte din clasa sulfurilor, având raportul sulf : metal (seleniu, telur) de 1:1. Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, având formula chimică , cu un habitus de cristale lungi, prismatice, aciculare, așezate radial, sau se poate prezenta sub formă de agregate masive de culoare cenușie plumburie. Caracteristic cristalelelor de stibină este lungimea și forma aciculară, cu
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
Acest luciu în contact mai îndelungat cu aerul devine mai mat și cu colorați diferite. Duritatea la cristalele după gradul de puritate poate fi pe scara Mohs între 2 și 2,5, cu o densitate de 4,6 - 4,7. Mineralul se poate confunda la variantele cu habitus neacicular cu galena, de care se deosebește prin punctul de topire mult mai scăzut. Cristalele de stibină pot atinge o lungime între 60 cm (Japonia) și 100 cm (China) Din punct de vedere
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
confunda la variantele cu habitus neacicular cu galena, de care se deosebește prin punctul de topire mult mai scăzut. Cristalele de stibină pot atinge o lungime între 60 cm (Japonia) și 100 cm (China) Din punct de vedere etimologic numele mineralului este derivare din antimoniu - > antimonit. Antimonitul sau stibina fiind cunoscută deja în antichitate de greci, fiind utilizat la obținerea bronzului și ca pudră cosmetică. Stibina se formează prin procese geologice hidrotermale (la temperaturi în jur de 100 ) ca mineral de
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
numele mineralului este derivare din antimoniu - > antimonit. Antimonitul sau stibina fiind cunoscută deja în antichitate de greci, fiind utilizat la obținerea bronzului și ca pudră cosmetică. Stibina se formează prin procese geologice hidrotermale (la temperaturi în jur de 100 ) ca mineral de asociație cu cuarțul și aurul. Este frecvent însoțit de minereuri sulfitice și poate apare în rocile calcaroase. Mineralul s-a găsit în cantități mai mari în provincia Hunan în China, Wolfsberg/Ostharz, în Germania, Shikoku în Japonia, Kadamdzhai în
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
la obținerea bronzului și ca pudră cosmetică. Stibina se formează prin procese geologice hidrotermale (la temperaturi în jur de 100 ) ca mineral de asociație cu cuarțul și aurul. Este frecvent însoțit de minereuri sulfitice și poate apare în rocile calcaroase. Mineralul s-a găsit în cantități mai mari în provincia Hunan în China, Wolfsberg/Ostharz, în Germania, Shikoku în Japonia, Kadamdzhai în Kirghizstan, Baia Sprie, Herja și Băiuț în România, Kremnica în Slovacia și Manhattan în SUA. Moleculele sulfurii de antimoniu
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
Herja și Băiuț în România, Kremnica în Slovacia și Manhattan în SUA. Moleculele sulfurii de antimoniu formează lanțuri duble în direcția Axei - C, din cauza aceasta apare lungimea mare în comparație cu grosimea cristalelor și la fel această structură explică clivajul perfect al mineralului. Din punct de vedere economic mineralul are un conținut ridicat în antimoniu (cca. 71,4%.) Antimonul în natură în stare pură este foarte rar (0,00002% în scoarța terestră). In industria metalurgică antimonul este folosit ca element de aliaj în
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
în Slovacia și Manhattan în SUA. Moleculele sulfurii de antimoniu formează lanțuri duble în direcția Axei - C, din cauza aceasta apare lungimea mare în comparație cu grosimea cristalelor și la fel această structură explică clivajul perfect al mineralului. Din punct de vedere economic mineralul are un conținut ridicat în antimoniu (cca. 71,4%.) Antimonul în natură în stare pură este foarte rar (0,00002% în scoarța terestră). In industria metalurgică antimonul este folosit ca element de aliaj în creșterea durități oțelului, fiind de asemenea
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
Reactor Există ipoteza că pe Pământ au funcționat la acel moment mult mai multe reactoare naturale. Se estimează că radiațiile produse de aceste reactoare ar fi putut induce mutații accelerâd evoluția organismelor vii. Geosociety Există zone unde concentrația mare a mineralelor radioactive din scoarța terestră generează un fond mare de radiații: Brazilia, India, China. Nivelul ridicat al fondului de radiații conduce la apariția de aberații cromozomiale dar nu s-a putut proba creșterea frecvenței la aceste populații. Radionuclizii cosmogenici se formează
