7,150 matches
-
de aghiotant al acestuia, după aceea. Am coabitat vreo șapte luni cu d-l Iliescu în calitate de președinte de țară. L-am sunat de trei ori nu în interesul d-sale, nici al meu, ci al județului. Mă gândeam că are nostalgii de fost prim-secretar aici. Spre surprinderea mea, a funcționat de fiecare dată! Iar pe d-l Constantinescu niciodată nu l-am sunat ca să cer ceva, pentru Județ ori pentru mine, ci numai ca să-i transmit lucruri utile în primul
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Însă această despărțire simbolică și solemnă nu poate să nu aibă consecințe terapeutice și pedagogice. Cum s-ar spune, asumarea deschisă a acelui trecut va însemna și începutul vindecării noastre, pentru că nu vom mai trăi obsesional în trecut, fie în nostalgie, fie în ură, și ne vom putea concentra pe prezentul nostru și pe viitorul nostru. Nu ne vom despărți râzând, pentru că râsul e o descărcare eliberatoare, dar punctuală, ci înțelegând, iar asta mi se pare esențial. Nu în ultimul rând
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
se joacă, nu neapărat să joace. Și apoi, nu toată lumea joacă pe sume astronomice. La grădina zoologică te duci doar să vezi, nu să rămâi acolo!... Sigur că nu vei compara Vegasul cu Cracovia, Iași ori Budapesta. Nu ai istorie, nostalgii, dar ai anonimat. Oamenii merg acolo ca la Disneyland. Merg, în general, familii întregi și pentru cei mai mulți prezența acolo e ca o sărbătoare. Așa cum nu vezi doar filme de Fellini, de minunatul și pe nedrept uitatul Luchino Visconti, de Truffault
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
am petrecut copilăria și de toți locuitorii satelor Giurgioana, Răcușana, Hanța etc. care nu mai sunt aceiași oameni plini de viață ca altă dată cu mult umor și bun simț. De aceea ori de câte ori revin pe aceste locuri mă cuprinde o nostalgie fără margini, dar viața merge înainte cu bune și cu rele, au apărut alte generații de tineri care ar trebui să ne urmeze exemplul. În prezent revin pe meleagurile natale doar pentru a merge la Biserică, la cimitirul unde odihnesc
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ca și cum ar fi străbătut acele meleaguri, am ajuns să îndrăgesc acest sat și, implicit această carte care îți transmite emoții și trăiri intense. Recomand această carte tuturor celor care nu au uitat de unde au plecat și care păstrează în suflet nostalgia vremurilor trecute, a copilăriei și a locului în care au crescut. Elisabeta Ropotă, Vaslui Mesaj către o istorie prezentă Grupul de Presă Cvintet Te-Ra (tvv.ro, Unison Radio Bârlad și Ziarul Meridianul) adresează sincere felicitări distinsului prof. dr. Dumitru V.
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
cronici franciscane mai ample - aparținând fraților Giordano, Toma și Salimbene - acordă un spațiu mai restrâns lui Francisc. Ele se concentrează în a oferi îndeosebi informații despre dezvoltarea fraților minori în anumite zone, dezvoltare ce este privită pozitiv, cu admirație și nostalgie în ceea ce privește sărăcia și renunțările din perioada de început. Ea nu e privită cu regret, cu un sentiment de vinovăție sau cu intenții polemice. Salimbene nici măcar nu conștientizează că ideea sa de frate minor este foarte departe de experiența lui Francisc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
adică de la constatarea plină de bucurie a «gloriei Ordinului nostru, așa cum este el acum», și de la ideea că Dumnezeu, nu oamenii, «l-a sădit cu înțelepciunea Sa și l-a rânduit în lume ca exemplu». În fratele Giordano nu există nostalgii și regrete pentru trecutul eroic, a cărui caracteristică este peregrinarea și cerșitul, ci recunoștință pentru milostivirea divină ce a săvârșit această minune prin «neputința mea și a altora care, ca și mine, au fost trimiși în Germania». Fratele Giordano, în timp ce
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
atât de scurt, astfel încât fratele Ioan din Parma, ministru general, a putut spune cu satisfacție: «Cât aș vrea ca această provincie să se afle în centrul lumii pentru a sluji ca exemplu tuturor!» (nr. 126: FF 2565). Nu este în favoarea nostalgiei și a fidelității rigide de la început, dar le amintește cu emoție și recunoștință, așa cum își amintește de propria copilărie. Dacă, pe de o parte, privește cu admirație la primele timpuri eroice, pe de altă parte, nu-și exprimă nostalgia pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în favoarea nostalgiei și a fidelității rigide de la început, dar le amintește cu emoție și recunoștință, așa cum își amintește de propria copilărie. Dacă, pe de o parte, privește cu admirație la primele timpuri eroice, pe de altă parte, nu-și exprimă nostalgia pentru acestea. Este mândru și fericit de începuturi, ca de un fundament cu aureolă, dar este conștient și fericit de frumusețea și necesitatea schimbării și a progresului provinciei în toate aspectele sale: locațiile trebuie mărite, pentru a fi capabile să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în genunchi, cu fruntea în țărână". Evident, este
