7,995 matches
-
așa cum era el evocat în textele biblice. În mod tradițional, exilul se prezintă înainte de toate ca sancțiune și ispășire a păcatelor săvârșite de Israel împotriva Dumnezeului său. Pedeapsa constă într-o alterare a raporturilor sale cu pământul (deportarea), cu națiunile (neputința și servitutea) și cu el însuși (dispersarea). Această situație, percepută ca nefirească și provizorie, este făcută tolerabilă doar de promisiunea biblică a unei întoarceri. Izbăvirea, care este restaurarea raportului dintre Dumnezeu și Israel, s-ar împlini prin întoarcerea poporul lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acestuia din urmă, cheia supraviețuirii poporului evreu, esența și misiunea lui depindeau de existența lui în afara parametrilor istoriei. Paradoxal, la fel ca aceia care luptau pentru accesul evreilor la cetățenie, sioniștii împărtășeau crezul unei diaspore condamnate la pasivitate și la neputință, un crez întemeiat pe o percepție eronată asupra vieții evreiești din Evul Mediu. Și sioniștii, și emancipaționiștii voiau să se delimiteze de condiția tradițională a exilului, percepută ca esențialmente negativă. Pentru primii, întoarcerea pe pământul strămoșilor avea să le redea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
întărește astfel imaginea supremației Israelului, care, judecându-i pe dușmanii poporului evreu, arăta că era de datoria lui să lupte pentru ca o asemenea catastrofă să nu se mai poată repeta. Supraviețuitorii se aflau acolo pentru a mărturisi ororile vieții de neputință din diasporă. Deviza "niciodată să nu se mai întâmple asta" căpăta un sens sacru, era o datorie pe care Israelul avea s-o îndeplinească. Statul era astfel sacralizat și el, totul prefigurând sacralizarea viitoare a fidelității față de Israel în diasporă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o amenințare constantă și majoră, antisemitismul, și pentru a afirma absoluta necesitate de a acumula putere pentru a-l combate. Goyim îi urăsc pe evrei, crede Begin, sau, pentru a o spune în limbajul tradițional, Esau îl detestă pe Iacov. Neputința lor i-a făcut pe evrei victime. Trebuia evitat ca așa ceva să se repete. În timpul invaziei din Liban, în 1982, același Begin îl va compara pe Arafat în buncărul său din Beirutul asediat cu Hitler în buncărul din Berlinul bombardat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca o sărăcie lucie, ca un spațiu gol dar curat, cum mai sunt unele case pe la țară. Ideea e că numai sărăcia permite bogăția, ca în pilda cu bogatul și săracul Lazăr, mergînd pînă la materialismul cel mai grosier, numai neputința cheamă atotputernicia și "cînd sunt slab atunci sunt tare", ca Sf. Pavel. E esență de creștinism și esență de spiritualitate în general, una ce are viitor în prezentul durabil de care ne învrednicim. Un discipol al lui Buddha spunea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
produse financiare derivate și, în general, față de cam toți cei care se ocupă de gestiunea monedei, care ar fi creat celebra bulă financiară îmbogățindu-se și sărăcind lumea. În sufletele oamenilor continuă să mocnească resentimentele, scepticismul și sentimentul viu de neputință. Noi turbulențe sociale sunt, în consecință, de așteptat. Avem cel puțin două probleme: cum să creăm un sector financiar viabil și ce loc și ce rol să-i găsim într-o societate deschisă? Practicile financiare actuale susțin sau subminează o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în continuare spații de manifestare imboldurilor noastre agresive și dorinței de putere. Arena conflictelor trebuie să fie gestionabilă. Și este și amorală, ceea ce reprezintă un mare avantaj pentru a descuraja cîrcotașii. Curat holotropic! Capitolul 4 DES-FACEREA LUMII 4.1. Geopolitica neputinței Introducere Evenimentele din Ucraina trebuie să ne fie de cel mai acut interes. Avem circa 200.000 de români care trăiesc acolo, plus cei din Basarabia care sunt înconjurați de ucraineni pe trei sferturi, cu bunele și mai puțin bunele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pe care se sprijină existența, față cu pustietatea nonexistenței, a iluziilor ego-ului. Cînd cel care rătăcește pierdut în deșert se află pe punctul de a pieri, apare mana, hrana divină. Cînd ego-ul și-a epuizat resursele și este conștient de neputința sa fundamentală se însuflețește psihicul arhetipal. Cum spunea W. James, " Limita umană este momentul potrivit al lui Dumnezeu". e) În loc de concluzii: Sensul și simbolurile sale Unul dintre simptomele alienării din vremea noastră este sentimentul lipsei de sens. Confuzie și dezorientare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
garanții, mecanisme incredibile sunt puse în joc etc. Doar două certitudini avem în tot acest joc: impactul masiv asupra vieții noastre cotidiene și opacitatea considerabilă ce înconjoară toate aceste desfășurări. Dar acest univers complex ne dă un deconcertant sentiment de neputință. Trebuie să ne focusăm asupra naturii problemelor. Toate abordările actuale necesită un nivel de cultură mult mai înalt ca în trecut. Țările care au știut să-și adapteze în acest sens sistemele educaționale au avansat mult mai repede, descurcîndu-se mult
