6,060 matches
-
iezi, miei sau viței. Totuși aceștia atacă rar, iar comportamentul lor poate fi uneori luat greșit de fermieri. În întreaga emisferă nordică și de-a lungul istoriei umane, corbul comun a fost un simbol puternic și un subiect popular de mitologie și folclor. În multe tradiții din Vest, corbii au fost mult timp considerați a fi păsări de rău augur, în mare parte din cauza simbolismul negativ al penajului lor negru și faptul ca mănâncă hoituri. În Suedia, corbii sunt cunoscuți ca
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
a fi păsări de rău augur, în mare parte din cauza simbolismul negativ al penajului lor negru și faptul ca mănâncă hoituri. În Suedia, corbii sunt cunoscuți ca fantomele oamenilor uciși, și în Germania, ca sufletele celor condamnați. Ca și în mitologia tradițională și de folclor, corbul comun a apărut frecvent în scrierile moderne, cum ar fi lucrările lui William Shakespeare, și în poemul "Corbul", de Edgar Allan Poe. Corbii au apărut și în lucrările lui Charles Dickens, J.R.R Tolkien , Stephen
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
din demo-ul Satanic Rites lansat în 1983. El susținea că Euronymous înseamnă "Prințul Morții" în greacă, dar asta se baza pe versurile melodiei: ""Eurynomos, prințul morții / A venit să te ia acasă"". Eurynomos e de fapt o creatură legendară din mitologia greacă, mai exact un demon. Este de asemenea menționat și în Biblia Satanistă de Anton Szandor LaVey, unde este tradus în mod greșit Euronymous; de aici confuzia. După cum el însuși afirma, Euronymous era un adept al satanismului tradițional, adică venerarea
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
vikingii". Menționează și că "ne preocupau armele. Marea noastră speranță era să fim invadați de americani ca să îi putem împușca". De asemenea specifică domeniile care îl interesau în ordine cronologică: "în '91 mă interesa ocultismul, în '92 satanismul, în '93 mitologia și tot așa, în valuri". În 1993 Vikernes și-a schimbat în mod oficial prenumele din "Kristian" în "Varg". Pe norvegiană "Kristian" înseamnă "creștin", iar "Varg" înseamnă "lup". Termenii "warg" (în limba germană) și "vargr" (în limba nordică veche) erau
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
Dacă e să servească unui scop, atunci păgânismul trebuie să fie o ideologie, nu o religie, iar Zeii și Zeițele trebuie percepute ca arhetipuri, și nu ca ființe, de orice fel ar fi ele." Vehementa atitudine anticreștină și interesul pentru mitologia nordică, ocultism și ezoterism, coroborate cu anumite acțiuni și afirmații, au dus la acuzații de naționalism, rasism și nazism, acuzații pe care Varg nu le infirmă în totalitate. Vikernes a fost membru al sucursalei suedeze a organizației de extremă dreaptă
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
(greacă "Χίμαιρα" derivat din "χίμαρος", "khimaros" „capră”) reprezintă în mitologia greacă un monstru tricefal, având un cap de leu, unul de capră și unul de șarpe sau de balaur. După Hesiod, este un monstru feminin, născut din cuplul Echidna-Typhon. Termenul himeră mai este folosit pentru a descrie orice monstru compus
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
la statutul de adevăr. Claude Lévi-Strauss pune în evidență de manieră excelentă acest fapt, anume imposibilitatea discursului mitic de a-și găsi un punct de sprijin în afara lui însuși pentru a dovedi că exprimă un adevăr, atunci când spunea că ""Pământul mitologiei este rotund"". Altfel spus, nu putem justifica veracitatea mitului decât apelând la un alt mit sau acordând o valoare importantă evenimentelor pe care le relatează. Fapt care ne readuce la întrebarea asta: Un discurs este adevărat doar pentru că îi acordăm
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
fost realizată cam pe la mijlocul anilor 1920. Carpenter a afirmat că declarația a fost „bazată pe niște note pe care le-a scris [Tolkien] pe plicul care conține copia cărții poștale”. Personajul Gandalf este influențat în special de către zeul Odin din mitologia germanică și nordică, în încarnarea sa, Vegtamr, un bătrân cu barbă albă lungă, cu o pălărie mare și un băț folosit pentru mersul pe jos. Numele de "Gandalf" și numele piticilor grupului provin din "Edda în versuri", o colecție de
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
genul acesta explorează tema eroismului. După cum nota Jane Croft, reacția literară a lui Tolkien referitoare la război diferă de cea a majorității scriitorilor postbelici, prin evitarea ironiei ca metodă de a se distanța de evenimente și folosirea în schimb a mitologiei pentru a prezenta propria experiență. În "Hobbitul" apar similarități cu operele altor scriitori care au înfruntat Primul Război Mondial, inclusiv portretizarea războiului ca fiind anti-pastoral: atât arealul afectat de Smaug cât și câmpul Bătăliei celor Cinci Armate sunt descrise ca
