5,408 matches
-
într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale. Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o seară blîndă ca asta, o priveliște de un farmec inedit. Ă Se răsucește spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rămînă toată noaptea alături de ea; era ambarcațiunea lui Ahab. Drapelul cu waif fusese înfipt drept în răsuflătoarea cașalotului ucis, iar în vîrful lui oamenii atîrnaseră o lanternă care arunca o lumină pîlpîitoaree și tulbure pe spinarea neagră și lucioasă a monstrului și pe valurile nocturne ce se frecau încet de el, ca de-o plajă întinsă. Ahab și toți oamenii lui, afară de Fedallah, păreau că dorm; acesta, ghemuit la prova, pîndea rechinii ce se roteau ca niște fantome în jurul cașalotului mort
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încrucișau pe capul enorm al balenei, întrezărit dincolo de cocoașă. în fața ei, foarte departe pe covorul turcesc al apelor, se proiecta umbra albă, strălucitoare, a frunții sale late și lăptoase, umbră acompaniată de susurul vesel al undelor despicate ritmic; iar înapoia monstrului, apele albastre se amestecau în valea mișcătoare a dîrei sale statornice; de-o parte și de alta, se înălțau bulbuci scînteietori, al căror dans jucăuș era curmat numaidecît de ghearele a sute de păsări, ce se lăsau lin pe apă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ridică din coca vopsită a unei nave, coada lungă, dar ruptă a unei lăncii de curînd înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor zburătoare tăcute, care planau ca un baldachin deasupra monstrului: se oprea acolo și se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene ale cozii. Balena părea însuflețită de o bucurie calmă, bucuria adîncă a unui corp uriaș care se odihnește în plină mișcare. Nici măcar Jupiter, înotînd ca un taur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
crivacele ambarcațiunii vibrară o clipă, în timp ce balena, culcată pieziș pe spate, aidoma unui rechin care mușcă, îi apuca încet și sigur prova între fălcile-i desfăcute, falca de jos, îngustă și lungă, descriind un cerc în văzduh. Unul din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan. Albeața vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să o scoată din minți, așa cum elefanții lui Antioh își pierdeau mințile la vederea sîngelui roșu al strugurilor și al murelor aruncate înaintea lor îvezi Cartea Macabeilor). între timp, Ahab, pe jumătate înghițit de spuma stîrnită de coada obraznică a monstrului, reușea să plutească, chiar în inima unui astfel de vîrtej, dar era prea beteag ca să poată înota; capul nefericitului căpitan părea o bășică gata-gata să se spargă, la cea mai mică atingere. De la pupa ambarcațiunii sfărîmate, Fedallah se uita la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lor, ca o planetă pe orbite din ce în ce mai apropiate, încît părea că vrea să se năpustească asupra lor. Cît despre celelalte ambarcațiuni, încă nevătămate, deși se țineau pe aproape, nu îndrăzneau să intre în vîrtej și să atace, de teamă ca monstrul să nu-i nimicească numaidecît pe Ahab și pe oamenii lui, precum și pe ei înșiși, căci nu puteau nădăjdui să scape după un astfel de atac. Rămaseră așadar cu ochii la pîndă la marginea cercului înfricoșător, al cărui centru devenise
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să iasă la suprafață, Ahab nimeri pe creasta unui alt val, de pe care strigă: Ă Intră în balenă! Alung-o! Pequod își îndreptă prova în direcția arătată și, spărgînd cercul magic, reuși să despartă Balena Albă de victima ei. în timp ce monstrul se depărta, furios, ambarcațiunile se grăbeau spre naufragiați. Ahab fu pescuit de ambarcațiunea lui Stubb; cu ochii injectați, orbiți de spuma albă și sărată ce i se usca în zbîrcituri, bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii, le spunea că vrea s-o izbească pe balenă în cap, adică să vină cu ambarcațiunea drept spre fruntea ei - manevră cîtuși de puțin neobișnuită în vînătoarea de balene, căci în felul acesta ambarcațiunea iese din cîmpul vizual al monstrului și evită atacul lui direct. Dar înainte ca ambarcațiunea lui Ahab să ajungă la limita de unde o asemenea manevră ar fi fost posibilă, Balena Albă - care vedea cele trei ambarcațiuni la fel de limpede cum vedea cele trei catarge ale corabiei - se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că e însuflețită de un singur țel - acela de a nimici ambarcațiunile, sfărîmîndu-le scîndură cu scîndură. Manevrate cu dibăcie, cele trei ambarcațiuni, care se învîrteau necontenit, aidoma unor cai de luptă bine dresați, izbutiră cîtva timp să se ferească de monstru, trecînd uneori chiar pe lîngă fălcile lui căscate; în tot acest timp, Ahab acoperi cu chiotele lui nefirești strigătele celorlalți. în cele din urmă, însă, tot sucindu-se și răsucindu-se, Balena Albă încurcă într-un adevărat labirint saulele celor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sucindu-se și răsucindu-se, Balena Albă încurcă într-un adevărat labirint saulele celor trei harpoane înfipte în ea și le scurtă în așa măsură, încît ele începură singure să tragă ambarcațiunile spre harpoane. Profitînd de un răgaz în care monstrul păru să se odihnească puțin, ca înaintea unui nou atac, Ahab desfășură mai multă saulă, apoi începu să o tragă cu repeziciune, în speranța că în felul acesta o va descîlci. Dar în clipa aceea, în fața ochilor lui apăru o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Balena Albă se repezi printre celelalte saule încurcate, trăgînd astfel spre coada ei ambarcațiunile, mai expuse, ale lui Flask și Stubb; după ce le izbi una de alta ca pe două cochilii ce se rostogolesc pe o plajă bătută de valuri, monstrul se scufundă, într-o bulboană clocotitoare, pe marginile căreia scîndurile de cedru dansau aidoma unor bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se zbăteau în apă, încercînd să se agațe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiunea! Ți-a smuls pînă și piciorul încă o dată! Omul care-ți era ca o umbră blestemată, a dispărut. Toți îngerii buni te asaltează cu avertismentele lor: nu-ți ajunge? Nu te-ai săturat? Vrei să-l vînăm pe acest monstru ucigaș pînă nu va mai rămîne în viață nimeni dintre noi? Vrei să ne tîrască în fundul oceanului? Vrei să ne ducă în iad? O, ar fi o nelegiuire să-l urmărim mai departe! Ă Starbuck, în ultima vreme am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii obișnuiți! Brațați! Pequod, care pînă atunci navigase cu vîntul în travers, se întoarse în direcția contrară, astfel încît acum înainta cu greu, înfruntînd briza și răscolind spuma propriului său silaj. „Acum aleargă contra vîntului, drept spre fălcile căscate ale monstrului, murmură Starbuck în sinea lui, înfășurînd peste parapet brațul vergii mari, tras mai înainte. Dumnezeu să ne aibe în pază, simt că mi s-au și muiat oasele, jilăvindu-mi carnea. Ascultîndu-l pe Ahab, mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu“. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încremeni cu ciocanul în mînă, iar flamura roșie îl învălui ca o pătură, apoi zbură drept înainte, prin fața lui, ca și cum i-ar fi sărit inima din piept. Starbuck și Stubb, stînd dedesubt, pe bompres, zăriră în aceeași clipă cu Tashtego monstrul ce se năpustea spre corabie. Ă Balena, balena! Sus cîrma, sus cîrma! O, voi, puteri binecuvîntate ale văzduhului, strîngeți-mă la pieptul vostru! Nu-l lăsați pe Sbarbuck să moară leșinat ca o muiere, dacă e să se întîmple asta!... Sus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de vedere, spre a analiza "frumosul" din punctul de vedere al concepției lor, al frumosului lor. Astăzi asistăm la o priveliște aproape zoologică: cei "vechi" se uită la cei "noi" și aceștia la cei dintâi, cu ură, ca la niște monștri, ca la niște dușmani. Și fiindcă tot am evadat din subiectul nostru, indicat prin titlul acestui articol, să atingem încă una din manifestările acestei opacități sufletești și, cu această ocazie, să spunem un cuvânt în sprijinul poeziei noi. Voim să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
r? m�nea �ns? ceva str? în pentru Iorga. El era convins c? s?m? n?torismul r? spundea tuturor nevoilor Rom�niei. Comunismul fondat �n Rusia a des? v�r? it pentru el (că ? i pentru mul? i din cona? ionalii lui) monstrul. A scris �n lunile acestea o serie de editoriale �n care sistemul sovietic din Rusia era numit un �socialism antisocial�31. �n ace? ți ani de dup? r? zboi, Iorga ? i?a ratat aproape iremediabil carieră politic?. Care au fost motivele acestui lucru? Autorul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