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
14. Shadow banking 128 Noua veche sminteală financiară 128 3.15. Hipoinflația și hiporealitatea 130 3.16. Noul normal 133 3.17. Mize bugetare 135 3.18. "Cultura" Wall Street-ului 138 Capitolul 4 DES-FACEREA LUMII 148 4.1. Geopolitica neputinței Introducere 148 4.2. Periferii globale 158 4.3. Bucovina, ca rană 161 4.4. Răzbunarea geografiei 163 4.5. Geopolitica emoțiilor 166 4.6. Frontul secret 169 4.7. Comisia Junker misiune imposibilă? 171 4.8. Celălalt fundamental 174
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
uriași telurici, mai vechi și mai noi: placa Est Europeană, microplaca Ponto Moesică și subplaca Intra Alpină. Coliziunea e însoțită de cutremure și, în vremuri imemorabile, de erupții vulcanice de proporții. Toate aceste grozăvii ne fac să ne gândim la neputința și slăbiciunea noastră în fața naturii. Sufletul ne este invadat de intense trăiri, iar mintea cugetă la însăși ființarea noastră. Într-o teribilă învălmășeală, uriașii telurici se trag, alunecând unul sub celălalt, iar brațele (marginile) lor se cuprind (întrepătrund). Așa s-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Pe peroane, se înșirau destine oropsite sub priviri demente și glasuri tăioase de nacealnici. În vagoane se stivuia suferința, încărcându-se cu scâncete de prunci și plânsete de copii. Suspine și oftaturi scuturau mame. În mâini de tați, era frământată neputința. Frunțile bătrânilor erau brăzdate de riduri în care se ascundea deznădejdea. Sub greutatea tragediei pe care o purta, trenul se afunda în pământul mut. Încovoia calea ferată, iar șinele se înălțau spre cerul surd. Scrâșnetul roților acoperea strigătul disperat al
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
putea să fi contribuit nu doar la apariția unor fonetisme, ci și a unui întreg vocabular, atribuit în prezent nouă și slavilor. Pre existența unui fond indo european romanizării și pretinsei slavizări nu trebuie să ne pară un lucru cu neputință. Prezența unor sensuri sau modificări fonetice aparent anormale, raportate la evoluția cuvintelor de origine certă latină, ar putea susține valabilitatea acestei ipoteze. De pildă, așa cum am transformat slavonul iubi în iubire, prin adăugarea unui sufix roman, la fel, este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
special, Cucuteni Tripolie). c. Rezistența lingvistică Supraviețuirea limbii noastre a fost strâns legată de capacitatea masei autohtone de a absorbi, în permanență, valurile migratoare. Niciunul dintre invadatorii, care ne-au călcat pământurile, nu a reușit să-și impună limba. Această neputință a constituit, pe lângă risipirea moștenirii genetice în războaie, una dintre cauzele majore ale vremelniciei lor. Dintre structurile imperiale extinse peste teritoriile noastre, doar două au reușit să-și pună amprenta lingvistic, respectiv Roma și Stambulul. Impactul lor a fost diferit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și a-i opune propria exigență etică și emancipatoare, individul ar trebui să facă precum baronul Münchhausen care se scoate din mlaștină tră-gîndu-se de propria-i perucă. Așa cum arăta Adorno, "de dragul posibilului, individul trebuie să conceapă chiar și propria-i neputință". Contradicția, ca și refuzul sistemului sunt cultivate insistent, ceea ce ne amintește de Nietzsche, Kafka sau Proust. Ca și la aceștia, tra-uma alienării e foarte vizibilă. Dialecticieni ai negativității, asumîndu-și o izolare orgolioasă și afișînd un elitism pe care-l critica
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
-l înlocuiască cu o altă mînă de fier, cum ar fi generalul Ashfaq Kyani. S-ar putea astfel ca americanii să mai adauge una la lungul lanț de greșeli din politica lor externă. Oricum, George W. Bush a atins apogeul neputinței sale arogante și cinice într-o discuție cu ziaristul Ron Suskind de la New York Times. Iată ce spunea recent președintele american: "Voi credeți că soluțiile vin din analiza judicioasă pe care o faceți realității observabile. În realitate, lumea nu mai merge
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