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
fondului de radiații conduce la apariția de aberații cromozomiale dar nu s-a putut proba creșterea frecvenței la aceste populații. Radionuclizii cosmogenici se formează prin interacția atomilor țintă cu radiația cosmică, în atmosferă (C-14, Be-10) ori in situ în minerale sau în apropierea suprafeței terestre (Be-10, Al-26, Ne-21). Acumularea radionuclizilor cosmogenici în minerale la /sau în apropierea scoarței terestre oferă posibilitatea datării anumitor fenomene geologice. Radiocarbon Dating O altă aplicație important a radionuclizilor cosmogenici este datarea cu radiocarbon dezvoltată
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
proba creșterea frecvenței la aceste populații. Radionuclizii cosmogenici se formează prin interacția atomilor țintă cu radiația cosmică, în atmosferă (C-14, Be-10) ori in situ în minerale sau în apropierea suprafeței terestre (Be-10, Al-26, Ne-21). Acumularea radionuclizilor cosmogenici în minerale la /sau în apropierea scoarței terestre oferă posibilitatea datării anumitor fenomene geologice. Radiocarbon Dating O altă aplicație important a radionuclizilor cosmogenici este datarea cu radiocarbon dezvoltată de Willard F. Libby pentru determinarea vârstei în arheologie, geologie, geofizică, etc. Datarea cu
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
este una dintre cele mai mari companii industriale din Austria listate la bursă. Istoria OMV a început pe 3 iulie 1956, cand compania cunoscută atunci sub numele “Österreichische Mineralölverwaltungs Aktiengesellschaft” a fost înregistrată oficial în Registrul Comerțului. [2] Astfel, Soviet Mineral Oil Administration (Sowjetische Mineralölverwaltung, SMV), o companie formată în zona de ocupație sovietică din Austria postbelică, devine “Österreichische Mineralölverwaltungs Aktiengesellschaft”. După patru ani (1960), compania a inaugurat Rafinăria Schwechat lângă Viena, iar în 1968 a fost semnat primul contract de
OMV () [Corola-website/Science/307653_a_308982]
-
de natura rocii (mărimea granulelor sau porilor) care joacă și rolul de filtru, poziția apelor fiind schițată pe hărți hidrografice. Apele subterane ies la suprafață sub formă de izvoare, a căror apă este filtrată și are o concentrație diferită în minerale. Activitățile umane pot să influențeze negativ calitatea (prin poluarea aerului, solului sau a apelor de la suprafață) și cantitatea apelor subterane (printr-o folosire irațională a apei). Cauze naturale sunt în primul rând seceta prin cantitate redusă, sau lipsa precipitațiilor.
Ape subterane () [Corola-website/Science/306523_a_307852]
-
Bauxita este unul dintre cele mai importante minereuri de aluminiu și se compune în cea mai mare parte din mineralele ce conțin aluminiu ca: Gibbsit (Hydrargillit) Al(OH), Boehmit AlO(OH) și Diaspor AlO(OH. Bauxita mai poate conține minerale cu fier ca Hematit FeO și Goethit FeO(OH), ca și minerale argiloase Caolinit și minerale cu un conținut redus
Bauxită () [Corola-website/Science/306534_a_307863]
-
Bauxita este unul dintre cele mai importante minereuri de aluminiu și se compune în cea mai mare parte din mineralele ce conțin aluminiu ca: Gibbsit (Hydrargillit) Al(OH), Boehmit AlO(OH) și Diaspor AlO(OH. Bauxita mai poate conține minerale cu fier ca Hematit FeO și Goethit FeO(OH), ca și minerale argiloase Caolinit și minerale cu un conținut redus în oxizi de titan Anatas TiO. Din circa 95 % din bauxita exploatată se obține aluminiu, cantități mai mici sunt folosite
Bauxită () [Corola-website/Science/306534_a_307863]
-
se compune în cea mai mare parte din mineralele ce conțin aluminiu ca: Gibbsit (Hydrargillit) Al(OH), Boehmit AlO(OH) și Diaspor AlO(OH. Bauxita mai poate conține minerale cu fier ca Hematit FeO și Goethit FeO(OH), ca și minerale argiloase Caolinit și minerale cu un conținut redus în oxizi de titan Anatas TiO. Din circa 95 % din bauxita exploatată se obține aluminiu, cantități mai mici sunt folosite la producerea produselor chimice ce conțin aluminiu, în producerea abrazivelor și materialelor
Bauxită () [Corola-website/Science/306534_a_307863]
-