hegemoniile�. C�teva luni mai ț�rziu, Walther Rathenau era asasinat de c? tre nazi? ți. �Fiara �? i ridic? din nou capul�, comenta Iorga, fiind convins c? orice persoan? civilizat? , indiferent de convingerile sale politice, trebuie s? se ridice �mpotriva acestui monstru. �n timpul a? a?numitului �Puci de la ber? rie� ? i �n anii care au urmat, Iorga nu le? a acordat nazi? tilor o prea mare aten? ie. (Ziarul s? u tip? rea gre? it numele lui Hitler sub forma �Hittler�). �n 1928, c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Br? tescu? Voine? ți. Primul num? r explică limpede c? era vorba de o publică? ie cultural? ? i literar? pentru ? coli, tineret ? i comitetele bibliotecilor ? colare ca instrument de p? strare a standardelor morale ale oamenilor �amenin? a?i de scriitorii monstruo? i ? i de apelurile la poftele bestiale�. �n ace? ți ani s? a produs un incident memorabil. Era la �nceputul unei nefericite controverse iscate �ntre Iorga ? i alt mare reprezentant al spiritului rom�nesc, Mircea Eliade. Eliade era pe atunci ț�n? r
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
interne�. �n timpul discu? iilor nu a ezitat s? se prefac? c? pl�nge. Lacrimile s�nt �ntotdeauna o dovad? a sincerit?? îi. A continuat s?? l implore pe Iorga s?? l numeasc? ministru de interne: �Nu s�nt chiar un monstru ? i dac? nu ob? în Ministerul de Interne voi demisiona din guvern! � A? a c? Iorga i? a dat postul lui Argetoianu, crez�nd c? , numindu? l pe Dimitrie Munteanu? R�mnic prim-secretar la Ministerul de Interne va avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
pe seama lui aceste doamne ? i ace? ți domni, unguri de credin?? cre? țin? ? i mozaic?. Una dintre doamne, care �l v? zuse la Ț�rgu Mure? cu un an �n urm? , vorbea despre el că ? i cum ar fi v? zut capul monstrului, dar nu �ndr? znea s?? l descrie. Av�nd oarecum o fire aventuroas? , mi? am spus c? trebuie s? arunci cu orice pre? o privire mai �ndeaproape asupra acestei fiin? e fabuloase. A doua zi am �nceput s?? mi pun
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
acordul din 1878 a deschis calea �mpu? c?turilor fatale de la Sarajevo �n 1914. Churchill insist? �ndelung asupra frumuse? îi lumii a? a cum era această �nainte de 1914. Conținu? apoi descriindu-l pe Gavrilo Princip că pe un fel de monstru r? s?riț din ad�ncurile Balcanilor că s? distrug? cu �mpu? c?turile lui aceast? perfec? iune dinainte de Primul R? zboi Mondial. Nu se acord? nici o aten? ie aspiră? iilor na? ionale ale s�rbilor, fie ele juste sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
fără excepție, scenariile se derulau ca într-un film al său. Tot ca într-un film al său, apărea mereu acea imagine alegorică, în care se concentra esența unui "scenariu" fie că era vorba despre o întâlnire cu unul dintre monștrii sacrii pe care i-a cunoscut în Europa, fie că era relatarea unui spectacol văzut într-un mare teatru american. Am înțeles atunci că nu doar vocația esențialului îl definea pe artist și pe profesor, ci și o obsesie constantă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
soarele s-a ascuns, adică "viața a trecut"; e tulburat de ultimele cuvinte ale lui Cehov: "Eu mor", după care a cerut o cupă de șampanie și s-a stins. Maestrul de ceremonii în spectacolul Iui Alexa Visarion, este Timpul, monstrul cu două capete unul al damnării și altul al salvării. În acest univers unde tronează bufonada și plictiseala, moartea e o șansă spre regenerare, spre o altă viață. "Neînțelesul capată înțeles-mărturisește regizorul. Pământul se leagă de Dumnezeu. Veșnicia contaminează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
hiperexcitabilitatea lor. Adolescenții, care oricum traversează o perioadă de profunde transformări pe multiple planuri, prezintă o mare fragilitate față de traume, potențată și de multiplicarea factorilor de risc, în acest palier existențial. La școlari, fenomenul oniric se concretizează în visele cu monștri și coșmaruri, acompaniate adeseori de incontinență urinară, somnambulism etc. Specific preșcolarilor este că trauma se exprimă și se retrăiește repetitiv, îndeosebi prin jocuri, desene, diferite modalități de exprimare non-verbală. Pentru copiii aflați la vârsta antepreșcolară, deficitari în privința competențelor lingvistice, o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]