marca exhibată este subiectivizantă, ea exprimă, fie și ambiguu, o adaptare personală, căutarea unei individualități, dar și o dorință de integrare într-un grup de persoane asemănătoare, un eu care-și revendică, în ochii tuturor, semnele apartenenței sale. Puterea și neputința hiperconsumatoruluitc "Puterea și neputința hiperconsumatorului" În vreme ce universul consumului tinde să se emancipeze de confruntările simbolice, își face apariția un nou imaginar asociat cu puterea asupra propriei persoane, cu stăpânirea de către fiecare individ a condițiilor de viață. De-acum înainte, satisfacțiile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ea exprimă, fie și ambiguu, o adaptare personală, căutarea unei individualități, dar și o dorință de integrare într-un grup de persoane asemănătoare, un eu care-și revendică, în ochii tuturor, semnele apartenenței sale. Puterea și neputința hiperconsumatoruluitc "Puterea și neputința hiperconsumatorului" În vreme ce universul consumului tinde să se emancipeze de confruntările simbolice, își face apariția un nou imaginar asociat cu puterea asupra propriei persoane, cu stăpânirea de către fiecare individ a condițiilor de viață. De-acum înainte, satisfacțiile legate de achizițiile de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acest domeniu, exigența suveranității individuale se manifestă printr-un consum pasiv de molecule chimice. Dacă recursul banalizat la psihofarmacologie atestă existența dorinței de luare în posesie a trupului și a stării psihice, el ilustrează în același timp și o anumită neputință subiectivă, individul renunțând la orice efort personal și lăsându-se în seama atotputerniciei produselor chimice care acționează asupra lui, fără el15. Nu mai căutăm soluțiile maladiilor în resursele noastre interioare, ci în acțiunea tehnologiilor moleculare, care, pe deasupra, prezintă și riscul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de sub domnia regulilor însoțește pretutindeni cultura liberei dispoziții a indivizilor, lăsați pradă vertijului de a fi ei înșiși în supermagazinul contemporan al modurilor de viață. Pe măsură ce principiul deplinei posesii a direcției vieții personale se amplifică, manifestările de dependență și de neputință subiectivă se dezvoltă într-un ritm tot mai accelerat. Pe scena contemporană a consumului se joacă deopotrivă Narcis eliberat și Narcis înlănțuit. Stadiul III a lansat pe orbită un consumator aproape liber de constrângerile și de ritualurile colective. Dar această
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al site-urilor de Internet se constituie comunități emoționale de un gen nou. Rappers, looks surf sau skate, comunități virtuale, manifestări sportive și asociații, lista tuturor triburilor care se fac și de desfac în funcție de mode și de momente e cu neputință de epuizat. Dar cum să interpretăm fenomenul? Dacă în anumite grupuri de tineri atașamentul față de clan este indiscutabil rigid și conformist, nu la fel se întâmplă cu grupurile mai în vârstă, pentru care divertismentele și modurile de consum sunt tot
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
într-o epocă a invidiei postmaterialiste sau existențiale. Schoeck avea dreptate atunci când afirma că o societate lipsită de orice formă de invidie nici nu poate fi imaginată, într-atât pare aceasta consubstanțială existenței umane. Lipsa de încredere în sine, sentimentul neputinței, eșecurile, insatisfacțiile vieții de toate zilele sunt tot atâtea experiențe care deschid calea ranchiunei. Întrucât viața ne face să suferim și să ne simțim nefericiți, cum ar putea spectacolul fericirii altuia să nu ne apară, într-un fel sau altul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
prezent adesea epuizat. Dacă, așa cum vom vedea, există și iluzia unei înțelepciuni, există și o înțelepciune a iluziei. Rațiuni de a spera care sunt cu atât mai necesare, cu cât epoca noastră e bântuită de un destul de răspândit sentiment al neputinței de a dirija cursul lumii. Hipertrofia mitologiei eudemoniste are ca scop contrabalansarea acestui sentiment al deposedării, întărind ideea că nefericirea nu e o fatalitate, că există căi, dacă nu pentru a fi fericit, cel puțin pentru a te simți mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cea a dispozițiilor psihologice și metapsihologice ale oamenilor, fericirea și bucuria de a trăi fiind mai mult o „stare de spirit”, un „dar primit” decât rezultatul trezirii ori al transformării conștiinței. Simultan cu dominația tehnico-științifică a lumii, se perpetuează și neputința de a genera fericirea. Puterea noastră asupra lucrurilor urmează o curbă exponențială, cea pe care o exercităm asupra bucuriei de a trăi rămâne fără efect. Proiectul puterii nelimitate a modernilor își atinge aici, în mod manifest, limitele: fericirea nu progresează
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
25 O nouă șansă 27 2. Dincolo de standing: consumul emoțional 30 De la consumul ostentativ la consumul experiențial 31 Consumul intimizat 33 Pasiunea pentru mărci și consumul democratic 37 Fetișismul mărcilor, luxul și individualismul 38 Hiperconsum și anxietate 40 Puterea și neputința hiperconsumatorului 42 Medicalizarea consumului 43 Stăpânirea corpului și deposedarea 45 Hipermaterialismul medical 47 3. Consum, timp și joc 50 Consumul ca divertisment și călătorie 51 Hedonism, divertisment și economia experienței 51 Actul cumpărării ca plăcere 55 Febra schimbării perpetue 56
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]