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sale sufletești se desfășoară pe fundal cosmic despărțirea de Roma noaptea, călătoria pe mare furtuna, viața la Tomis iarna. Aceste proiecții ale eului său poetic depășesc animismul mitologic și prevestesc sonuri romantice. Ovidiu reflectă, pentru prima oară în poezia latină, nostalgia Romei, influențând astfel toți poeții care au slăvit gloria cetății eterne, devenită categorie spirituală, patrie ideală a civilizației. Peste veacuri, Goethe va declara că se simte un exilat când pleca din Roma. Prin aceste semne poetice, Ovidiu este, așa cum s-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ideală a civilizației. Peste veacuri, Goethe va declara că se simte un exilat când pleca din Roma. Prin aceste semne poetice, Ovidiu este, așa cum s-a spus, un romantic 36 ante litteram. Temele mari ale poeziei de exil fortuna labilis, nostalgia Romei, dragostea conjugală, elogiul prieteniei, viața la Tomis, elogiul poeziei toate în corelație cu dinamica motivelor, merită studii aprofundate. Carmen are valori romantice polare. Poezia i-a adus poetului necazuri și bucurii: "Carmina nil prosunt. Nocuerunt carmina quondam / primaque tam
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu creta, "Jos Ceaușescu!", altcineva scrie, de data asta cu vopsea deci mai elaborat și mai durabil "Jos comunismul!". Întrezărim astfel o radicalizare semnificativă, care urcă de la exasperarea oarbă și de la așteptarea, poate, a unei perestroici à la roumaine către nostalgia interbelicului, care apărea ca o oază de democrație și libertate, dar și către speranța unei normalități de tip occidental. Cum să înțelegem altfel simbolul tricolorului găurit? Reproduce el drapelele fără embleme comuniste din țările vecine, memoria steagului fără stemă din
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
contextul socio-cultural de dinainte și de după Primul Război Mondial, pentru a explica (și) sociologic decalajul dintre modernismul "high", exaltat de principiile radicale ale criticii noastre obsedate de sincronizarea cu Occidentul, și "modernismul retro", modelat de paseismul curentelor tradiționaliste și de nostalgia după lumea veche. În opinia sa, apologeții modernizării societății românești au comis păcatul de a condamna drept "reacționară" o mare parte din literatura de calitate pentru simplul motiv că nu vrea să-și întoarcă fața de la trecut, fără să înțeleagă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de public a unui omagiu al virtuții pe scenă ("spectacular homage of virtue"), melodramaticul ajunge să desemneze, la rigoare, cel mai important aspect al sensibilității moderne ("the melodramatic mode as a central fact of the modern sensibility"), sensibilitate modelată de nostalgia centralității și a unei mitologii capabile să explice totul. Aici devine vizibilă apropierea tipologică de expresionism (melodrama este "expresionismul imaginației morale", "the expressionism of the moral imagination", spune Brooks), pe linia acelei tendințe de amplificare vitalistă a eului nu prin
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
contactul cu formele elementare de artă, de tipul romanței sentimentale, unde emoția se exprimă nestingherit în toată splendoarea sa animalică? De ce numai glasul flașnetei 99, și nu alte sonuri mai elevate, izbutește să trezească la viață mereu, în literatura criticului, nostalgia după copilărie și locurile natale, adică fibra temperamentală moldovenească? La toate acestea Lovinescu se mulțumește doar să schițeze, hieroglific, răspunsurile, deși ideile de mai sus meritau să fie dezvoltate pe larg, din perspectiva fertilă a studiului cultural, cu atenția cuvenită
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
literatura lui Lovinescu oscilează de la bun început între irepresibila dorință a afirmării personalității creatoare și tentațiile anonimatului, între excesul de "vorbe" ori "fapte" și tăcerea locvace, între observația concretă a vieții și refugiul în imaginar, păstrând în fibra sa adâncă nostalgia paradisului pierdut, îngropat adânc, într-o "amforă". Așa se explică și opțiunea pentru melodramă, definită ca "formă de teatralitate care subliniază eforturile auctoriale de a ajunge la o reprezentare autentică a vieții"139. Același motiv al sufletului captiv în vasul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prin gesturi expresive și prin ciripiri rostogolite armonios în gușa de porumbiță"180. Măgulit, bărbatul înclină să creadă că făcuse o bună impresie, că femeia e realmente interesată de propria-i persoană, ceea ce explică recapitularea "popasurilor educației lui sentimentale", cu nostalgia omului deprins să caute în amintiri un refugiu. Deși nu e neapărat mincinoasă, confesiunea tânărului intelectual păcătuiește totuși prin omisiune, deoarece el își justifică gestul întoarcerii acasă exclusiv prin dorul față de locurile copilăriei, de parcă nici n-ar fi cunoscut-o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