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
lume” („Spiritul munților”). Dramaturgia lui Dan Botta, „Comedia fantasmelor”, „Alkertis”, „Deliana”, „Soarele și luna”, „Sărmanul Dionis”, este greu de transpus scenic. Alegorii, parabole, elanuri lirice și epică totodată, în care se găsesc personaje și atmosferă de folclor românesc împletit cu mitologia - toate acestea, cum pot prinde chip cărunt în realitatea imediată?<br> Fără a fi dat o operă perfectă, de austeră maturitate, pe măsura aspirațiilor. Dan Botta ne-a lăsat, totuși o operă purtând nostalgia perfecțiunii. Poezia (între piscul barbian și
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
î.Hr. În Germania medievală a fost găsit un minereu roșu în munții Erzgebirge (Munții Metaliferi), care semăna cu minereul de cupru. Dar atunci când minerii n-au reușit să extragă cupru din el, au dat vina pe un spirit răutăcios al mitologiei germane, "Nickel" (similar cu Old Nick) (chinuitor de cupru). Ei au numit minereul "Kupfernickel", nichel de cupru, din germană de la "Nickel" și "Kupfer" = cupru. Azi minereul este cunoscut ca nichelină sau nicolit (combinație a nichelului cu arsen). În 1751 baronul
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
simple. Pardoseala este în desen gotic bavarez. Sala Norvegiană este inspirată din atmosfera specifică Nordului Europei, cu candelabre în forma unor corăbii ale vikingilor, plafon din lemn cu grinzi terminate în console, reprezentând chipuri de animale fantastice, inspirate tot din mitologia scandinavă, dând impresia de vechi interioare nordice. Pe data de 1 martie 2005, la ora 15.00, în clădirea Cercului Militar Național a avut loc Ceremonia dezvelirii bustului arhitectului Dimitrie Maimarolu, proiectantul Palatului Cercului Militar și inaugurarea oficială a Salonului
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
că ar aparține în principal lui George Wythe. Realizatorii sigiliului nu doreau să creeze un design ce amintea de vreunul folosit în Anglia. Datorită admirației pe care conducătorii statului o nutreau față de Republica Romană, designul sigiliului a fost influențat de mitologia romană, având chiar și aversul, respectiv reversul distincte. Pentru aversul sigiliului, zeița Virtus a fost aleasă să reprezinte virtuțiile noului stat, al cărui nume este de fapt Commenwealth. Deși numele zeiței este "Virtute", natura sa adevărată poate fi indicată cu
Sigiliul statului Virginia, SUA () [Corola-website/Science/302826_a_304155]
-
aducea riscul desicării și al bolilor. În cazuri extreme, un câine care spumega era suspect de rabie, care, în cazul unei eventuale mușcături, poate omorî un om. În Iliada, Homer descrie asaltul lui Ahile asupra Troiei în aceste cuvinte: În mitologia iraniană, în special cea persană și în zoroastrism, religie antică din Persia, Sirius era cunoscută ca "Tishtrya" și considerat o divinitate. Pe lângă pasajele din textele sacre ale Alvestei, cuvântul avestan "Tishtrya" urmat de versiunea "Tir" în persana mijlocie și persana
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
sub formă de metal. Restul este utilizat în principal pentru producția de pigment TiO folosit în producerea de vopsea albă. Titanul a fost descoperit în Anglia de William Gregor în 1791 și numit de Martin Heinrich Klaproth după Titanii din mitologia greacă. Elementul apare în anumite depozite de minerale, în special rutil și ilmenit, care sunt larg distribuite în scoarța Terrei și în litosferă și se găsește în aproape toate vietățile, rocile, acumulări de apă sau soluri. Metalul este extras din
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
nu o putea identifica. Oxidul a fost apoi redescoperit independent în 1795 de chimistul german Martin Heinrich Klaproth în rutilul pe care îl avea din Ungaria. Klaproth a recunoscut acolo un nou element și l-a numit după Titanii din mitologia greacă. După ce a auzit de descoperirea anterioară a lui Gregor, a obținut o mostră de "manaccanit" și a confirmat că acesta conținea titan. Procesele necesare pentru a extrage titanul din minereurile sale variate sunt laborioase și costisitoare; nu este posibilă
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
și faimoasa imagine fusese menită să fie pe coperta ediției italiene. Imaginile liniare, de contrast maxim, după fotografia lui Korda, au fost realizate în 1968 de desenatorul și graficianul irlandez Jim Fitzpatrick, cunoscut anterior mai ales pentru creațiile sale ilustrând mitologia irlandeză. Aceste imagini, devenite la rândul lor emblematice, au fost realizate fie în alb și negru, fie în alb și roșu, fie în roșu și negru sau în alb și negru având doar steaua colorată în roșu. Conform unor surse
Guerrillero Heroico () [Corola-website/Science/303255_a_304584]
-