mai mare parte din mineralele ce conțin aluminiu ca: Gibbsit (Hydrargillit) Al(OH), Boehmit AlO(OH) și Diaspor AlO(OH. Bauxita mai poate conține minerale cu fier ca Hematit FeO și Goethit FeO(OH), ca și minerale argiloase Caolinit și minerale cu un conținut redus în oxizi de titan Anatas TiO. Din circa 95 % din bauxita exploatată se obține aluminiu, cantități mai mici sunt folosite la producerea produselor chimice ce conțin aluminiu, în producerea abrazivelor și materialelor rezistente la foc. Un
Bauxită () [Corola-website/Science/306534_a_307863]
-
ul sau plombagina (denumire de specialitate) este un mineral răspândit în natură ce face parte din categoria nemetalelor, fiind după diamant un element stabil datorită structurii simetrice de "C" cu o compoziție chimică de Carbon pur cristalizând hexagonal, rar romboedric sau fiind sub formă amorfă. ul are în structură
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
C Kcalx 0,001/°C x cm x s - 0,012 - căldura de combustie Kcal/Kg ≈7800 Etimologia termenului provine din limba greacă: γραφειν (graphein) = a scrie, aceasta fiind datorată urmei negre lăsată pe hârtie, proprietate care a determinat folosirea mineralului în fabricarea minelor de creioane. In epoca târzie a fierului (între secolul V și I î.e.n.) grafitul era folosit la înegrirea obiectelor din ceramică, unele din acestea fiind descoperite în Passau. Grafitul apare în natură sub formă de granule, în
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
î.e.n.) grafitul era folosit la înegrirea obiectelor din ceramică, unele din acestea fiind descoperite în Passau. Grafitul apare în natură sub formă de granule, în rocile metamorfice bogate în carbon, și ca vinișoare sau sub formă de filon în pegmatite. Mineralul este exploatat în Romania, China, Coreea, Madagascar, Zimbabwe, Brazilia, Cehia, Ucraina și India în mine și cariere de exploatare la zi a grafitului, în total 600.000 tone pe an. Prin coxificarea (încălzirea sub un curent de aer la 3000
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
ul este un mineral de culoare cenușie-neagră, un oxid de fier și titan, cu formula chimică FeTiO, compus în proporție de 52,65% din TiO și rest FeO. El se găsește în roci metamorfice și magmatice și cristalizează în sistem romboedric. Numele provine de la
Ilmenit () [Corola-website/Science/306663_a_307992]
-
suprafața Lunii, în zona craterului Aristarh. Aceste zăcăminte ar putea fi utilizate nu doar ca sursă de fier și titan pentru construcția unor structuri, dar și pentru producerea de oxigen pentru o posibilă bază lunară . Ilmenitul este cel mai important mineral pentru obținerea titanului. De asemenea, din ilmenit se extrage bioxidul de titan, care datorită culorii sale albe pure este folosit ca pigment în vopsele.
Ilmenit () [Corola-website/Science/306663_a_307992]
-
Marcasita este un mineral răspândit în natură face parte din categoria sulfurilor, având raportul sulf, metal de 1:1. Cristalizează în sistemul ortorombic, cu formula chimică FeS, apare mai frecvent sub formă rombica sau cristale prismatice, piramidale, dar și sub formă de concrețiuni radiale
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
chimică cu Pirita dar se deosebește prin structura cristalină, "pirita" cristalizându-se în cuburi. Din punct de vedere etimologic, termenul "marcasită" provine din limba arabă, respectiv limba maură „marqâshîtha” = „amnar, cremene” denumire care ar fi datorată culorii de bronz a mineralului cu luciu metalic și faptului că prin lovire cu o bucată de cremene sau oțel produce scântei. Marcasita a primit mai multe denumiri, mai demult n-a fost deosebită de pirită. Deja în perioada epocii de piatră, marcasita a fost
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
mai multe denumiri, mai demult n-a fost deosebită de pirită. Deja în perioada epocii de piatră, marcasita a fost utilizată asemenea piritei la aprinderea focului. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea s-a observat că pirita și marcasita sunt minerale diferite. Mineralul este polimorf (apare sub forme diferite), fiind asemăntor ca aspect piritei, având însă o structură cristalină diferită, la o temperatură de peste 400 °C marcasita se transformă în pirită. În procesul hidrotermal de formare, marcasita ia naștere la o
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]