imaturi recrutați și luați în stăpînire de către agenții războiului subversiv, pedepsind, în numele nu știu cărei cauze, întreaga umanitate pentru neputința și nefericirea lor: marginalizați pentru care doar nevrozele lor prezintă un oarecare interes și bietele lor destine. Aceștia poartă în sufletul lor nostalgia Bunei Mame, a întoarcerii la copilărie prin respingerea vieții de adult. În același timp, ei doresc să distrugă în ei imaginea Mamei Rele, în ochii lor Societatea este responsabilă de toate durerile lor, de toate eșecurile lor. O societate care
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
chiar dacă mai tîrziu, mult mai tîrziu, alți vizionari vor lua în sarcina lor uciderea Tatălui, sub forma masacrării unei întregi generații vinovate de a-și aminti, de a regreta libertățile pierdute, demnitatea abolită a ființei umane vinovate că își perpetuează nostalgia. CAPITOLUL II ÎN CĂUTAREA UNEI DOCTRINE "A ACȚIUNII" Este interesant pentru o anumită concepție a istoriei să notăm că acest secol XIX, cel al oamenilor faustieni și al "antreprenorilor", după Saint-Simon, a văzut înmulțindu-se rapid în toată Europa societăți
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
societății. Ea reprezintă pentru ei această contradicție creatoare a unei ordini noi despre care a vorbit Hegel în a sa Filosofie a dreptului, securea îndreptată spre rădăcina copacului condamnat să aibă noi mlădițe. Dar în spiritul acestor tineri, se perpetuează nostalgia "vechilor credincioși" care, în Rusia, doreau să reînnoade cu tradiția unui creștinism cu adevărat ortodox, cu Biserica Martirilor și cu spiritul Evangheliei. Într-o scrisoare către Jules Michelet, Bakunin scria în 1862: "Rusia nu va fi niciodată un mediu adecvat
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
în comun a pămînturilor și a tuturor bogățiilor, suprimarea granițelor. Actul terorist nu este, în această perspectivă ca în gîndirea lui Neciaev decît un șoc sortit să scoată poporul din apatia sa, creînd un act irevocabil. Cu toții au, de asemenea, nostalgia narodnost-ului, o dorință de apropiere de "adevăratul popor rus", cu țăranii și cu tradițiile sale. Tot acest tineret care filosofează, avîndu-și originea în nobilime, păstrează de acolo dragostea pentru sfînta Rusie. Un istoric rus, Pogodin, a afirmat că "Occidentul este
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
1989, 30% din locuitori se simțeau mai mult sovietici decât ruși. Mai mult, în 1997, la șase ani de la dispariția Uniunii Sovietice, 12,4% din cetățenii ruși se identificau în continuare ca fiind sovietici, motivele acestei alegeri fiind influențate de nostalgia timpurilor considerate mai bune față de haosul democratizării.17 Deja în 2005 această identitate ajunsese să scadă la 8%, identificarea primară de predilecție a populației devenind aceea de cetățean a Federației Ruse. Importantă acestor schimbări identitare este crucială nu doar pentru
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
dialog la Mircea Eliade, simultan ori în succesiune. Mitocritica mai tînărului Gilbert Durand ar întîmpina dificultăți dacă l-ar raporta pe autorul român numai la un singur semn mitic, Apolo (solar), Dionysos „nocturn” și asta din cauza coexistenței lor nedezmințite. Totuși, nostalgia „dulcelui stil” nu l-a părăsit niciodată; nici autorul nu s-a lăsat dominat de ea. Există și altă modalitate de a răspunde la neîmplinirea proiectului amintit: se poate bănui că, scriind o carte despre mitologia morții, deci circumscrisă unei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
datorită formelor tăinuite și limbajelor ocultate. De altfel, începînd cu anii „Criterionului”, în cîmpul său de observație s-a cuprins tot mai insistent ființa istorică, în ipostaza ei creatoare (și dinamică), fie că-și recăpăta puteri prin circuitul închis al „nostalgiei originilor”, re-întîlnindu-se cu divinitatea, fie că punea în dialog, curajos și existențial, sacrul cu profanul. În ce-l privește direct, pot fi invocate, rezumativ, următoarele aspecte: 1. Ca să „cunoască” întregul (altfel spus, modul în care ființa se situează în dipticul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]