acceptat de majoritatea cercetătorilor, sunt propuse și alte locații pentru oraș. Un studiu, bazat pe etimologia cuvintelor și pe studierea topografiei locului descris de legendă, propune ca locație a orașului. Povestea troienilor își are originea în mituri și legende. În conformitate cu mitologia greacă, troienii erau vechii locuitori ai orașului Troia din Troada, în Asia Mică, (astăzi Turcia). (Deși aflată în Asia, Troia este prezentată în legende ca făcând parte din cultura greacă de orașe-state) Troia era renumită pentru bogățiile sale, obținute de pe urma
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
aproape de realitate este opera homerică. Problema valorii istorice a Troiei lui Homer se lovește de aceleași obstacole cu Atlantida lui Platon. În ambele cazuri, relatarea unui scriitor antic este văzută de unii ca fiind adevărată, iar de alții ca fiind mitologie sau ficțiune. Se pot stabili unele conexiuni între ambele povești și evenimente sau locuri reale, dar aceste conexiuni sunt subiective și puternic influențate de către cei care le fac. Unii arheologi și istorici susțin că niciunul dintre evenimentele prezentate de Homer
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
care le fac. Unii arheologi și istorici susțin că niciunul dintre evenimentele prezentate de Homer nu este un fapt istoric. Alții acceptă că acestea s-ar putea sprijini pe unele evenimente istorice, dat fără dovezi suplimentare, nu e posibilă separarea mitologiei se realitate în relatările lui Homer. În ultimii ani, istoricii au propus ipoteza că relatările lui Homer reprezintă o sinteză a numeroase istorisiri grecești mai vechi a diferite asedii și expediții din timpul Epocii Bronzului, care au fuzionat în memoria
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
contextuale istorice și lingvistice. Volumul "Stăpânul inelelor", la fel ca celelalte scrieri ale lui Tolkien, a fost supus unor analize cuprinzătoare privind temele literare și sursele. Deși "Stăpânul inelelor" este o lucrare amplă, acțiunea este numai ultima fază a unei mitologii la care Tolkien a lucrat încă din 1917. Tolkien a fost influențat de filologie, mitologie, industrializare și religie, precum și de scrierile sale timpurii și de experiența sa din primul război mondial. La rândul său, "Stăpânul Inelelor" este considerat a avea
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
a fost supus unor analize cuprinzătoare privind temele literare și sursele. Deși "Stăpânul inelelor" este o lucrare amplă, acțiunea este numai ultima fază a unei mitologii la care Tolkien a lucrat încă din 1917. Tolkien a fost influențat de filologie, mitologie, industrializare și religie, precum și de scrierile sale timpurii și de experiența sa din primul război mondial. La rândul său, "Stăpânul Inelelor" este considerat a avea un efect major asupra fantasticului modern, iar impactul lucrărilor lui Tolkien este atât de mare
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
târziu au trimis o mare armată pentru a-l înfrânge pe Sauron, care a capitulat și a fost dus în Númenor ca prizonier. Totuși, Sauron, fiind șiret, le-a otrăvit mințile númenoreenilor și i-a pornit împotriva Valarilor (zeități în mitologia lui Tolkien) și cu ajutorul acestora a invadat Amanul (casa Valarilor), atac a cărui consecință a fost distrugerea Númenorului. Spiritul lui Sauron a reușit să scape și a ajuns în Pământul de Mijloc. Distrugerii Númenorului au supraviețuit și câțiva númenoreeni, care
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Elb“ ("Elb" nu prezintă conotațiile sau interpretările greșite ale echivalentului său englez și din acest motiv este o variantă mai potrivită pentru creația lui Tolkien). "Stăpânul inelelor" este materializarea explorării intereselor lui Tolkien: filologie, religie (în special catolicismul roman), basme, mitologia Scandinavă, dar romanul este puternic influențat și de către evenimentele Primului Război Mondial. Tolkien a creat o lume fictivă extrem de complexă (Eä), în care "Stăpânul inelelor" este plasat, multe dintre componentele acestei lumi, conform propriilor mărturisiri fiind inspirate de către alte surse. Tolkien a
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
romanul Silmarillion. Totuși rămân multe lucruri neclarificate precum „Marele Dușman“, maestru al lui Sauron. Alte elemente necreștine apar în roman precum neumanii (piticii, elfii, hobbiții și enții), un „Om Verde“ (Tom Bombadil) și spirite sau stafii (Oamenii morți din Dunharrow). Mitologiile nord Europene sunt probabil cel mai bine reprezentate de-a lungul romanului. Elfii și gnomii creați de către el sunt bazați puternic pe legende scandinave și germanice. Numele precum „Gandalf“, „Gimli“ sau „Middle-earth “ (termenul în engleză pentru „Pământul de Mijloc“) sunt
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]